Nu ştiu de voi, dar cum se apropie vara eu simt nevoia de romance. Iar în cazul acesta, Schiţe de iubire a fost medicamentul perfect. Pot spune că am primit o mică obsesie cu ea şi sunt bucuroasă că cei de la Editura Tritonic au decis să scoată o nouă antologie de poveşti romantice: Castele de nisip.
Schiţe de iubire este o antologie formată din 10 poveşti romance. Unele mi-au ajuns mai mult la inimă, la altele am plâns până nu am mai putut, iar altele mi-au umplut inima de veselie datorită stilului fantastic în care au fost scrise.
O iubire pe strada noastră ( Dănuţ Ungureanu) este povestea cu care debutează acest roman. Aici regăsim o poveste de tip Romeo şi Julieta, dintre Aurel şi Mărioara. Deşi la început mi s-a părut cam înceată m-a captivat, iar până la final mi-am dat seama că nutream după mai mult. Această poveste de dragoste este prezentată pe o perioadă mai lungă, timp în care Aurică devine şeful unei bande de cartier, iar Mărioara este singura care îl poate menţine pe partea pozitivă a baricadei. Iar finalul acela... Tot ce pot să spun este că Dănuţ Ungureanu mi-a stârnit pofta de lectură şi m-a făcut să pătrund mai adânc în această carte.
Fiindcă dacă-i iubire între ei, nici diavolii nu pot fi despărţiţi de îngeri...
Nici de această dată nu am fost dezamăgită de stilul Teodorei Matei, care prezintă în acest volum o poveste intensă a unei femei de 50 de ani care resimte fiorii primei iubiri. Reflexie este genul de lectură care te marchează mult timp după ce ai citit-o şi mi-a pătruns la inimă, arătându-mi că niciodată nu este prea târziu pentru a face ce simţi, oricare ar fi consecinţele.
Povestea Haştag semnată de Anamaria Ionescu prezintă o altfel de iubire, şi anume cea prin manipulare şi cum Corina, protagonista noastră, parcurge un drum nou pentru a se vindeca.
Drumul către necunoscut scrisă de Teodora Anghel a fost una dintre preferatele mele. Mi-a adus aminte de cartea Niciodată împreună? şi am adorat stilul autoarei. Povestea îi prezintă pe Adam şi Sea pornind într-o călătorie, la început ca necunoscuţi, pentru ca pe urmă să apară sentimentele. A fost atât de drăguţă şi de dulce, iar finalul m-a emoţionat peste măsură. Tot dădeam pagina cu speranţa pentru mai mult şi nici nu mi-am dat seama cât de repede am terminat-o.
Georgiana Sandu a reprezentat o noutate pentru mine. Nu mai citisem nimic scris de ea, aşadar Spânzurătoarea a fost prima poveste care m-a introdus în acest hype provocat de ea şi pot spune cu mâna pe inimă că a fost preferata mea. Ea prezintă viaţa lui Alexis, o tânără misterioasă a cărei scop este să îşi protejeze sora. Dar oare va putea reuşi acest lucru când este nevoită să o urmeze într-un joc straniu pe nume Spânzurătoarea? Mai ales când jocul este condus de un nemernic cu sânge rece şi presupune provocări care depăşesc limitele normalului. Dar în acelaşi timp ea va trebui să facă faţă dorinţei provocate de Asher, un nou venit extrem de arătos care nu are habar în ce s-a băgat. Iar după finalul acela, mă bucur extrem că s-a anunţat apariţia unui nou roman bazat pe această idee.
Creaţia lui Bogdan Hrib, Pe neve a fost o lectură captivantă, plină de acţiune care te duce cu gândul la filme old fashion.
Cred că cea mai emoţionantă a fost Karina , semnată de Rebeca Cojocaru. Ea prezintă două tipuri de iubire: cea de mamă pentru un copil şi cea între doi îndrăgostiţi. Iar această iubire prinde aripi în momentul în care Dan, un deţinut, o roagă pe Ana să îi viziteze fiica, pe Karina, la spital. Este genul de poveste care nu te lasă fără să îţi fure o parte din inimă.
Clar de lună este o poveste din care ai multe de învăţat. Lucian Dragoş-Bogdan creează un cadru inedit în care iubirea este trecătoare, ea având ca bază infidelitatea protagonistului.
Mirela Oprea m-a încântat cu opera ei, Dragoste şi sacrificiu. La o primă vedere am crezut că e genul de historical romance, însă e o lectură contemporană. Povestea m-a captivat din prima, ea fiind o relaţie hate to love între personajele principale. Cred că cel mai mult mi-a plăcut modul în care a evoluat relaţia dintre protagonişti şi este povestea care mi-a stors cele mai multe lacrimi, iar până la final am fost terminată din cauza intensităţii sentimentelor.
Iar în final, avem ,,schiţa" scrisă de Daniel Timariu, Ziua în care mi-am amintit. Aceasta a avut un imens impact emoţional asupra mea, fiind şi nota de final a acestei lecturi. Mi-a plăcut cum protagonistul face saltul din prezent în trecut, amintindu-şi cum şi de ce s-a îndrăgostit de femeia de lângă el.
Drumul către necunoscut scrisă de Teodora Anghel a fost una dintre preferatele mele. Mi-a adus aminte de cartea Niciodată împreună? şi am adorat stilul autoarei. Povestea îi prezintă pe Adam şi Sea pornind într-o călătorie, la început ca necunoscuţi, pentru ca pe urmă să apară sentimentele. A fost atât de drăguţă şi de dulce, iar finalul m-a emoţionat peste măsură. Tot dădeam pagina cu speranţa pentru mai mult şi nici nu mi-am dat seama cât de repede am terminat-o.
Doar în cărţi mai citisem despre aceşti fiori misterioşi, care te luau cu asalt în cele mai nepotrivite momente. Dar de ce acum? Îl cunoşteam de câteva ore, nu aşa trebuia să fie.
Georgiana Sandu a reprezentat o noutate pentru mine. Nu mai citisem nimic scris de ea, aşadar Spânzurătoarea a fost prima poveste care m-a introdus în acest hype provocat de ea şi pot spune cu mâna pe inimă că a fost preferata mea. Ea prezintă viaţa lui Alexis, o tânără misterioasă a cărei scop este să îşi protejeze sora. Dar oare va putea reuşi acest lucru când este nevoită să o urmeze într-un joc straniu pe nume Spânzurătoarea? Mai ales când jocul este condus de un nemernic cu sânge rece şi presupune provocări care depăşesc limitele normalului. Dar în acelaşi timp ea va trebui să facă faţă dorinţei provocate de Asher, un nou venit extrem de arătos care nu are habar în ce s-a băgat. Iar după finalul acela, mă bucur extrem că s-a anunţat apariţia unui nou roman bazat pe această idee.
Creaţia lui Bogdan Hrib, Pe neve a fost o lectură captivantă, plină de acţiune care te duce cu gândul la filme old fashion.
Cred că cea mai emoţionantă a fost Karina , semnată de Rebeca Cojocaru. Ea prezintă două tipuri de iubire: cea de mamă pentru un copil şi cea între doi îndrăgostiţi. Iar această iubire prinde aripi în momentul în care Dan, un deţinut, o roagă pe Ana să îi viziteze fiica, pe Karina, la spital. Este genul de poveste care nu te lasă fără să îţi fure o parte din inimă.
Clar de lună este o poveste din care ai multe de învăţat. Lucian Dragoş-Bogdan creează un cadru inedit în care iubirea este trecătoare, ea având ca bază infidelitatea protagonistului.
Se spune că există o infinitate de universuri. Că, în fiecare dintre ele, trăim o altă viaţă posibilă, desprinsă din toate clipele vieţii noastre. Alexandru arătă spre stele. Undeva, acolo, s-ar putea să existe o lume în care noaptea asta e doar un început.
Mirela Oprea m-a încântat cu opera ei, Dragoste şi sacrificiu. La o primă vedere am crezut că e genul de historical romance, însă e o lectură contemporană. Povestea m-a captivat din prima, ea fiind o relaţie hate to love între personajele principale. Cred că cel mai mult mi-a plăcut modul în care a evoluat relaţia dintre protagonişti şi este povestea care mi-a stors cele mai multe lacrimi, iar până la final am fost terminată din cauza intensităţii sentimentelor.
Avea de gând s-o păstreze. Îi era suficient cât încercase să se împotrivească atracţiei şi dorinţei pe care o stârnea asupra lui. Cu cât făcea mai mult acest lucru, cu atât se îndrăgostea mai tare.
Iar în final, avem ,,schiţa" scrisă de Daniel Timariu, Ziua în care mi-am amintit. Aceasta a avut un imens impact emoţional asupra mea, fiind şi nota de final a acestei lecturi. Mi-a plăcut cum protagonistul face saltul din prezent în trecut, amintindu-şi cum şi de ce s-a îndrăgostit de femeia de lângă el.
Le mulţumesc din suflet celor ce la Editura Tritonic pentru şansa de a citi această carte.
Puteţi comanda Schiţe de iubire de pe libris.ro , elefant.ro , librărie.net , carturesti.ro şi cartepedia.ro .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu