One girl. Thousand books.: Editura Nemira

Se afișează postările cu eticheta Editura Nemira. Afișați toate postările

25 mar. 2020

Carrie - Stephen King

Szauftman Karina martie 25, 2020 1

SPOILER ALERT:

„A luat-o spre oraș. Dom’le arăta groaznic. Avea pe ea un soi de rochie de petrecere, ce mai rămăsese din ea, și era udă toată de la hidrantul ăla și plină de sânge. Arăta de parcă tocmai se furișase afară dintr-un accident de mașină. Da’ rânjea. În viața mea n-am mai văzut așa un rânjet. Era ca un cap de mort. Și-și tot privea mâinile și le freca de rochie, încercând să le șteargă de sânge și zicându-și că n-o să scape de el în veci și cum o să verse șiroaie de sânge peste tot orașul și-o să-i facă să plătească.”

Despre ce este Carrie?

Carrie White este o adolescentă de 16 ani care trebuie să îndure umilinţele provocate de colegi şi violenţa mamei sale. Acţiunea începe din momentul în care Carrietei îi vine prima menstruaţie în duşurile de la şcoală, iar colegele sale decid că este un prilej bun pentru a o înjosi. Însă ele nu realizează că au dat naştere unei forţe mai presus de gândurile lor. Astfel, Carrie îşi redescoperă puterea - telekinezia - care în trecut a făcut ravagii. Desigur, nici acasă viaţa nu îi este mai uşoară alături de o fanatică religioasă care o maltratează la fiecare gest. Acum, cu noile sale puteri , Carrie este pregătită să îi înfrunte pe toţi cei ce şi-au bătut joc de ea. Şi ce dulce îi va fi răzbunarea....

Ce mi-a plăcut?

Unul dintre aspectele care m-a îndemnat să continui lecturarea acestei cărţi a fost tensiunea pe care Stephen King o construieşte pas cu pas. Ce e drept, mă aşteptam să fie o poveste mai scary. A fost interesant modul în care autorul a organizat cartea, adăugând pe parcurs fragmente din articole ale supravieţuitorilor, dar şi explicaţii cu privire la puterile protagonistei. Am savurat stilul de scriere al lui Stephen King care te lasă pe margine aşteptând pe nerăsuflate deznodământul.

Deşi este scrisă mai ciudat, mesajul are un impact foarte puternic. În puţinele pagini ale acestui roman descoprim cât de puternic este afectat un om în funcţie de reacţiile celor din jur. Cu siguranţă povestea ar fi luat-o în altă direcţie dacă oamenii vedeau cu adevărat sufletul lui Carrie. Stephen King arată cât de uşor le este oamenilor să se urască între ei. Nu contează că nu există un motiv anume, pentru că nu trebuie unul. Este de ajuns o vorbă ieşită de la locul ei pentru a distruge un suflet pur, iar Carrie este manifestarea în formă fizică a sentimentelor care în mod normal stau ascunse într-un colţ al sufletului aşteptând să explodeze.

Ce nu mi-a plăcut?

În primul rând aş vrea să le menţionez aici pe Chris şi Margaret White. Pur şi simplu au fost cele mai stupide personaje peste care am dat în viaţa mea.

Apoi aş vrea să vorbesc despre situaţiile în care a fost pusă protagonista. Eu, una, am fost foarte şocată şi dezgustată. Cum este posibil ca un om să treacă prin astfel de lucruri şi să mai fie normal după aceea, pentru că eu nu aş putea. Iar modul în care Carrie a întors lucrurile în favoarea ei a fost pur şi simplu admirabil.

Mă aşteptam la mai mult suspans, sau măcar ceva ce să merite titlul de horror. Aşteptam cu nerăbdare scena balului care îmi promitea o experienţă unică, înfricoşătoare, de genul în care să nu mai poţi dormi după sau să dea coşmaruri, iar ce am primit a fost nici un sfert din ce am aşteptat.

Cui recomand această carte?

Cărţile lui Stephen King nu sunt pentru oricine. Încă nu sunt sigură că sunt pentru mine, având în vedere că am simţit nevoia să îi dau 3 steluţe din 5 pe Goodreads. Pe lângă subiectele sensibile abordate ( abuz, umilire în public ), limbajul este unul foarte colorat. Din aceste puncte de vedere am simţit o exagerare, în locul efectului horror pe care a vrut să îl producă.

Thriller Read more

26 apr. 2019

Regina roşie ( #1 Regina Roşie) - Victoria Aveyard

Szauftman Karina aprilie 26, 2019 0

Prima dată când m-am lăsat distrusă de această carte a fost acum 4 ani. De atunci în fiecare an iau următorul volum de pe listă. Aşadar, cum anul acesta apare cel de-al patrulea şi ultim volum, am decis să recitesc toată seria. Înainte de a începe să vă vorbesc concret despre subiectul său şi despre ce am simţit când am citit-o, vreau să vă recomand ca atunci când o începeţi să aveţi şi celălalte volume lângă voi, pentru că Regina Roşie are capacitatea de a vă şoca şi de a vă lăsa fără cuvinte. Cu mine exact aşa a fost.

Într-o lume divizată după culoarea sângelui, Mare Barrow, protagonista noastră, este nevoită să facă orice pentru supravieţuire. Chiar dacă acel orice înseamnă să fure, să mintă sau să facă lucruri ilegale. Ea este o roşie , o fată din clasa de jos. Faţă de argintiii care au puteri şi sunt trataţi ca nişte zeităţi, roşii sunt consideraţi nişte nimicuri. Şi aceasta ar fi fost şi soarta lui Mare dacă nu l-ar fi întâlnit pe Cal, un străin fermecător, dar care îi dă toată lumea peste cap, obţinându-i o slujbă la palat.

Însă, uneori, lucrurile bune devin un blestem şi ne forţează să trecem prin nişte experienţe îngrozitoare şi marcante. Aşa că Mare este vârâtă în această lume nebună, condusă de oameni cruzi care nu se dau înapoi când e vorba de a ucide. Printr-un accident banal, aş zice eu, ea descoperă că deţine puteri pe care nici argintiii nu le au. Mare este forţată să ia o nouă identitate sub numele de Mareena Titanos şi să uite de viaţa ei de odinioară. În schimb va trebui să se căsătorească cu Maven , al doilea moştenitor şi fiul unei femei nemiloase care are capacitatea de a influenţa gândirea.

Pe parcursul acestei cărţi am simţit bucurie, tristeţe, am râs cu lacrimi dar am şi plâns cu ele. Am simţit trădarea şi şocul pe pielea mea şi încă nu îmi vine să cred când mă gândesc la finalul acela care, după 4 ani , tot îmi aduce suferinţă. Cartea aceasta te învaţă că, uneori, trebuie să ai încredere şi în creierul tău, nu numai în inimă. Ca personaj, mi-a plăcut de Mare. Cred că pentru independenţa ei şi nevoia de a-şi proteja persoanele dragi. Deşi, în unele momente aş putea spune că mi-a şi displăcut pentru naivitatea de care a dat dovadă.
Şi chiar dacă majoritatea îl favorizează pe Cal, în inima mea Maven are un loc special. De ce? Habar nu am. Poate din cauză că am eu un soft spot pentru personajele care încearcă să se depăşească pe sine, sau pentru cele care dau o aură mai dark poveştii.

- Lady Titanos, ai face mai bine să-ţi ascunzi sentimentele. N-o să te ducă nicăieri.

Desigur, lucrurile se complică atunci când apare o ameninţare pentru palat sub numele de Garda Stacojie, iar personajele noastre au de luat nişte decizii dificile.

În basme, fata săracă zâmbeşte când devine prinţesă.În acest moment, eu nu ştiu dacă voi mai zâmbi vreodată.

Pot spune că am avut sentimente mixte cu această carte. Am iubit-o pentru momentele amuzante şi dulci. Am iubit personajul lui Maven care a fost complex şi foarte fain conturat. Pe Cal l-am agreat, dar cam atât. Şi apoi ... am urât-o pentru acel final şi pentru durerea pe care mi-a provocat-o. Chiar pot spune că am petrecut nopţi întregi cu lacrimi şi furie devorând această capodoperă şi nu am lăsat-o până la final . După mine , Regina Roşie merită toată admiraţia, este o carte foarte bine scrisă şi deloc clişeică, un lucru care m-a intrigat la nebunie.Pentru mine o carte bună este aceea care, pe lângă că mă ţine ca pe ace, nu devine previzibilă. Aşa că vă zic încă o dată: CITIŢI CARTEA ASTA CĂ MERITĂ.

Şi nu uita:
Oricine poate tăda pe oricine.

WrapUp Read more

8 ian. 2019

Umbra magiei - Kat Howard

Szauftman Karina ianuarie 08, 2019 0

New York-ul din zilele noastre are o latura necunoscuta oamenilor obisnuiti: Lumea Nevazuta, o societate de magicieni grupati in Case ai caror reprezentanti se lupta pentru suprematie intr-o competitie neobisnuita.Cand apare de nicaieri Sydney, cu puteri nemaivazute, iar magia tuturor celorlalti isi pierde forta, intrigile dintre Case se complica si toata Lumea Nevazuta e cuprinsa de neliniste.Dar Sydney uraste tot ce este legat de magie pentru ca adesea cere un pret prea dureros.„Personajele puternice si povestea unei razbunari fac lectura placuta, dinamica, perfecta pentru cei carora le plac magicienii intunecati si imprevizibili.“Kirkus Reviews„O scriitoare exceptionala!“Neil Gaiman

După o întreagă luptă de love-hate la adresa acestei cărți , a câștigat partea de love și pe bună dreptate. Inițial am vrut să mă opresc din a citi „Umbra magiei” , deoarece nu mă puteam acomoda cu modul în care autoarea își prezintă lumea. Pe lângă descrierile pompase ale evenimentelor , a fost foarte mult de procesat la partea cu personajele.Cartea nu prezintă doar perspectiva lui Sydney,așa cum am presupus eu din descriere, ci a încă vreo 6-7 personaje cu legături de familie și drame peste drame. Pe la pagina 100 am zis că mi-a fost de ajuns, că eu nu mai pun mâna pe carte și fie ce-o fi. Momentul în care m-a prins cartea a fost pe la 120 când autoarea trece direct la acțiune.

Ca o combinație între Harry Potter Hunger Games, Shadowhunters și Jack Spintecătorul, Kat Howard țese o lume magică în care magicienii sunt împărțiți în Case ( gen case reale care sunt conectate la un nivel supermagic cu conducătorul ei și are proprie voință; mind blowing, right?). Dar asta nu este tot, pentru că la un anumit interval de timp , casele poartă o bătălie numită Turnantă , în care Casa câștigătoare are dreptul de a conduce Lumea Nevăzută. Aici intră în luminile reflectoarelor Sydney ca un model de la Victoria Secrets ce jonglează cu mașini.

Tânăra străbătea în viteză trotuarul aglomerat din New York, spintecând mulțimea asemenea tăișului unei lame.Purta pantofi cu toc cui și talpă roșie, care o făceau să pară foarte înaltă, și veșminte negre ce o învăluiau ca un fum, cu fața încadrată de un păr negru , cu vârfurile vopsite într-un roșu-aprins și retezat în unghiuri drepte.Era acel gen de femeie pentru care oamenii s-ar fi oprit în loc să o privească , să o observe. Dar nimeni nu o vedea.

Cred că Sydney a fost personajul meu preferat , în afară de Ian și Laurent, datorită firii ei protective în legătură cu cei pe care îi iubește. Desigur, nu i-a lipsit nici doza de umor, sau curajul de care a dat dovadă de atâtea ori pe parcursul cărții. Ea este dovada faptului că dacă îți dorești o schimbare în lume, tu trebuie să fii acea, pentru că numai tu știi exact cine ești, de ce ești capabil și ce se ascunde în spatele măștii pe care o porți cu atâta iscusință. De asemenea îl avem pe Ian Merlin, fiul conducătorului Casei Merlin, care a decis că este timpul ca familia lui să își schimbe obiceiurile. De aceea el decide să își ia soarta în mâini și să se angajeze ca și campion al altei case.

-Nici pe departe,răspunse Sydney.Mi-ar plăcea să văd un spectacol de operă într-o zi, însă mulțimea ariilor care ar ieși din toate piepturile de aici cred că va avea darul să mă lecuiască.În afară de asta, tema serii este iluzia.-O să ne proiectezi coșmarurile pe pereți ca pe niște filme de groază?-Nu e o idee rea. Dacă mă hotărăsc, promit să îți cumpăr popcorn înainte.-Și stai lângă mine să mă ții de mână în timpul scenelor de groază?

Datorită lui Sydney putem privi mai de aproape toată situația Lumii Nevăzute și aflăm secretele întunecate pe care conducătorii Caselor încearcă cu atâta disperare să le ascundă. Mi-a plăcut foarte mult modul în care toate detaliile s-au suprapus și lumea aceasta fantasy, chiar și cu câteva defecte, a reușit să prindă contur sub ochii cititorului.

Unele lucruri sunt atât de îngrozitoare, încât până și amintirea lor devine insuportabilă.

Pe de altă parte îi avem pe Laurent și pe Gray, primul fiind un magician născut Banal ( termen care se referă la mundan precum în Shadowhunters, ceea ce m-a făcut puțin confuză) ,iar celălalt fiind un proscris, fiul dezmoștenit al Casei Prospero. Cei doi prieteni vor să își înființeze fiecare o Casă , însă ei realizează că uneori ceea ce își doresc poate fi foarte diferit de ceea ce primesc. În timp ce admiram loialitatea lui Laurent și prietenia de care dădea dovadă atât pentru cel mai bun prieten al său, cât și pentru Sydney, Gray m-a înfuriat la culme. A fost un personaj complex, creat într-o manieră genială, însă pur și simplu nu l-am putut suporta. În același timp a fost un personaj foarte interesant cu un trecut tumulos care m-a șocat ( în mare parte datorită modului în care a fost descris).

De asemenea apar și personaje mai sus-puse în această ierarhie a magiei , și în timp ce tinerii se luptă pe viață și pe moarte, Miranda Prospero, Miles Merlin , Miranda și Harper iau parte la un alt joc ce poate avea consecințe enorme. Deși ei se aflau mai mult acolo pentru a adânci misterul, nu am putut să mă conectez atât de tare cu felul lor de a fi. Una peste alta , cartea a avut atât părți bune, cât și rele.

Printre părțile rele aș spune că această carte ar avea mai mult succes drept film, deoarece scenele de luptă și cam tot ce era acțiune, erau descrise atât de grafic, încât le puteai vedea în fața ochilor. Personal, mi se pare plictisitor să citesc o pagină întreagă despre cum personajul X ridică o mașină în aer sau personajul Y se plimbă într-un parc frumos. Dar, ca și compensație, personajele au fost create senzațional și am adorat faptul că au existat acele răsturnări de situație aruncate ca o bombă. Cartea nu a fost clișeică , iar romance-ul foarte subtil. Chiar nu m-aș supăra să existe și o continuare pentru că finalul acela . O DUMNEZEULE finalul acela a fost ca un duș rece. Nu m-am așteptat , deoarece autoarea făcea ca momentele de importanță maximă să treacă repede și insesizabil și apoi punea ceva total neașteptat dar care să te șocheze enorm.

Vă recomand din tot sufletul această carte și TREBUIE să o citiți pentru că îmbină unele dintre cele mai mari capodopere fantasy și le depășește cu mult. Cartea o puteți găsi pe site-ul editurii nemira, pe Elefant și Librărie.net.

Fantasy Read more

3 iun. 2017

Sabia de sticlă - Victoria Aveyard

Szauftman Karina iunie 03, 2017 0

Despre:
Al doilea volum din captivanta serie Regina rosie prezinta conflictul violent dintre armata tot mai numeroasa de rebeli rosii si lumea stapanita de argintii.
Cu sange rosu, dar cu o putere mai periculoasa decat ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o arma pe care Curtea Regala incearca sa o controleze. Insa atunci cand scapa de Maven, printul si iubitul care a tradat-o, descopera ca nu e nici pe departe singura asa.
Misiunea ei este acum sa-i recruteze pe altii la fel ca ea, pentru ca impreuna sa lupte impotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.
„Plina de evenimente dramatice si de intorsaturi de situatie tulburatoare, Sabia de sticla este o continuare alerta si palpitanta pentru cititorii Victoriei Aveyard.“
Booklist

Părerea mea:

Nu glumesc când spun că ai nevoie de răbdare ca să poți termina această carte. Recunosc faptul că această serie mi-a dat peste cap toate așteptările unei serii Young Adult și sunt uimită că am putut termina acest volum fără să vărs nicio lacrimă.

Această carte continuă cu povestea lui Mare Barrow, o adolescentă care află că are puteri neobișnuite pentru cei din neamul ei. Trădată de fostul ei logodnic, Maven, ea trebuie să meargă pe un drum nou. Deși sunt salvați de Garda Stacojie , acest lucru nu le oferă în totalitate siguranță .

Alături de Cal , Farley, Shade și Kilorn, Mare pornește într-o misiune sinucigașă pentru a salva oamenii cu sânge nou, care nu sunt nici roșii, nici argintii. Sentimentele lui Mare devin neclare. Trădarea lui Maven o pune în poziția de a fi sceptică cu privire la orice persoană pe care o întâlnește.Ea își dă seama că nu mai este Mare , o fată nevoită să lucreze pentru a nu fi trimisă în armată. Nu mai este acea fată care fura din buzunarele oamenilor pentru a obține bani pentru mâncare. De asemenea nu este nici Mareena, încântătoarea prințesă logodită cu mezinul familiei. Tot ce a rămas din ea este „fetița cu fulgere”.

Atât ea, cât și micul grup de oameni pe care l-a adunat , reușesc să își perfecționeze puterile. Cal îi ajută cu strategia. Astfel, împreună creează un plan pentru a câștiga acest război care pare imposibil.

Maven nu stă degeaba în timp ce Mare caută oameni pentru a porni o nouă bătălie. El își dă jos masca pentru câteva secunde și am putut observa că el încearcă să o atragă pe Mare prin toate deciziile lui . Vrea să o atragă de partea lui ,dar nu reușește. În același timp ea își recunoaște sentimentele pentru Cal. Am fost foarte confuză când și Kilorn îi mărturisește ce simte el cu adevărat. Autoarea reușește să le dea cititorilor impresii false . O dată crezi că totul e bine , în următoarea toate așteptările se dărâmă.

Totuși am fost impresionată de cât de bine a reușit să contureze personajul lui Mare. Nu este eroina care salvează pe toată lumea și totul îi iese perfect. Nu. Ea mai greșește dar reușește să se ridice de fiecare dată mai puternică. Nu se dă bătută și deși ceilalți se tem de ea , Mare le demonstrează cât ține la ei.

Nu numai ea reușește să își regăsească o parte din propia persoană. Cal, deși umplut de setea de răzbunare, nu încetează să își demonstreze iubirea ce i-o poartă lui Mare.Ca și el , Kilorn trece peste acțiunile lui puerile și devine un adevărat soldat. Farley reușește să se maturizeze și acceptă să facă parte din echipă. Cât despre Shade, a fost unul dintre personajele mele preferate.

Finalul, ca și la prima carte, m-a lăsat să plutesc în neant.Aici vine momentul cu răbdarea. M-a luat pe nepregătite . Dar tot pot să spun că Victoria Aveyard a reușit să mă impresioneze cu talentul ei.

Citate:

„ -Am crezut că te vom pierde. Cuvintele lui sunt alese cu grijă. Întind mâna și îi ating pumnul încă strâns. Doar de atât are nevoie ca să continue. -Am crezut că eu te voi pierde. De nenumărate ori. -Dar nu m-ai pierdut, spun eu.”

„ Dacă sunt o sabie, atunci sunt o sabie făurită din sticlă. Și simt deja că am început să mă sparg.”

„ Fata pe care o văd îmi este deopotrivă cunoscută și străină. Mare, Mareena , fetița cu fulgere, regina roșie și niciuna dintre toate acestea. Ea nu pare speriată. Pare cioplită în stâncă, cu trăsături severe, păr împletit strâns în jurul capului și o rețea de cicatrice pe ceafă. Nu are șaptesprezece ani, ci este fără vârstă. Argintie, dar nu tocmai. Roșie , dar nu tocmai.Ființă omenească, dar nu tocmai. Un stindard al Gărzii Stacojii, un chip căutat de autorități, slăbiciunea unui prinț, o hoață ... o ucigașă. O păpușă ce poate lua orice formă, mai puțin a ei înseși.”

„Odată am știut ce se ascunde în inima lui Cal, însă acum îmi dau seama că așa ceva este imposibil. Nicio inimă nu poate fi înțeleasă cu adevărat. Nici măcar cea proprie.”