29 iul. 2020

O nouă şansă ( #2 Seria Again ) - Mona Kasten

iulie 29, 2020 0
SPOILER ALERT:
-Nu vreau să stau să mă uit cum dansezi cu un alt tip. Cum preferi să te atingă altcineva. Şi-a strecurat un braţ în jurul taliei mele, de parcă ar fi avut dreptul să mă atingă aşa.
Cum poți să repari o inimă frântă?

Allie și Kaden predau ștafeta iubirii celor mai buni prieteni, iar de îndată ce Dawn îl cunoaște pe Spencer, simte că ceva e pe cale să se întâmple.

Sentimentele de dragoste se înfripă din ce în ce mai mult în inima protagonistului, însă Dawn e convinsă că orice ai face, la final vei fi rănit. Spencer e hotărât să-i arate contrariul și începe o bătălie în care iubirea devine cea mai puternică armă.

Steagul alb se ridică abia atunci când Dawn află că în spatele poveștii lui de viață se ascund răni emoționale adânci. Acum două suflete se întâlnesc cu adevărat și pornesc într-o călătorie la finalul căreia speră să se vindece reciproc.

O poveste despre puterea dragostei de a duce pasiunea dincolo de cer, o gură de aer proaspăt presărată cu o iubire de neuitat ce te poartă cu pași repezi spre a valora mai bine micile bucurii ale vieții.

M-am îndrăgostit de povestea dintre Allie şi Kaden, simţind că vreau tot mai mult. Seria Again a devenit una dintre preferatele mele în scurt timp şi nu ştiu dacă din cauza umorului care colorează paginile cărţilor sale sau pur şi simplu am devenit obsedată de starea de bine pe care o transmite. Dar cu siguranţă o recomand din toată inima iubitorilor de romance care vor o pauză şi doresc să pătrundă într-un univers colorat de voie bună. După un reading slump masiv am dat gata O nouă şansă în două zile ceea ce a fost o mare realizare. Nu m-am putut opri, nici când somnul voia să mă dea gata.

O nouă şansă prezintă povestea a două suflete rănite de trecut. În timp ce Spencer este gata să înceapă o relaţie serioasă, Dawn se ascunde în spatele unui zid care o va proteja în cazul unei posibile respingeri. Chiar dacă atracţia faţă de Spencer este acolo de la bun început, ea nu se simte pregătită să îşi pună din nou viaţa în mâinile unei persoane care poate să o judece.

Mi-a plăcut tare mult personajul lui Dawn, iar în unele aspecte am putut să mă identific cu ea. Este atât de speriată de ce cred cei din jurul ei, încât îşi scrie cărţile erotice sub un pseudonim. După o relaţie prea lungă  în urma căreia a rămas rănită se teme să se dăruiască, chiar şi unei persoane pe care o iubeşte. Am apreciat puterea de care dă dovadă şi modul în care face faţă criticilor. Spencer a fost preferatul meu, deşi în unele părţi am simţit că întrece limitele, nu am putut să nu apreciez modul în care îşi exprimă sentimentele faţă de Dawn.

-Dawn... Mi-a şoptit numele, de parcă ar fi îndurat chinuri cărora numai eu le puteam pune capăt. Îmi este foarte greu să nu te sărut când te uiţi la mine aşa.

Desigur, îi reîntâlnim pe Allie şi Kaden cu aceeaşi voioşie, lucru ce mi-a amintit de ce m-am îndrăgostit de ei. Îmi place cum Mona Kasten aduce la viaţă personaje vulnerabile care reuşesc să îşi înfrângă demonii cu puţin suport şi multă dragoste. Încă din primul volum m-a încântat ideea prieteniei dintre Allie şi Dawn, o dăruire totală şi fără aşteptări. Apar, desigur, noi personaje şi sunt foarte curioasă de povestea lor din următoarea carte. 

Nu pot spune că am întâlnit un major plot twist, dar  se concentrează pe partea de vindecare reciprocă. Ideea de friends to lovers este preferata mea (după hate to love, normal) şi am adorat cum a fost abordată în acest caz. 

O nouă şansă ne demonstrează că nu vei cunoaşte nici o persoană complet, dar mereu poţi să o ajuţi să se regăsească. Printr-o combinaţie inedită de umor şi dragoste, Mona Kasten ne oferă o poveste adorabilă care te ajută să crezi din nou în puterea iubirii.

Fragment din O nouă şansă- preluat de pe site-ul bookzone.ro

Trebuia să mă controlez când era atât de aproape de mine. Firește că instinctele mele reacționau la mirosul lui de mosc și la carisma pe care o iradia. Dar asta nu avea nimic de-a face nici cu mine, nici cu dorințele mele. Aveam nevoie de distanță, pentru că voiam să împiedic căldura din stomacul meu să mi se ridice în obraji, pe care să-i transforme în două roșii. Unor fete le stă bine cu această roșeață. Arată de parcă tocmai s-ar întoarce de la o plimbare plăcută de iarnă. Eu, în schimb, mă acopăr de pete, întâi pe gât și apoi pe întreaga față, unde se răspândesc în mod inegal – numai bine nu îmi stă! În plus, nu voiam să mă înroșesc tocmai din cauza lui Spencer.
De parcă mi-ar fi citit gândurile, s-a îndreptat din nou și mi-a ridicat geanta de pe podea cu o mișcare rapidă.
– Hei! am strigat eu și am sărit în sus, vârându-mi iute mâinile în mânecile hainei. Când m-am răsucit, am văzut că Spencer coborâse deja un întreg rând de scări. Dă-mi-l înapoi pe Watson! S-a oprit pe hol și și-a înălțat privirea spre mine.
– Watson? Ca John Watson?
Am încuviințat și mi-am înfășurat din mers eșarfa în jurul gâtului, în timp ce Spencer râdea sincer, din adâncul pieptului.
– Dacă ai ști cât de mult îmi doresc să te invit la o ieșire în oraș, acum, în secunda asta!
Am oftat. Așa făcea de o jumătate de an. Mă invita la întâlnire aproape zilnic, și de fiecare dată îl refuzam.
Nu ieșeam la întâlniri. Nu voiam să ies la întâlniri. Și, oricât de mult și-ar fi dorit-o corpul meu, nu voiam să i-l mai dăruiesc niciunui tip.
– Știi care e răspunsul meu, i-am spus, oprindu-mă cu o treaptă deasupra lui. Acum, ne priveam ochi în ochi.
Am văzut albastru. Ochi albaștri și un rânjet deschis.
– Dar vii cu mine, nu?
– De parcă mi-ai da de ales, am comentat.
În clipa următoare, a sărit peste restul scărilor, cu Watson ostatic sub braț.
Acela a fost răspunsul lui.


26 iul. 2020

În lumina stelelor ( #1 Insula Surorilor ) - Nora Roberts

iulie 26, 2020 0
        
SPOILER ALERT:
Simplu ca o dorinţă, complex ca iubirea. Periculos, poate, ca un fulger. Puterea este un risc. Este şi o bucurie.
Când Nell Channing ajunge pe încântătoarea insulă Trei Surori, crede că a găsit în sfârșit un refugiu în care să scape de soțul abuziv și de viața înfiorătoare de care a fugit în urmă cu opt luni. Dar nici măcar în acest loc liniștit, Nell nu se simte pe deplin în largul ei. Având grijă să își ascundă adevărata identitate, ea își găsește o slujbă și începe să își exploreze sentimentele pentru șeriful insulei, Zack Todd. Dar există o parte din ea pe care nu i-o poate dezvălui – pentru că trebuie să-și păstreze secretele, dacă nu vrea ca trecutul să o ajungă din urmă. Un cuvânt neatent, o dezvăluire întâmplătoare, și viața pe care și-a creat-o cu grijă poate fi distrusă într-o clipă. Tocmai când începe să creadă că poate să se elibereze complet de temeri, Nell își dă seama că in sula se află sub stăpânirea unui blestem cumplit – care nu poate fi înlăturat decât de descendentele celor Trei Surori. Iar acum, cu ajutorul a două femei puternice și înzestrate, Nell trebuie să găsească puterea nu doar să-și salveze noul refugiu, ci și dragostea și pe ea însăși.

De obicei mă înţeleg bine cu cărţile Norei Roberts, însă de această dată simt că am îmbătrânit cu 30 de ani doar citind În lumina stelelor. Nu pot spune că a fost oribilă, dar nu mi-am găsit nici interesul pentru ea. Cred că marea mea problemă a fost că nu m-am putut conecta cu personajele principale şi mi s-a părut o carte în genul de romance standard care nu aduce nimic nou. Dar încercând să văd o parte pozitivă, mi-au plăcut mult restul personajelor şi am găsit interesantă şi povestea din spatele acţiunii.

Unele lucruri erau prea preţioase pentru a le lăsa în urmă.

Povestea călătoreşte până în 1692 când trei femei se luptă pentru viitorul lor, având o legătură mai puternică decât cea de sânge. Ele sunt vrăjitoare şi pentru a scăpa de procesele din Salem îşi fac o insulă care să le protejeze. Însă acest lucru nu funcţionează aşa cum şi-ar fi dorit, iar acţiunea se continuă în 2001 cu povestea lui Nell Channing. Scăpată dintr-o relaţie abuzivă, este mai hotărâtă ca niciodată să îşi formeze propria sa viaţa, să îşi găsească un cămin, iar acest lucru o duce pe Insula Surorilor.

Dacă viaţa nu ar fi plină de greşeli, ar fi îngrozitor de plictisitoare.

Nu pot spune că am reuşit să mă conectez cu ea, dar am apreciat modul în care îşi construieşte noua sa viaţă, găsind prietene loiale precum Mia şi Ripley, alături de care împărtăşeşte o conexiune extrem de puternică. Dintre ele, Ripley a fost preferata mea, genul de personaj puternic, conştient de sine, dar care totuşi îşi neagă puterile magice, în pofida faptului că ştie cât de puternice pot fi. Cred că ea a fost cea mai realistă.

După părerea mea erau mulţi bărbaţi idioţi pe lume. Şi cei mai mulţi dintre ei ajungeau să se izbească de femei încăpăţânate.

Povestea de dragoste dintre ea şi Zack a fost cam seacă. Aşteptam artificii, dar am primit doar o scânteie în schimb. A început ca orice romance standard, cu dragoste la prima vedere. El este bărbatul puternic de care jură că nu se va îndrăgosti, iar el vrea din prima mai mult. Chiar şi relaţia lor a fost foarte previzibilă, la fel ca şi punctul culminant şi finalul. Şi aş vrea să vorbim despre modul în care o tratează, ştiind că a fost abuzată. Pe lângă faptul că o tot ,,forţează'' să fie într-o relaţie cu el, omul ăsta are nişte comentarii total nepotrivite care m-au făcut să mă întreb: oare cine este personajul negativ din carte?

-Poţi să te prefaci că nu observi aşa ceva. Îi dădu părul ud la o parte de pe faţă, apoi îşi lăsă mâna acolo. Dar nu înseamnă că nu există.

Dar într-o notă mai optimistă, mi-a plăcut ideea satului în care toţi se cunosc şi sunt precum o mare familie. De asemenea, prietenia dintre cele trei fete mi s-a părut o idee super, deşi este un element comun în trilogiile Norei Roberts. A fost un fel de combinaţie între Blestemul mării şi Nestemate din soare, dar care a fost un fail total la partea de romance. Povestea a avut şi un strop de fantasy cu accentul pe ritualuri şi practici ale magiei. A fost interesant să aflu mai multe lucruri pe partea de ocult şi mi-a plăcut cum a dat o formă mai deosebită acţiunii.

Puţine lucruri sunt mai anoste decât limitele

Dar aceasta este doar părerea mea. Cu siguranţă am citit cărţi mult mai bune scrise de Nora Roberts şi poate mi-ar fi plăcut dacă o citeam acum câţiva ani. Însă nu am cum să privesc cu ochi buni modul în care Nora abordează situaţia lui Nell.


24 iul. 2020

Istoria secretă - Donna Tartt

iulie 24, 2020 0
                  
SPOILER ALERT:
Este posibil ca la un moment dat în viaţă să fi avut un număr nedeterminat de istorii, dar acum nu mai există alta. Aceasta este singura istorie pe care voi fi vreodată capabil să o povestesc.

Sub influența charismaticului lor profesor de limbi clasice, un grup de tineri inadaptați, inteligenți și excentrici de la un colegiu de elită din New England descoperă un mod de a gândi și de a trăi cum nu se poate mai diferit de existența banală a contemporanilor lor. Dar când depășesc granițele moralității, viața lor se schimbă profund și pentru totdeauna, și descoperă cât de greu poate fi să trăiești cu adevărat și cât de ușor este să ucizi.

Donna Tartt, câștigătoare a Premiului Pulitzer pentru romanul Sticletele, s-a impus ca o autoare extrem de talentată cu Istoria secretă, un roman remarcabil – convingător și elegant, dramatic și ludic, un adevărat clasic contemporan.

Excelent; în loc de obișnuitul mix de sex, droguri și rock-and-roll din colegiu, Donna Tartt a descoperit o inimă a întunericului împietrită și înfiorătoare, demnă de tragedia greacă; un roman alert și plin de tensiune... un thriller care dă de gândit. Newsday

Un roman tulburător, captivant, genial. The Times

Dacă nu ai auzit de Donna Tartt, probabil trăieşti într-o peşteră. Cel puţin eu asta am făcut până acum trei luni când am dat peste cărţile ei. Ca multe alte lecturi, fie iubeşti Istoria secretă, fie o urăşti. Am fost atrasă din prima clipă de ea şi de autoarea misterioasă care publică o carte o dată pe deceniu. Adică ce operă de artă poţi găsi în aproape 900 de pagini, câte gânduri şi idei? Mă aşteptam la o atmosferă întunecată, un grup de studenţi de elită dedicaţi literaturii antice şi crime cu sânge rece. Însă povestea în sine este mult mai complexă, mult mai întunecată şi, cu siguranţă, mult mai răvăşitoare.

Frumuseţea este teroare. Vrem să fim devoraţi de ea, să ne ascundem în acea flacără care ne rafinează.

Într-unul din interviurile sale, Donna Tartt spune că un thriller adevărat este cel în care tu eşti conştient de bomba de sub masă. Dar nu ştii când urmează să explodeze. Şi poţi doar să aştepţi şi să iei parte la ororile ce urmează. Cartea începe direct, din perspectiva lui Richard Papen, un student sărac ce este prins în misterul din jurul unui grup de tineri înstăriţi şi pretenţioşi  care îl influenţează spre comiterea unei crime.

Dar cât de înălţător este să le eliberezi dintr-o singură lovitură! Să cânţi, să urli, să dansezi desculţ în pădure în toiul nopţii, fără conştiinţa morţii, asemenea unui animal! Acestea sunt mistere de o forţă incomensurabilă!

Ca şi Richard, am fost hipnotizată de stilul excentric şi enigmatic al lui Julian Morrow, profesorul de greacă antică care îşi începe orele cu fraze precum ,,Sper că suntem gata cu toţii să părăsim lumea fizică şi să intrăm în cea sublimă.''. Iniţial a fost unul dintre personajele mele preferate, cum au fost cu toţii ( not you, Bunny!), dar nimic nu durează veşnic. Încă de la primele pagini începe o degradare a sufletului prezentă în fiecare personaj. 
Richard este mai hotărât ca niciodată să pătrundă în lumea mistică a literaturii împreună cu alţi cinci studenţi cu gusturi clasice în materie de îmbrăcăminte şi literatură. Henry Winter a fost sufletul întregii acţiuni şi m-a uimit modul în care inteligenţa lui superioară cu trăsături sociopatice a condus întreaga carte. Şi nu e de exclus nici faptul că în timpul liber îl traduce pe Milton în latină doar pentru că sună mai bine. Am fost atrasă nu doar de inteligenţa lui, cât şi de modul în care se dedică marilor filozofi căutând sens acolo unde nu este. Francisc Abernathy a fost cel mai scump dintre toţi, cu o sensibilitate aparte care îl plasează în categoria celor buni. Camilla şi Charles MacCauley sunt nişte gemeni blonzi cu gusturi asemănătoare şi un trecut întunecat. Ei au reprezentat o provocare pentru mine şi încă nu ştiu ce să cred despre ei. Sau cel puţin despre Camilla, având în vedere că îl urăsc pe Charles . Şi în final Bunny Corcoran. Bunny.... a fost cu adevărat un specimen şi nu ai cum să îl placi. Chiar dacă sunt unele momente în care poţi să îi înţelegi tumulul interior, toate deciziile pe care le ia sunt nepotrivite, puţin spus.


Corect.Frumuseţea este rareori fină sau consolatoare. Dimpotrivă. Adevărata frumuseţe este întotdeauna cumva primejdioasă.

Donna Tartt a ales să studieze frumuseţea ca subiect principal şi ce metodă mai bună de a face asta decât sub forma unei bacanale, un ritual prin care oamenii se lepădă de sine pornind într-o călătorie dominată de pofte carnale şi dansuri nocturne închinate lui Dionysius. Astfel, ea dă startul unui joc psihologic şi intelectual. Oare cine rezistă în faţa presiunii? Oare cine va exploda? Sunt multe variante în care ar fi putut decurge lucrurile, iar finalul? Să spunem  că nu mai sunt aceeaşi după 900 de pagini în care tot vrei mai mult şi mai mult. Ce îmi place mie la Donna este că îşi oferă timpul necesar să scrie. Nu se grăbeşte să sară cu capul înainte, ci caută sensuri şi informaţii. De aceea Istoria secretă nu este doar despre un grup de puşti bogaţi care vor să îşi facă propriul cult, ci o sursă foarte bună de a privi lucrurile din altă perspectivă şi de a obţine noi cunoştinţe.

Nu ne place să recunoaştem acest lucru, a continuat Julian, dar ideea de pierdere a controlului îi fascinează în primul rând pe cei care pun mare preţ pe stăpânirea de sine, aşa cum facem noi.

Nu pot să jur cu mâna pe inimă că o să vă placă tuturor. Mulţi veţi considera această poveste ca fiind total deplasată şi veţi renunţa în faţa prostiei lui Richard. Însă unii dintre voi veţi fi vrăjiţi de Donna Tartt şi de modul în care explorează conştiinţa umană, realizând un tablou realist ca răspuns la întrebarea: ce se întâmplă când te laşi influenţat de cei din jurul tău?

...nicăieri, niciodată nu au pus atât de mulţi oameni atât de multă credinţă în minciuni şi transformare şi moarte, moarte, moarte.

Un lucru unic la cartea Donnei este modul în care descrie sezoanele. Efectiv poţi să simţi cum fiecare anotimp pătrunde în sufletul tău. Modul în care a construit iarna a fost atât de realist, încât am simţit cum mă înconjoară frigul. Şi totuşi, în acelaşi timp, descrierea a fost prea multă în unele părţi şi aşteptam să se întâmple ceva.

Am găsit interesant modul în care am perceput personajele. Toţi sunt ciudaţi şi chiar siniştri în unele părţi, fac lucruri îngrozitoare şi chiar pot spune că sunt nişte persoane îngrozitoare. Şi totuşi mă captivează şi simt că vreau ca toţi să aibă parte de un happy end. Dar normal că este o carte scrisă de Donna Tartt aşa că îţi recomand şerveţele de calitate şi nişte ciocolată.

...puţini dintre noi ştiu că dragostea este un stăpân aspru, necruţător. Unul se pierde pe sine de dragul celuilalt, dar prin asta devine înrobit celui mai capricios dintre zei.

În concluzie, Istoria secretă este o carte oribilă şi genială în acelaşi timp. Ea depăşeşte graniţele moralului şi te trimite pe un teritoriu necunoscut unde tot ce poţi să faci este să te uiţi cum totul se destramă pas cu pas. Dar este şi o carte plină de umor inteligent şi magie oferită de modul în care sunt descrise împrejurările. Aş vrea ca mai multă lume să vorbească despre ea, deoarece fiecare rând este ca o gură de aer proaspăt.

9 iul. 2020

Secretele unei vieţi uimitoare. Descoperă bucuria de a trăi - Gaur Gopal Das

iulie 09, 2020 0

SPOILER ALERT:
Există multe moduri de a-i percepe pe ceilalţi. Ar trebui să începem să-l alegem pe cel care amplifică pozitivul şi evită negativul.
Primul pas spre găsirea unei soluții e să ai un prieten care să-ți asculte problemele și să discute cu tine. Cartea aceasta este prietenul de care ai nevoie!

Secretele unei vieți fericite. Descoperă bucuria de a trăi! e un ghid simplu și eficient care ne ajută să navigăm printre provocările de zi cu zi pentru a ne îmbunătăți calitatea vieții și a reduce stresul.

Gândește-te că viața e ca o călătorie cu mașina, iar fiecare roată a mașinii înseamnă un punct de echilibru: viața personală, relațiile cu cei din jur, viața profesională și contribuția socială. Asta vei găsi între paginile cărții. O abordare pe cât de unică, pe atât de complexă, scrisă de unul dintre cei mai apreciați ghizi spirituali ai epocii moderne.

De-a lungul vieții împărțim timp și spațiu pentru oamenii și lucrurile care ne înconjoară, așteptând ca fericirea să vină automat în schimbul energiei pe care o depunem. Însă, fericirea vine atunci când ne simțim împăcați și fericiți cu viața pe care o trăim.

Nu degeaba se spune să ai grijă de obiceiurile tale pentru că ele vor deveni acțiuni. Iar aceste acțiuni ne îți modelează viața. Secretul e că mereu există soluții, iar această carte îți va arăta cum integritatea, fericirea și echilibrul pot construi viața pe care ți-o dorești.

A călători înseamnă a te descoperi! Gaur Gopal Das ne arată că fericirea nu e mereu unde ne așteptăm, dar poate fi găsită chiar și la capătul unui drum care pare fără sfârșit.

Cartea lui Gaur Gopal Das a venit la momentul potrivit. De câteva săptămâni mă chinuiesc să găsesc o carte care să mă prindă, dar să mă atingă şi la suflet. Văzând lumea prin ochii acestui călugăr indian am fost convinsă că viaţa este uşoară dacă avem un echilibru între viaţa personală, relaţii, viaţa profesională şi contribuţia socială. Iar pentru a înţelege mai bine aceste aspecte, el le-a redactat sub forma unei călătorii cu maşina, fiind el însuşi părtaş la ea.

Pornind de la o simplă cină la Lalita şi Harry, ajungând la partea în care Harry se oferă să îl conducă spre templu, Gaur Gopal Das ne prezintă cât de mult ne poate afecta viaţa modul în care percepem tot ce ne înconjoară prin prisma unor poveşti trăite de el şi legende specifice indiene. Iar ca puncte forte ale acestei cărţi au fost testele de la finalul ei şi rezumatul de la sfârşitul  fiecărui capitol care au făcut ca lecturarea să fie şi mai simplă.

Roata 1: Viaţa personală

În enenţă, acesta a fost capitolul meu preferat. El se concentrează pe îngrijirea sinelui. Gaur Gopal Das a spus pe parcursul acestei lecturi că nu îi putem ajuta pe alţii, dacă nu ne ajutăm pe noi. Aşa că el ne propune numeroase soluţii printre care şi practicarea recunoştinţei, deoarece ne suntem datori să vedem partea plină a paharului. Ca oameni suntem responsabili pentru modul în care reacţionăm, gândim şi comportăm. Iar prin această metodă putem să cădem la un echilibru intern între inimă, minte şi spirit. De ce să ne concentrăm pe răul ce s-ar putea întâmpla când avem capacitatea de a privi spre lucrurile bune ce le avem, care sunt cu noi în prezent. Astfel, suntem încurajaţi să spunem stop şi să ne trăim viaţa în acest moment.

Roata 2: Relaţii

Partea care mi-a atras atenţia a fost cea despre iertare. Cum îţi dai seama când cineva îţi merită iertarea? Şi mai important: cum poţi ierta o persoană pe care o iubeşti, dar parcă îţi este imposibil să o faci? Ei bine, aici găseşti toate răspunsurile, deoarece avem un ghid pas cu pas care ne învaţă cum să ne controlăm impulsurile şi să gândim la rece situaţiile din jurul nostru.

Experienţa nu este ceea ce i se întâmplă unui om, ci cum reacţionează el la ceea ce i se întâmplă.

Roata 3: Viaţa profesională

Am fost competitivă de când mă ştiu. Iar un lucru este clar: urăsc să pierd. Am aflat multe lucruri noi din acest capitol privind diferenţa dintre concurenţa sănătoasă şi cea nesănătoasă şi cum ne putem pune în acord cu sinele nostru când instinctele competitive vor să iasă la iveală.

Ai grijă de gândurile tale, ele se vor transforma în cuvinte. Ai grijă de cuvintele tale, căci ele se vor transforma în acţiuni. Ai grijă de acţiunile tale, căci ele se vor transforma în obiceiuri. Ai grijă de obiceiurile tale, ele se vor transforma în caracter. Ai grijă de caracterul tău, el va deveni destinul tău.

Roata 4: Contribuţia socială

Cum ar fi dacă toţi oamenii ar acţiona fără a aştepta laude? Este o legătură foarte puternică între roţile 1 şi 4, fiindcă nu poţi să te dăruieşi altor persoane şi să îţi împărtăşeşti dragostea faţă de omenire dacă nu ai rezervorul plin. De aceea avem nevoie de iubirea de sine, prin care ne recunoaştem valoarea ca să o putem vedea şi în ceilalţi.

Ar trebui să ne tratăm reciproc cu sensibilitate; atitudinea noastră faţă de viaţă afectează modul în care acţionăm în relaţiile noastre.

Aşadar, vă recomand cu cel mai mare drag Secretele unei vieţi uimitoare . Devin tot mai atrasă de cărţile de dezvoltare personală care mă ajută să fiu un om mai bun, să mă iubesc şi să îmi ating potenţialul. Gaur Gopal Das are un adevărat talent de povestitor, nefiind o carte de o dificultate exagerată, ci una care te invită să stai în pat cu o cană de ceai fierbinte şi să reflectezi asupra vieţii tale.