30 apr. 2019

Bird Box : Orbeşte - Josh Malerman

aprilie 30, 2019 0




Bird Box este genul de carte la care puteam fi sigură 100% că nu avea să îmi placă. Pe lângă asta, am auzit multe păreri împărţite, chiar dacă filmul făcut după aceasta a luat amploare . Cărţile thriller nu sunt chiar ,,domeniul" meu, dar aceasta m-a uimit cu totul. Până la final am simţit tot ce se putea datorită autorului care a creat această lume într-un mod absolut unic.

Tot ce ştiam despre subiectul ei era din ce văzusem în trailer: sinucideri în masă provocate de o creatură invizibilă, oameni care se baricadau în casele lor pentru a supravieţui şi protagonista, Malorie, care încerca să îşi salveze copiii. Însă cartea este mult mai complexă pe lângă acest subiect vag şi chiar m-a prins după primele 30 de pagini. La început am fost chiar confuză, având în vedere că prezintă două timpuri: înainte şi după.

„Orice ar fi, mintea noastră nu le poate accepta. Sunt precum infinitul, se pare. Ceva mult prea complex pentru noi pentru a le înțelege.”

Înainte o găsim pe Malorie, care află că este însărcinată, alături de sora sa. Ea se străduieşte din răsputeri să ignore lumea monstruoasă care o înconjoară, chiar dacă pe toate posturile de radio se aude un singur lucru: oamenii care privesc afară se sinucid. Subiectul încă îmi dă fiori şi acum, mai ales datorită modului în care Josh Malerman descrie acţiunea, într-un mod alert care te face să tresari la fiecare creangă ruptă.

Printr-un incident, Malorie ajunge să se alăture unui grup de supravieţuitori. Aceştia o învaţă cum să se descurce orbeşte legându-şi în jurul ochilor o eşarfă. Aşa că ea face tot posibilul să îşi protejeze copilul nenăscut de lumea crudă care a dat năvală peste ei.

După reprezintă perioada la 4 ani distanţă de începutul dezastrului, iar Malorie are în grijă doi copii: Fata şi Băiatul. Ea plănuieşte o călătorie sinucigaşă în care ei pornesc orbeşte, bazându-se pe celelalte simţuri, în special auzul. De mici, Malorie i-a antrenat pentru această lume dominată de fiinţe malefice. Le-a antrenat auzul prin metode brutale, care nu doar o dată au făcut-o să se întrebe dacă este o mamă bună. Dar cel mai important pentru ea era siguranţa copiilor.

„În lumea asta nouă, bebelușii au fost învățați să se trezească ținându-și ochii închiși. Au fost crescuți să le fie teamă. N-a fost loc pentru necunoscut.”


Iar acum să vă spun câte ceva despre personajul lui Malorie. Mi-a plăcut extrem, dar extrem de mult modul în care a fost conturată, cum pas cu pas este nevoită să confrunte şi să accepte existenţa unor fiinţe de aşa natură şi cum singurul ei obiectiv era să îşi protejeze copilul din pântece. Contrar tuturor dificultăţilor, ea a reuşit să păstreze o atitudine optimistă, atât faţă de colegii ei, cât şi faţă de propria persoană, mereu încurajându-se să meargă mai departe. Dacă aş fi fost în locul ei de mult o luam razna. Adică imaginaţi-vă şi voi o lume în care un singur pas în afara casei vă poate aduce sfârşitul. Sau cum dintr-o dată lumea pe care o cunoşteaţi şi-ar fi luat rămas-bun şi ar fi devenit un joc mortal. O lume în care singura soluţie ar fi să scăpăm de ceva esenţial pentru om: vederea.

„Oare cum arată lumea acum? O vei mai recunoaște? E cenușie? Au înnebunit și copacii? Oare chiar lumea întreagă s-o fi luat-o razna? Se luptă cu ea însăși? Pământul însuși își respinge oceanele? S-a înteți și vântul. Oare a văzut și el ceva? Și el a luat-o razna?”

În final, nu pot să vă mai spun decât ce carte senzaţională a fost care m-a făcut, nu doar o dată să mă gândesc ce aş fi făcut eu dacă aş fi fost captivă în acea lume. Bird Box Orbeşte a fost ceva ce eu una nu am mai citit şi am savurat fiecare pagină, fiecare fior pe care mi l-a dat şi fiecare sentiment pe care mi l-a cauzat. Este o carte ce merită citită şi trăită, cu o poveste care, deşi prezintă o lume fictivă, scoate la suprafaţă caracterul uman şi ne face să medităm la subiect mult timp după ce am citit-o. Singurul lucru pe care l-aş fi schimbat la ea ar fi fost finalul. Tot ce aş fi dorit era să mai existe un capitol în plus care descria monştrii aceia .






26 apr. 2019

Regina roşie ( #1 Regina Roşie) - Victoria Aveyard

aprilie 26, 2019 0


Prima dată când m-am lăsat distrusă de această carte a fost acum 4 ani. De atunci în fiecare an iau următorul volum de pe listă. Aşadar, cum anul acesta apare cel de-al patrulea şi ultim volum, am decis să recitesc toată seria. Înainte de a începe să vă vorbesc concret despre subiectul său şi despre ce am simţit când am citit-o, vreau să vă recomand ca atunci când  o începeţi  să aveţi şi celălalte volume lângă voi, pentru că Regina Roşie are capacitatea de a vă şoca şi de a vă lăsa fără cuvinte. Cu mine exact aşa a fost.

 Într-o lume divizată după culoarea sângelui, Mare Barrow, protagonista noastră, este nevoită să facă orice pentru supravieţuire. Chiar dacă acel orice înseamnă să fure, să mintă sau să facă lucruri ilegale. Ea este o roşie , o fată din clasa de jos. Faţă de argintiii care au puteri şi sunt trataţi ca nişte zeităţi, roşii sunt consideraţi nişte nimicuri. Şi aceasta ar fi fost şi soarta lui Mare dacă nu l-ar fi întâlnit pe Cal, un străin fermecător, dar care îi dă toată lumea peste cap, obţinându-i o slujbă la palat.

Însă, uneori, lucrurile bune devin un blestem şi ne forţează să trecem prin nişte experienţe îngrozitoare şi marcante. Aşa că Mare este vârâtă în această lume nebună, condusă de oameni cruzi care nu se dau înapoi când e vorba de a ucide. Printr-un accident banal, aş zice eu, ea descoperă că deţine puteri pe care nici argintiii nu le au. Mare este forţată să ia o nouă identitate sub numele de Mareena Titanos şi să uite de viaţa ei de odinioară. În schimb va trebui să se căsătorească cu Maven , al doilea moştenitor şi fiul unei femei nemiloase care are capacitatea de a influenţa gândirea.




Pe parcursul acestei cărţi am simţit bucurie, tristeţe, am râs cu lacrimi dar am şi plâns cu ele. Am simţit trădarea şi şocul pe pielea mea şi încă nu îmi vine să cred când mă gândesc la finalul acela care, după 4 ani , tot îmi aduce suferinţă. Cartea aceasta te învaţă că, uneori, trebuie să ai încredere şi în creierul tău, nu numai în inimă. Ca personaj, mi-a plăcut de Mare. Cred că pentru independenţa ei şi nevoia de a-şi proteja persoanele dragi. Deşi, în unele momente aş putea spune că mi-a şi displăcut pentru naivitatea de care a dat dovadă.
Şi chiar dacă majoritatea îl favorizează pe Cal, în inima mea Maven are un loc special. De ce? Habar nu am. Poate din cauză că am eu un soft spot pentru personajele care încearcă să se depăşească pe sine, sau pentru cele care dau o aură mai dark poveştii.



- Lady Titanos, ai face mai bine să-ţi ascunzi sentimentele. N-o să te ducă nicăieri.

Desigur, lucrurile se complică atunci când apare o ameninţare pentru palat sub numele de Garda Stacojie, iar personajele noastre au de luat nişte decizii dificile.


În basme, fata săracă zâmbeşte când devine prinţesă.În acest moment, eu nu ştiu dacă voi mai zâmbi vreodată.

Pot spune că am avut sentimente mixte cu această carte. Am iubit-o pentru momentele amuzante şi dulci. Am iubit personajul lui Maven care a fost complex şi foarte fain conturat. Pe Cal l-am agreat, dar cam atât. Şi apoi ... am urât-o pentru acel final şi pentru durerea pe care mi-a provocat-o. Chiar pot spune că am petrecut nopţi întregi cu lacrimi şi furie  devorând această capodoperă şi nu am lăsat-o până la final . După mine , Regina Roşie merită toată admiraţia, este o carte foarte bine scrisă şi deloc clişeică, un lucru care m-a intrigat la nebunie.Pentru mine o carte bună este aceea care, pe lângă că mă ţine ca pe ace, nu devine previzibilă. Aşa că vă zic încă o dată: CITIŢI CARTEA ASTA CĂ MERITĂ.




Şi nu uita:
Oricine poate tăda pe oricine.






22 apr. 2019

Întâlnire periculoasă ( #1 Hacker) - Meredith Wild

aprilie 22, 2019 0


Oare de ce mai nou romanele de dragoste conţin personaje cu un trecut tumulos şi întunecat, care ajung să se îndragostească? Şi de ce devin tot mai obsedată de ele, mai ales fiind atât de clişeice? La o primă vedere Întâlnire periculoasă seamănă 90% cu seria Crossfire ( Sylvia Day)  sau seria Amantul ( Jodi Ellen Malpas).

Erica Hathaway a fost un personaj destul de unic . Cred că cel mai tare mi-a plăcut modul în care rezista farmecelor lui Blake Landon , dar şi faptul că reprezintă o femeie puternică şi independentă. De mică, ea a învăţat că singura persoană pe care se poate baza este ea însăşi. Aşa că îi vine greu să aibă încredere în acest bărbat misterios şi dominant care îşi face apariţia în viaţa ei precum un uragan.  Însă Blake nu renunţă atât de uşor în faţa atracţiei pe care o simte pentru Erica şi este decis să treacă peste toate obstacolele pe care ea i le pune în cale.

-O să fiu un gentleman desăvârşit, mi-a promis el, însă ochii i-au fost umbriţi de periculosul licăr al dorinţei arzătoare.
-Ai obiceiul să-mi spui tot felul de lucruri neadevărate. Nu face promisiuni pe care nu eşti în stare să le respecţi.
 
Recunosc, încă de la început am fost prinsă de poveste şi dădeam pagină cu pagină numai ca să aflu ce se întâmplă. Plină de secrete care ies la suprafaţă, această carte te forţează să vezi dincolo de aparenţe şi să savurezi fiecare şoc pe care ţi-l oferă.Mi-aş fi dorit din suflet să am până şi un capitol din perspectiva lui Blake. Mi s-a părut destul de sec modul în care a fost prezentat şi aş fi vrut să aflu mai multe lucruri despre trecutul lui.

De asemenea, mi-ar fi plăcut mai multe detalii despre Clozpin , afacerea pe care Erica o conduce, alături de Alli şi Sid. Această afacere a reprezentat piatra de temelie a cărţii, protagonista dorind o finanţare pentru proiectul lor. Şi cine făcea parte din comisia de investitori? Blake însuşi. Normal, era a doua oară când se vedeau, dar acest lucru nu diminua  puterea atracţiei dintre cei doi. Un punct alb pentru Blake este faptul că spune ce are de spus şi nu se ascunde în spatele degetului. Şi acest lucru ar fi valabil pentru fiecare personaj din această carte. Meredith Wild reuşeşte cu dibăcie să creeze personaje independente , lucru care mă încântă.




Deşi , să fiu sinceră, povestea pierde destul de mult cu finalul care se încheie prea brusc . Ultimele 10 pagini sunt făcute în grabă şi nu cred că ar fi stricat încă vreo 20 , ca să înţeleg şi eu ceva de aici.

Întâlnire periculoasă este o carte despre maturizare şi despre vindecarea prin iubire. Ea ne arată transformarea unei persoane care, de la o vârstă fragedă, a fost nevoită să se susţină singură şi drumul parcurs până la nivelul în care învaţă să se bazeze şi pe altcineva. O poveste frumoasă de dragoste, scurtă şi uşoară, care sper eu că va progresa mai mult pe parcursul următoarelor 4 volume.




-Erica, ăsta sunt eu. Aşa sunt construit. Iar dacă încerc să preiau controlul asupra situaţiei, te rog să mă crezi că am motive foarte serioase să o fac.


Dacă încă nu v-am convins să o citiţi , sper că o voi face acum:


  • nu cred că aţi citit foarte multe serii despre hackeri, poate nici una
  • personaje puternice şi independente
  • o carte care se citeşte repede şi uşor , în cazul în care te confrunţi cu un Reading Slump
  • pur şi simplu te topeşti la povestea aceasta de dragoste şi devii dependent





19 apr. 2019

Inferno ( #4 Robert Langdon) - Dan Brown

aprilie 19, 2019 0



Vreau să încep prin a spune că dacă m-aş fi dus singură în librărie, Dan Brown nu ar fi fost prima mea alegere. Poate nu ar fi fost deloc una. De ce? Nu pot spune că sunt o amatoare de cărţi gen acţiune şi thriller şi vai Doamne cât m-am înşelat. Nu am putut dormi din cauză că în mintea mea exista doar o singură întrebare Ce se întâmplă în Inferno? .Noroc cu o prietentă super inspirată care mi-a făcut-o cadou de ziua mea. Şi aşa am ajuns să stau eu toată noaptea să subliniez şi să caut pe Google picturi italiene şi m-am împrietenit şi cu Translate pentru că hei ... italiană! 

A fost ca o gură de aer curat pentru mine, după prea mult romance .Chiar a fost cazul să citesc ceva nou şi revigorant. Cred că ce m-a atras cel mai mult la scrierea lui Dan Brown a fost modul în care a îmbinat istoria şi , desigur, elementul central constituit din referinţele despre Dante Aligheri , autorul care a scris Divina Comedie, mai exact Inferno.

Robert Langdon este un personaj interesant şi complex, plasat în mijlocul unei conspiraţii de talie mondială. Profesor de simbolistică , Robert se vede pus într-o situaţie mai deosebită, să zic aşa, când se trezeşte într-un spital din Florenţa ( oraş pe care chiar vreau să îl vizitez datorită acestei cărţi) . Alături de Sienna Brooks, o fată super deşteaptă cu un IQ gigantic, pornesc pe un drum cu sens unic care implică o sumedenie de mistere de rezolvat şi , într-un fel m-am simţit ca şi cum aş fi revăzut toate episoadele din Scooby Doo. În timp ce sunt urmăriţi de echipele SSR şi de oameni care îi vor morţi, ei trebuie să descopere misterul din jurul unui obiect enigmatic pe care Robert îl are în posesie, un cilidru  care oferă o proiecţie cu renumita La Mappa dell`Inferno .

Imagini pentru la mappa dell inferno

Dar cum Dan Brown nu se axează pe o singură perspectivă , regăsim o problema cu care omenirea se confruntă mai mult sau mai puţin : suprapopularea planetei. Ce se întâmplă , oare, dacă pe Pământ ar fi atât de mulţi oameni, încât la final s-ar distruge singură? Şi tu ce ai face dacă singura soluţie de a salva omenirea ar fi să extermini jumătate din populaţie?

El îl construieşte pe Robert Langdon ca persoana ce ar fi vrut să devină. În timp  ce Robert şi Sierra cutreieră străzile Florenţei, lumea devine tot mai agitată. Mi-a plăcut la nebunie plot-twistul, chiar dacă cu 150 de pagini înainte mă chinuiam. Nu că ar fi fost o parte prost scrisă, dar nu sunt genul care se dă peste cap după pagini întregi cu descrieri ale clădirilor şi evenimente istorice care sunt inutile pentru subiectul cărţii. Dar Inferno a avut o sumedenie de puncte forte .Fiind una dintre primele cărţi thriller pe care le citesc, o consider extrem de bună. Nu am citit celălalte cărţi din această serie, aşa că nu ştiu mai nimic despre ele, dar aceasta m-a uimit cu modul de scriere. Acţiunea m-a ţinut în priză şi pot spune că a devenit una dintre preferatele mele.

Mi-a plăcut extrem faptul că personajele sunt scrise în aşa fel, încât te ataşezi de ele din prima clipă, fie ele pozitive sau negative. Acţiunea se axează pe probleme mai mult sau mai puţin reale, iar la final pot să zic că mi s-au deschis ochii în unele privinţe. Chiar recomand Inferno din tot sufletul, iar acum mi-a rămas de văzut filmul. Mai jos vă voi lăsa şi părerile legate de acesta.


Dacă nu v-am convins până acum să o citiţi, sper ca următoarele cuvinte să o facă:

  • pe lângă povestea alertă ,cartea lui Dan Brown conţine şi ilustraţii foarte faine care se mulează pe temă
  • poţi să afli o groază de chestii faine despre Italia ( pe lângă faptul că până la finalul ei o să ştii deja italiană , dacă eşti începător ca mine)
  • personajele sunt în aparenţă simple şi te ataşezi de ele de la prima pagină
  • Robert Langdon şi a sa minte briliantă
  • o vânătoare de comori propriu-zisă (cum să nu iubeşti aşa ceva!?)


Filmul a fost okay , dar se putea şi mai bine. În timp ce prima parte a păstrat exact structura cărţii , a doua a fost modificată total. Acţiunea a fost foarte grăbită şi parcă fără sens.

Ce mi-a plăcut:

  • Relaţia personală dintre Robert Langdon şi dr. Sinskey, care a dat un farmec subiectului cu o posibilă poveste de dragoste asemănătoare cu cea dintre Dante şi Beatrice
  • Nu s-au obosit cu explicaţii inutile 
  • Au mers exact pe firul narativ, atingând toate obiectivele turistice descrise şi în carte
  • Modul în care Tom Hanks l-a jucat pe Robert Langdon

Ce nu mi-a plăcut:
  • În primul rând, faptul că au schimbat finalul original
  • După mine, au stricat personajul Siennei şi ceea ce ar fi trebuit ea să reprezinte
  • Începutul a fost făcut în grabă şi nu s-a înţeles nimic din el ( noroc că am citit prima dată cartea)



14 apr. 2019

După ce ne-am întâlnit (#1 After) - Anna Todd

aprilie 14, 2019 0


Tessa Young e o fată cuminte, silitoare şi ordonată. După ce intră la universitate şi îl cunoaşte pe Hardin, viaţa ei se schimbă radical. Cu părul lui răvăşit, accentul britanic, tatuajele şi piercingurile, Hardin e complet diferit de băieţii pe care i-a întâlnit până acum. E arogant şi crud – ar avea toate motivele să-l urască. Dar felul în care o sărută trezeşte în ea o pasiune cum n-a mai simţit.Deşi o respinge, spunând că nu-i este el alesul, Tessa e hotărâtă să insiste şi să-l găsească pe adevăratul Hardin, care a ridicat între el şi lume un zid de trădări şi minciuni.Tessa are deja iubitul perfect. Atunci de ce se luptă să treacă peste propria mândrie rănită şi peste prejudecăţile lui Hardin vizavi de fetele drăguţe ca ea?
Poate că e vorba de... dragoste?



Recitesc această carte pentru prima dată după câţiva ani şi nu pot să cred câte lucruri am uitat. Seria After împarte cititorii în 2 categorii:


1. Cei care recitesc de 1000 de ori cartea şi o adoră
2.Cei care o recitesc, se enervează şi o termină numai să fie terminată

Eu fac parte din a doua categorie, deoarece am simţit că mă termină psihic această carte. Am sărit peste ultimele 200 de pagini pentru că deja ştiam la ce să mă aştept şi m-a plictisit acelaşi tipar de ceartă-împăcare. Prima dată cand am citit-o mi-a plăcut la nebunie, însă acum , după cam 4 ani, simt că am citit cărţi mult mai bune şi că mi-am irosit timpul recitind-o. Dar lăsând aspectele negative, recunosc că a avut şi câteva părţi faine şi Anna Todd câştigă foarte mult cu finalul acela cliffhanger care mi-a plăcut.



M-am regăsit destul de mult în personajul protagonistei  şi în modul în care ea a fost construită. Tessa Young este o fată silitoare care îşi planifică fiecare aspect al vieţii, dar uitând ce este accea distracţie. Sub presiunea mamei sale, Tessa trebuie să fie cea mai bună variantă a ei, indiferent de consecinţe. Însă, toate aceste lucruri pălesc când este în preajma lui Hardin Scott. Hardin este un personaj complex şi complicat, cu probleme comportamentale în marea parte a cărţii. Însă te lasă să pătrunzi şi în spatele măştii lui de bad boy şi acela este momentul în care te îndrăgosteşti de el.




Cu Hardin am avut o relaţie de hate-love. M-a enervat la culme în unele momente ( cam jumătate de carte mai precis) în care se comporta ca un copil de 5 ani. Treaba cu el e mereu complicată şi pur şi simplu ameţeam la cât de repede îşi schimba atitudinea faţă de Tessa. Cred că acesta este şi motivul pentru care m-a plictisit până la final. Ei mereu se certau, el mai cerea o şansă, nu contează cât de tare a dat-o în bară, iar ea normal că îl ierta.


Un lucru care pe mine chiar  nu m-a încântat a fost veşnica luptă între Tessa şi Hardin. Sunt genul de persoană care da, apreciază poveştile gen hate to love , însă  am avut o luptă grea cu această carte şi încă încerc să decid dacă mi-a plăcut sau nu. Adică mi se pare ok să ai nişte situaţii tensionate la început , dar cred că unele faze erau exagerate la capitolul acesta, iar subiectele pe care se certau erau depăşite.


Recunosc, am o plăcere nevinovată când vine vorba de cărţile clişeice , mai ales cele romance. După cum v-aţi aştepta, Hardin trece graniţa de la băiatul cel rău la cel bun. Singura problemă este că el o trece de prea multe ori şi devine un uragan în adevăratul sens al cuvântului. Datorită lui, Tessa este trasă în mai multe situaţii neplăcute şi este forţată să facă multe alegeri pe baza temperamentului lui Hardin care mereu se simte cam agresiv. Dacă ar fi fost după mine aş fi scos o jumătate din carte , aş fi strâns toate replicile tăioase ale protagonistului şi i le-aş fi aruncat în cap. Şi aş fi savurat fiecare moment.

After ne prezintă o relaţie toxică dintre un băiat rău şi o fată cuminte, o relaţie pe care fie o iubeşti , fie o  deteşti. Nu spun că este o carte rea, dar din punctul meu de vedere am citit cărţi mult mai bune şi care m-au prins mult mai tare decât aceasta. Cel mai rău mi s-a părut că nu a existat nici un gram de dezvoltare a personajelor ( character development) şi s-au repetat la nesfârşit aceleaşi lucruri. Poate nu veţi fi de acord cu mine, dar este ok, gusturile nu se discută. Sper totuşi că filmul va fi mult mai bun şi chiar o ador pe  Josephine Langford în rolul Tessei. De Hero încă nu sunt convinsă dar vedem ce iese :)))