Vreau să încep prin a spune că dacă m-aş fi dus singură în librărie, Dan Brown nu ar fi fost prima mea alegere. Poate nu ar fi fost deloc una. De ce? Nu pot spune că sunt o amatoare de cărţi gen acţiune şi thriller şi vai Doamne cât m-am înşelat. Nu am putut dormi din cauză că în mintea mea exista doar o singură întrebare Ce se întâmplă în Inferno? .Noroc cu o prietentă super inspirată care mi-a făcut-o cadou de ziua mea. Şi aşa am ajuns să stau eu toată noaptea să subliniez şi să caut pe Google picturi italiene şi m-am împrietenit şi cu Translate pentru că hei ... italiană!
A fost ca o gură de aer curat pentru mine, după prea mult romance .Chiar a fost cazul să citesc ceva nou şi revigorant. Cred că ce m-a atras cel mai mult la scrierea lui Dan Brown a fost modul în care a îmbinat istoria şi , desigur, elementul central constituit din referinţele despre Dante Aligheri , autorul care a scris Divina Comedie, mai exact Inferno.
Robert Langdon este un personaj interesant şi complex, plasat în mijlocul unei conspiraţii de talie mondială. Profesor de simbolistică , Robert se vede pus într-o situaţie mai deosebită, să zic aşa, când se trezeşte într-un spital din Florenţa ( oraş pe care chiar vreau să îl vizitez datorită acestei cărţi) . Alături de Sienna Brooks, o fată super deşteaptă cu un IQ gigantic, pornesc pe un drum cu sens unic care implică o sumedenie de mistere de rezolvat şi , într-un fel m-am simţit ca şi cum aş fi revăzut toate episoadele din Scooby Doo. În timp ce sunt urmăriţi de echipele SSR şi de oameni care îi vor morţi, ei trebuie să descopere misterul din jurul unui obiect enigmatic pe care Robert îl are în posesie, un cilidru care oferă o proiecţie cu renumita La Mappa dell`Inferno .
Dar cum Dan Brown nu se axează pe o singură perspectivă , regăsim o problema cu care omenirea se confruntă mai mult sau mai puţin : suprapopularea planetei. Ce se întâmplă , oare, dacă pe Pământ ar fi atât de mulţi oameni, încât la final s-ar distruge singură? Şi tu ce ai face dacă singura soluţie de a salva omenirea ar fi să extermini jumătate din populaţie?
El îl construieşte pe Robert Langdon ca persoana ce ar fi vrut să devină. În timp ce Robert şi Sierra cutreieră străzile Florenţei, lumea devine tot mai agitată. Mi-a plăcut la nebunie plot-twistul, chiar dacă cu 150 de pagini înainte mă chinuiam. Nu că ar fi fost o parte prost scrisă, dar nu sunt genul care se dă peste cap după pagini întregi cu descrieri ale clădirilor şi evenimente istorice care sunt inutile pentru subiectul cărţii. Dar Inferno a avut o sumedenie de puncte forte .Fiind una dintre primele cărţi thriller pe care le citesc, o consider extrem de bună. Nu am citit celălalte cărţi din această serie, aşa că nu ştiu mai nimic despre ele, dar aceasta m-a uimit cu modul de scriere. Acţiunea m-a ţinut în priză şi pot spune că a devenit una dintre preferatele mele.
Mi-a plăcut extrem faptul că personajele sunt scrise în aşa fel, încât te ataşezi de ele din prima clipă, fie ele pozitive sau negative. Acţiunea se axează pe probleme mai mult sau mai puţin reale, iar la final pot să zic că mi s-au deschis ochii în unele privinţe. Chiar recomand Inferno din tot sufletul, iar acum mi-a rămas de văzut filmul. Mai jos vă voi lăsa şi părerile legate de acesta.
Dacă nu v-am convins până acum să o citiţi, sper ca următoarele cuvinte să o facă:
Filmul a fost okay , dar se putea şi mai bine. În timp ce prima parte a păstrat exact structura cărţii , a doua a fost modificată total. Acţiunea a fost foarte grăbită şi parcă fără sens.
Ce mi-a plăcut:
A fost ca o gură de aer curat pentru mine, după prea mult romance .Chiar a fost cazul să citesc ceva nou şi revigorant. Cred că ce m-a atras cel mai mult la scrierea lui Dan Brown a fost modul în care a îmbinat istoria şi , desigur, elementul central constituit din referinţele despre Dante Aligheri , autorul care a scris Divina Comedie, mai exact Inferno.
Robert Langdon este un personaj interesant şi complex, plasat în mijlocul unei conspiraţii de talie mondială. Profesor de simbolistică , Robert se vede pus într-o situaţie mai deosebită, să zic aşa, când se trezeşte într-un spital din Florenţa ( oraş pe care chiar vreau să îl vizitez datorită acestei cărţi) . Alături de Sienna Brooks, o fată super deşteaptă cu un IQ gigantic, pornesc pe un drum cu sens unic care implică o sumedenie de mistere de rezolvat şi , într-un fel m-am simţit ca şi cum aş fi revăzut toate episoadele din Scooby Doo. În timp ce sunt urmăriţi de echipele SSR şi de oameni care îi vor morţi, ei trebuie să descopere misterul din jurul unui obiect enigmatic pe care Robert îl are în posesie, un cilidru care oferă o proiecţie cu renumita La Mappa dell`Inferno .
Dar cum Dan Brown nu se axează pe o singură perspectivă , regăsim o problema cu care omenirea se confruntă mai mult sau mai puţin : suprapopularea planetei. Ce se întâmplă , oare, dacă pe Pământ ar fi atât de mulţi oameni, încât la final s-ar distruge singură? Şi tu ce ai face dacă singura soluţie de a salva omenirea ar fi să extermini jumătate din populaţie?
El îl construieşte pe Robert Langdon ca persoana ce ar fi vrut să devină. În timp ce Robert şi Sierra cutreieră străzile Florenţei, lumea devine tot mai agitată. Mi-a plăcut la nebunie plot-twistul, chiar dacă cu 150 de pagini înainte mă chinuiam. Nu că ar fi fost o parte prost scrisă, dar nu sunt genul care se dă peste cap după pagini întregi cu descrieri ale clădirilor şi evenimente istorice care sunt inutile pentru subiectul cărţii. Dar Inferno a avut o sumedenie de puncte forte .Fiind una dintre primele cărţi thriller pe care le citesc, o consider extrem de bună. Nu am citit celălalte cărţi din această serie, aşa că nu ştiu mai nimic despre ele, dar aceasta m-a uimit cu modul de scriere. Acţiunea m-a ţinut în priză şi pot spune că a devenit una dintre preferatele mele.
Mi-a plăcut extrem faptul că personajele sunt scrise în aşa fel, încât te ataşezi de ele din prima clipă, fie ele pozitive sau negative. Acţiunea se axează pe probleme mai mult sau mai puţin reale, iar la final pot să zic că mi s-au deschis ochii în unele privinţe. Chiar recomand Inferno din tot sufletul, iar acum mi-a rămas de văzut filmul. Mai jos vă voi lăsa şi părerile legate de acesta.
Dacă nu v-am convins până acum să o citiţi, sper ca următoarele cuvinte să o facă:
- pe lângă povestea alertă ,cartea lui Dan Brown conţine şi ilustraţii foarte faine care se mulează pe temă
- poţi să afli o groază de chestii faine despre Italia ( pe lângă faptul că până la finalul ei o să ştii deja italiană , dacă eşti începător ca mine)
- personajele sunt în aparenţă simple şi te ataşezi de ele de la prima pagină
- Robert Langdon şi a sa minte briliantă
- o vânătoare de comori propriu-zisă (cum să nu iubeşti aşa ceva!?)
Filmul a fost okay , dar se putea şi mai bine. În timp ce prima parte a păstrat exact structura cărţii , a doua a fost modificată total. Acţiunea a fost foarte grăbită şi parcă fără sens.
Ce mi-a plăcut:
- Relaţia personală dintre Robert Langdon şi dr. Sinskey, care a dat un farmec subiectului cu o posibilă poveste de dragoste asemănătoare cu cea dintre Dante şi Beatrice
- Nu s-au obosit cu explicaţii inutile
- Au mers exact pe firul narativ, atingând toate obiectivele turistice descrise şi în carte
- Modul în care Tom Hanks l-a jucat pe Robert Langdon
Ce nu mi-a plăcut:
- În primul rând, faptul că au schimbat finalul original
- După mine, au stricat personajul Siennei şi ceea ce ar fi trebuit ea să reprezinte
- Începutul a fost făcut în grabă şi nu s-a înţeles nimic din el ( noroc că am citit prima dată cartea)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu