29 iul. 2019

O viaţă şi încă o zi ( Volumul 1) - Alexandru Mihai-Gulie

iulie 29, 2019 2


Tot ce ştiam despre această carte e că are o copertă frumoasă. Sună cam superficial din partea mea, nu?! Dar nu îmi spuneţi mie că nu aţi luat măcar o carte datorită coperţii, deoarece v-a făcut curioşi. Dar O viaţă şi încă o zi a avut capacitatea de a mă surprinde. Foarte rar găsesc cărţi scrise de autori români care să mă surprindă. De ce? Uneori am impresia că singurele lucruri pe care le găsesc acolo sunt dialoguri superficiale, descriere neclară şi mereu se întâmplă acelaşi lucru la final. Aşa că ce a avut această carte diferit? La o primă vedere am fost copleşită de faptul că există foarte multă descriere, alături de pagini întregi fără dialog. Însă lucrul acesta s-a remediat şi chiar a început să îmi placă.

Când spun descriere, aici mă refer şi la o latură lirică pe care autorul o scoate în faţă. Când facem cunoştiinţă cu Abel Collins, unul dintre protagonişti, aflăm că el este un scriitor. Toată acţiunea are loc pe ziua de 25 septembrie, în Alaska, când acesta suferă un accident şi tot ce îşi doreşte este încă o zi de viaţă, încă un moment în care îşi poate mărturisi sentimentele şi poate obţine iertare faţă de femeia pe care a iubit-o în tot acest timp.


Deci voi sunteţi dintre oamenii norocoşi. Sunteţi unul şi acelaşi.

Carmen Cygni este numele manuscrisului lui Abel în care acesta îşi relatează viaţa. Şi devine obiectul central al naraţiunii în momentul în care David şi Tim îşi fac ca scop misiunea de a o găsi pe femeia misterioasă din viaţa ascestui om. Însă drumul este lung şi fiecare dintre cei doi se confruntă cu necazurile propriei vieţi. David Brooks este un poliţist local, dar şi un bărbat care a suferit în dragoste. Sophie reprezintă totul pentru el, însă ea refuză să îi mai vorbească şi este prinsă în propria sa dramă datorită mamei sale bolnave. Tim Weber se afla pe marginea prăpastiei când l-a întâlnit pe Abel, o persoană necunoscută aflată pe moarte. Viaţa lui nu a decurs în modul la care se aşteptase, iar acest lucru îl împinge cu gândul la suicid. Singurul lucru care îl mai ţine acum pe linia de plutire este rezolvarea misterului care poate da, poate nu, îi va răspune la întrebarea care îi macină fiecare nerv din corp: merită trăită viaţa?


Dacă tu crezi că ai găsit singura persoană de pe acest Pământ ce te poate iubi exact aşa cum eşti, atunci... luptă. Luptă cu tot ce ai împotriva oricui vă va sta în cale. Orice lovitură ai putea primi, să nu crezi că va putea să doară mai tare decât pierderea acelui om! Dacă renunţi, asta înseamnă că te aşezi în rândul laşilor şi accepţi condamnarea la o viaţă nefericită! Nu încerca singur, te rog, crede-mă pe cuvânt!

Cartea acesta mi-a schimbat total perspectiva asupra veţii. M-a făcut să realizez cât de importantă este fiecare secundă, deoarece timpul nu stă în loc pentru noi. M-a învăţat că fiecare clipă trebuie trăită la maxim. Povestea lui Abel m-a marcat profund, iar când am terminat lectura ochii mei erau plini de lacrimi. Şi nu cred că a fost de vină neapărat acţiunea, ci  modul în care autorul o relatează. M-am regăsit în viaţa lui Abel atât de mult încât m-a speriat. Pentru că până la urmă fiecare este un Abel, un om care se lasă purtat de naivitate crezând că lumea din jurul nostru este atât de bună cum ne-o imaginăm. Un om care nu a învăţat să lupte pentru ceea ce îşi doreşte cu atâta adrodare.


Nu cunoşteam răutatea oamenilor şi interesele lor ascunse. Nu eram un fin cunoscător al caracterului unui om. Eram în orice clipă pregătit să afirm despre un om că este de treabă şi chiar să-mi câştige încrederea, doar pentru că-mi vorbea amical.

Mi-a plăcut tot acest mister legat de manuscris şi cum cele 3 poveşti de dragoste se împleteau între ele, fiecare având un destin diferit. Iar finalul? A fost ceva cu dedicaţie pentru sufletul unui cititor. Natura lirică a lui Alexandru Mihai-Gulie mi-a făcut pielea de găină. La prorpiu. Citeam şi citeam şi nu mă puteam opri în faţa sentimentelor care erupeau din această carte.

Pot spune că această carte a devenit una dintre preferatele mele. Iubire, intrigă şi răsturnări de situaţie, vocea autorului a pătruns adânc în sufletul meu şi m-a ademenit să iau următoarea sa carte. şi anume volumul 2. Sunt curioasă de următoarea poveste de dragoste, dat fiind faptul că acesteia i-am acordat 5 steluţe.

Le mulţumesc celor de la Bookzone pentru exemplarul oferit în schimbul unei recenzii oneste. Cartea o puteţi comanda de AICI la un preţ foarte redus.

Bookzone.ro

26 iul. 2019

Discreţie garantată (#2) - Alex Turner

iulie 26, 2019 0

 Poate încă nu aţi aflat, dar Alex Turner este unul dintre autorii care îmi sunt tare dragi. Astăzi vreau să vă vorbesc despre cel de-al doilea volum din dilogia Discreţie Garantată (recenzia primului volum o găsiţi AICI ) care este capabil să surprindă în cele doar 157 de pagini emoţii adevărate şi o poveste de viaţă plină de unicitate. Nu am putut să nu observ şi evoluţia stilului în care este transpusă povestea.

Simt că acest volum s-a bazat mai mult pe conturarea personalităţii Ameliei faţă de prima carte, unde sentimentele lui Alex eclipsau acest lucru. Deşi pot spune că şi aici Alex a avut perioade în care părerea lui era manipulată de oamenii din jurul său precum Ben şi Martha. Această carte continuă firul narativ direct de la finalul primului volum. Alex Turner scrie în continuare cartea Ameliei Martin, însă aici intervin şi obstacolele, deoarece Amelia este nevoită să îl facă să realizeze fix ceea ce a fost: o escortă. Ea nu vrea să fie catalogată drept victimă. Ea este o persoană care a avut de ales în viaţă şi... ei bine... a ales greşit. Iar acum ea vrea să deschidă ochii altor tinere în legătură cu această ,,meserie''. 

Trecutul ăsta e ca un bazin plin cu smoală. Dacă încerci să găseşti ceva acolo şi plonjezi în căutarea răspunsurilor, greşeşti enorm.

Dificultăţile apar, însă, când sentimentele lui Alex sunt afectate de discrepanţa dintre aparenţă şi esenţă. Amelia vrea să îl ţină la distanţă, deoarece ştie că toată lumea a părăsit-o de-a lungul vieţii sale. Aşa că ce ar conta încă un om faţă de care ar putea nutri sentimente mai profunde? Acest volum şi-a lăsat mai mult amprenta asupra mea. Din această prismă am putut vedea cât de mult ne judecăm unii pe alţii, pentru că da : cuvintele noastre îi pot afecta pe cei din jurul nostru. Trădările se află la fiecare pas, iar în această instanţă vor putea oare Alex şi Amelia să găsească fericirea care le este promisă?

Să mă îndrăgostesc de ea, aşa cum am mai scris, a fost cel mai uşor lucru pe care l-am făcut vreodată. Şi pe măsură ce trecea timpul, realizam din ce în ce mai tare că nu mi-aş fi dorit o viaţă fără ea.

Deşi nu am mai avut parte de renumitele citate din primul volum, am avut totuşi fragmente din Confesiunile unei escorte şi anume cartea scrisă de Alex pentru Amelia. Am fost impresionată de modul brutal în care aceasta dezvăluie secretele unei lumi pline de lux, dacă ştii cum să o controlezi, dar şi faptul că spunea adevărul pe faţă: ea a fost o escortă şi i-a făcut plăcere. Dar acest lucru i-a distrus sufletul lovitură după lovitură.

Sunt oameni puternici ce poartă dovada suferinţelor lor prin cicatrici pe corp. Cei cu adevărat puternici sunt cei ce au voinţa pusă la pământ şi reuşesc să se ridice. Cei ale căror, nu corpuri, ci suflete sunt brăzdate de cicatrici adânci sau de răni încă nevindecate şi încă pot zâmbi. Dar pe acestea nu le poţi vedea niciodată... Şi mă gândeam la toate prin câte trecuse Amelia... şi o credeam de neînvins...

Finalul mi-a pus capac. Nu ştii ce îneamnă asta? Ştii momentul acela când citeşti o carte, iar când o termini nu mai ştii ce să faci cu viaţa ta.Sau pur şi simplu citeşti o carte în care îţi regăseşti sentimentele puse negru pe alb de parcă totul este pregătit să ia contur în faţa ochilor tăi. Deşi poate unii nu veţi fi de acord cu finalul, vă sfătuiesc să priviţi dincolo de ceea ce vă prezintă Alex Turner. Citiţi printre rânduri şi încercaţi să intraţi în pielea personajelor. Doar atunci veţi simţi cu adevărat această carte.


Cât despre misterul Alex Turner (pentru că acest pseudonim a reprezentat un adevărat mister pentru mine, încercând să tot caut persoana din spatele poveştii) am reuşit să găsesc identitatea acestui autor printre paginile acestui volum. Şi recunosc, am fost foarte surprinsă de acest lucru. Momentan mai citesc o carte scrisă de el şi pot observa asemănările  dintre stilurile lor, însă poveştile sunt total diferite. Una este dură şi prezintă adevărul în cea mai pură formă a sa, iar cealaltă este o poveste încărcată de mister în care iubirea dăinuie.

Aşadar, recomand această carte. O recomand tuturor ce vor să se piardă într-o poveste scurtă, dar plină de însemnătate. O recomand celor cu prejudecăţi, deoarece această carte îţi va schimba total perspectiva. Aceste două cărţi au însemnat lumea pentru mine. De ce? Viaţa e prea scurtă şi trebuie să trăieşti fiecare clipă. Altfel, te vei trezi regretând momentele pierdute. Iar povestea lui Alex Turner evidenţiază acest lucru. Eu îi ofer 5 steluţe şi un loc de onoare în biblioteca mea.


Le mulţumesc celor de la Bookzone pentru exemplarul oferit în schimbul unei recenzii oneste. Cartea o puteţi comanda de AICI la un preţ foarte redus.

Bookzone.ro

17 iul. 2019

Detectiv de România ( #1) - Silviu Iliuţă

iulie 17, 2019 0


Detectiv de România a fost o noutate în sens literar pentru mine. Am pornit cu ideea unei lecturi serioase, chiar dacă atunci când m-am documentat toată lumea zicea despre cărţile scrise de Silviu Iliuţă că ar fi extrem de amuzante. Şi chiar nu greşeau! Încă de la prima pagină am fost atrasă de simţul umorului pe care autorul îl pune în practică prin personajul lui Anton ( şi nu numai!). Am sfârşit cu şerveţelele lângă mine, pentru că efectiv râdeam cu lacrimi şi nu mă mai puteam opri. Şi culmea, am regăsit multe tipologii din această carte şi în lumea reală, unde oamenii nu mai au nevoie de o facultate pentru a urma o ,,mare'' profesie, cum ar fi aceea de detectiv român.

Încă de la primele pagini, naratorul ne face cunoştinţă cu Anton Scorilo şi călătoria lui de la micul copil detectiv obez ( sau ,, dezvoltat exagerat pe orizontală'' cum îi spune mătuşa lui, expresie la care m-am prăpădit de râs) până la marele detectiv aiurit care e înzestrat cu puterea deducţiei. Sau cel puţin asta crede el. Aflăm că încă de mic era îndrăgostit de Irina, colega lui de clasă ( sau obsedat, după mine, la cât a urmărit-o pe săraca fată) şi că a depus un efort gigantic pentru a slăbi, deoarece mătuşa lui îi dădea atâta mâncare să fie sigură că nu moare săracul de foame. Vedeţi voi, Anton a fost dat pentru a fi crescut de mătuşa lui, el provenind dintr-o familie cu 7 copii. De asemenea, de mic s-a îndrăgostit de lupă şi urma indicii până când descoperea ce dorea cu atâta ardoare.


Atunci s-a îndrăgostit, ca un mare prostănac. În ziua aceea magică şi blestemată, Anton a descoperit că are şi suflet, nu numai burtică.

Însă, după 27 de ani privim un alt om, ajuns la vârsta maturităţii: ANTON- DETECTIV PARTICULAR, NU DE STAT. În toţi anii aceştia, el a aşteptat cu nerăbdare primul său caz, iar când acesta apare, prezentul şi trecutul se ciocnesc. Iar în centru... se află marea lui iubire. Aşa că, alături de Eva ( partenera lui şi cea mai bună prietenă) pornesc în aflarea criminalului pentru a afla legătura lui cu Irina şi cu indianul înecat într-un dulap. Călătoria lui a fost mai mult decât hilară, iar situaţiile în care se băga erau de la comice până la jenante. Dar pot spune că am savurat povestea lui Anton, chiar dacă unele părţi mă iritau în legătură cu comportamentul lui copilăresc.


Dacă ai fluturi în stomac, nu te îngrijora, Anton Scorilo. Sunt toți digerați, făcuți zob de acidul gastric, apoi ies pe fund. Asta e și dragostea.

Povestea alternează între prezent şi trecut din perspectiva mai multor personaje. Astfel, cazul se completează pas cu pas ca un puzzle. Dar ajungem să cunoaştem mai în detaliu şi copilăria lui Anton, care hai să recunoaştem că nu a fost aşa uşoară cum pretinde. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost că în călătoria lui ( cam 150 de pagini) a avut mereu negrese la el. Şi când zic că a avut, mă refer că fiecare om pe care îl întâlnea era servit cu una. Băi Anton, în ce ai pus negresele alea că au încăput atâtea? Şi mai important, care a fost reţeta? =))))


Bărbații care cred că viața e grea n-au încercat niciodată să ridice geanta unei femei, își șoptește Anton singur, în timp ce își freacă cucuiul.

Deci da, pot spune că mi-a plăcut primul volum din Detectiv de România, chiar dacă nu a fost fix ceea ce mă aşteptam. Chiar şi aşa, am râs copios, iar Anton a fost o figură de la început până la final. Aşa că dacă simţiţi nevoia de o lectură simpă şi uşoară care să vă scoată din Reading Slump, aceasta este cartea perfectă. Se citeşte destul de repede şi nu ai cum să nu iubeşti stilul umoristic al lui Silviu Iliuţă. Abia aştept să încep şi a doua carte să văd cum se va termina acest caz. Oare îi vor ajunge negresele lui Anton (acum chiar mi s-a făcut poftă)?

Le mulţumesc celor de la Bookzone pentru exemplarul oferit în schimbul unei recenzii oneste. Cărţile le puteţi comanda de  AICI la un preţ foarte redus.

Bookzone.ro

14 iul. 2019

Jack Spintecătorul: Crimele din Whitechapel ( #1 Anchetele lui Audrey Rose) - Kerri Maniscalco

iulie 14, 2019 0

Chiar nu ştiu cu ce să încep în acest moment. Pe de-o parte încerc să îmi găsesc cuvintele pentru a vă spune cât de magnifică a fost această carte, pe de alta îmi vine să strig ,,Citeşte-o! Citeşte-o! Citeşte-o!''. Este a doua oară când am citit Jack Spintecătorul şi nu am fost dezamăgită. Cum poţi face diferenţa dintre o carte foarte bună şi cartea ta favorită? Este simplu: ori de câte ori o vei citi va părea ca prima dată, ba chiar eşti surprinsă şi te trezeşti că subliniezi triplu. Cartea mea a ajuns atât de scrisă, colorată şi chiar îndoită în unele locuri la cât am tot umblat cu ea.



Dar desigur, poate nu vă va plăcea tuturor. Ba chiar o veţi considera morbidă în unele locuri. Acţiunea începe cu o autopsie condusă de unchiul protagonistei noastre, Audrey Rose Wadsworth. Mi-a plăcut extrem de mult de personajul ei. Pe lângă faptul că are un caracter tare ca piatra având în vedere perioada în care locuieşte, sarcasmul ei m-a dat gata. În 1888 bărbaţii se credeau stăpânii lumii, iar femeia era bună doar să aibă grijă de casă şi să meargă la cumpărături. Vezi să nu! Audrey Rose depăşeşte aceste misoginii, ba chiar le pune capăt prin discuţii inteligente, uneori foarte descriptive în privinţa profesiei sale, care le demonstrează că, uneori, o femeie e mult mai puternică decât un bărbat.

Te asigur că sunt mult mai capabilă să aud orice ai avea de spus. Singurul lucru care m-ar putea ucide este suspansul nejustificat.

Dar ar fi cazul să vă povestesc câte ceva şi despre Thomas Cresswell aka iubirea vieţii mele. Bine, o să spuneţi că exagerez, dar după ce o să citiţi cartea mă veţi susţine. Cum să nu îl iubeşti pe Thomas? Pe lângă şarmul evident pe care îl emană şi mintea briliantă de o inteligenţă sclipitoare, acesta nu glumeşte când spune că o vede pe Audrey Rose drept egalul lui. Mi-a plăcut la nebunie că insistă să împingă limitele acesteia şi să folosească deducţia spre rezolvarea cazului. Parcă am fost părtaşa unui nou episod din Sherlock.

Formalităţile netoate nu-şi au locul între persoane egale,ca noi.

Deşi era cam previzibil cine era criminalul, tot am reuşit să mă bucur de poveste şi să fiu marcată la dezvăluirea acestuia. Nu pot să nu îi recunosc meritele autoarei când a reuşit să mă ducă pe o pistă falsă, dar chiar pot spune că am trăit din plin această carte. Poate că unii nu ştiaţi, sau aţi crezut că această carte nu este genul vostru, DAR VĂ ÎNŞELAŢI. Da, da am spus-o. Jack Spintecătorul conţine, pe lângă povestea plină de mister, un romance despre care nu pot spune decât că a fost perfect, hrană pentru suflet. Şi să nu uităm de ilustraţiile care dau viaţă poveştii sau descrierile realiste care te fac să te înfiori. Cazul lor are în centru povestea lui Jack Spintecătorul, care ucide femei nevinovate pentru a colecta părţi din corpurile lor. În acest timp, Audrey Rose şi Thomas sunt nevoiţi să facă echipă şi să îşi unească minţile pentru a descoperi indiciile lăsate de acestea. Însă drumul nu este uşor, deoarece lucrurile scapă de sub control, iar oraşul devine din ce în ce mai agitat şi vrea sânge pentru sânge.



Aşadar, pot să vă spun ca am doar cuvinte de laudă la adresa acestei cărţi. Am citit-o pe nerăsuflate şi abia aştept şă citesc şi Dracula. Pe urmele prinţului nemuritor apărută la Leda Edge. Mai ales că acţiunea are loc în România şi are la bază istoria lui Vlad Ţepeş. Voi aţi citit aceste cărţi? Sau le doriţi?



9 iul. 2019

Wonder Woman. Fiica Războiului ( #1 DC Icons) - Leigh Bardugo

iulie 09, 2019 0

Nu pot să spun că am fost mare amatoare de super eroi. Stai, că nu ştiam nici diferenţa dintre Marvel şi DC. Dar, ca orice elev silitor, m-am documentat şi am început prin vizionarea filmului de la Wonder Woman care pot să spun că mi-a plăcut destul de mult. Mă aşteptam ca filmul şi cartea să fie bazate pe aceeaşi poveste, însă nţ. Am fost luată prin surprindere când am văzut că timpul acţiunii şi chiar personajele erau diferite. Însă Diana a avut acelaşi caracter şi comportament precum în film.


Dacă simţiţi nevoia unei poveşti frumoase, cu tinere războinice care vor să îşi dovedească valoarea sau pur şi simplu o poveste în care feminismul este la putere, aceasta este cartea voastră. Diana este singura amazoană născută pe insula paradisiacă, separată le lumea mundanilor, Themyscira. Acesta este şi motivul pentru care este subestimată în continuu de surorile sale şi tratată precum un vas de lut care se poate sparge la o singură atingere. Aşa că simte nevoia de a-şi lua lumea în cap pentru a demonstra ce poate. Însă destinul are alte planuri pentru ea, când compasiunea o forţează să salveze o tânără muribundă din ocean. Nu pot spune că mi-a plăcut din prima de Alia Keralis. Pe parcursul primei părţi am simţit-o cam înţepată şi se plângea de fiecare lucru. Dar am ajuns să iubesc prietenia care s-a format între cele două fete şi m-a făcut să privesc toată povestea din alt unghi.

Pentru că toată lumea se dă în vânt să ne spună tot ce nu putem să facem, că nu suntem în stare de mare lucru. Oamenii cu care stai în casă ar trebui să-ţi ţină partea. Doar oamenii care nu ştiu ce-i aia imposibil ajung să scrie istoria, pentru că numai ei nu se lasă bătuţi.

Alia este o Fiică a Războiului şi urmaşa Elenei din Troia, iar fiecare pas făcut de ea lasă în urmă distrugere şi război. Deşi se credea că moartea sa este singura soluţie, Diana reuşeşte să mai găsească una: cele două trebuie să ajungă la mormântul unde s-a odihnit pentru ultima oară strămoaşa sa, înainte ca luna Hekatombaion-ului să răsară. Sună complicat,nu?! Ei bine chiar este, mai ales când Alia este vânată  din toate părţile, iar Diana trebuie să o protejeze cu preţul vieţii sale.


Deşi cele două provin din lumi diferite, se aseamănă la suflet. Ca şi Diana, Alia a simţit mereu că nu se integrează. Lumea o subestima şi îşi bătea joc de ea, familia ei o considera prea slabă ca să facă faţă vieţii. Dar, în acea lume crudă, ele au relizat că uneori viaţa e nedreaptă şi ţine de noi să ne facem propriul drum. La naiba cu ce spune lumea!

Nu putem să trăim toată viaţa ascunse, întrebându-ne ce isprăvi am putea să înfăptuim dacă ni s-ar da doar o şansă. Şansa trebuie să ne-o creăm singure.

De asemenea au mai apărut personaje importante precum Nim (prietena Aliei şi stilista personală,vorba vine), Jason ( fratele Aliei pe care l-am iubit şi urât în aceeaşi măsură) şi Theo ( cel mai bun prieten al lui Jason). Împreună, ei parcurg un drum lung din New York până în Grecia, iar drumul lor este presărat cu obstacole de tot felul, în care oamenii şi zeii se bat pentru viitorul omenirii. Personal, Theo a fost preferatul meu. Pe lângă faptul că a fost dulce ca o acadea, avea un simţ al umorului care se activa în cele mai periculoase situaţii. De mult timp nu am râs în halul ăsta la o carte. Mulţumesc, Theo!

E mai tare să fii de partea răului. Poţi să te îmbraci în negru şi să stai singur şi trist în bârlogul tău malefic. Oricum fetele se dau în vânt după băieţii răi.

Dar am şi plâns în aceeaşi măsură. Când citeşti o carte, aştepţi mereu să se întâmple lucrul acela. Ştii tu, mor zece personaje, explodează un oraş, lucruri de genul... Băi, frate ... ultimele 100 de pagini au fost pentru mine mană cerească. Adică nu mă aşteptam la acel plot-twist. Încă nu îmi vine să cred. Şi partea mai bună? Chiar a avut sens ce s-a întâmplat. Mulţi autori bagă un final, că nici nu ştii de unde l-au scos, pentru că întâmplarile nu se leagă. Dar, cum e scrisă de Leigh Bardugo, era de aşteptat că va fi o carte genială.

Prea mult am stat mereu cu grijă. Prea mult am tăcut. N-au decât să mă vadă mânioasă. Să mă audă cum urlu din răunchi.

Aşa că în concluzie ( eu răsuflând greu după ce am scris rândurile de mai sus fără să respir), trebuie să citiţi cartea aceasta. La început am zis că nah, nu îmi place, acţiune lentă, personaje slabe blah blah... Şi acum chiar îmi vine să îmi dau una, pentru că a ajuns cartea mea preferată după Corrupt, deci e ceva. Nu ezitaţi să puneţi mâna pe ea. O poveste plină de acţiune care se bazează pe prietenie, o carte care aduce la viaţă o eroină care vrea să îşi demonstreze valoarea, Wonder Woman merită să i se facă cunoscută  aventura. Este genul de carte în care te simţi ca acasă, iar personajele devin parte din tine.

Din aceeaşi serie mai fac parte:

Batman. Nightwalker ( #2 DC Icons) - Marie Lu
Catwoman. Soulstealer ( #3 DC Icons) - Sarah J. Maas
Superman. Dawnbreaker ( #4 DC Icons) - Matt de la Pena