Detectiv de România a fost o noutate în sens literar pentru mine. Am pornit cu ideea unei lecturi serioase, chiar dacă atunci când m-am documentat toată lumea zicea despre cărţile scrise de Silviu Iliuţă că ar fi extrem de amuzante. Şi chiar nu greşeau! Încă de la prima pagină am fost atrasă de simţul umorului pe care autorul îl pune în practică prin personajul lui Anton ( şi nu numai!). Am sfârşit cu şerveţelele lângă mine, pentru că efectiv râdeam cu lacrimi şi nu mă mai puteam opri. Şi culmea, am regăsit multe tipologii din această carte şi în lumea reală, unde oamenii nu mai au nevoie de o facultate pentru a urma o ,,mare'' profesie, cum ar fi aceea de detectiv român.
Încă de la primele pagini, naratorul ne face cunoştinţă cu Anton Scorilo şi călătoria lui de la micul copil detectiv obez ( sau ,, dezvoltat exagerat pe orizontală'' cum îi spune mătuşa lui, expresie la care m-am prăpădit de râs) până la marele detectiv aiurit care e înzestrat cu puterea deducţiei. Sau cel puţin asta crede el. Aflăm că încă de mic era îndrăgostit de Irina, colega lui de clasă ( sau obsedat, după mine, la cât a urmărit-o pe săraca fată) şi că a depus un efort gigantic pentru a slăbi, deoarece mătuşa lui îi dădea atâta mâncare să fie sigură că nu moare săracul de foame. Vedeţi voi, Anton a fost dat pentru a fi crescut de mătuşa lui, el provenind dintr-o familie cu 7 copii. De asemenea, de mic s-a îndrăgostit de lupă şi urma indicii până când descoperea ce dorea cu atâta ardoare.
Atunci s-a îndrăgostit, ca un mare prostănac. În ziua aceea magică şi blestemată, Anton a descoperit că are şi suflet, nu numai burtică.
Însă, după 27 de ani privim un alt om, ajuns la vârsta maturităţii: ANTON- DETECTIV PARTICULAR, NU DE STAT. În toţi anii aceştia, el a aşteptat cu nerăbdare primul său caz, iar când acesta apare, prezentul şi trecutul se ciocnesc. Iar în centru... se află marea lui iubire. Aşa că, alături de Eva ( partenera lui şi cea mai bună prietenă) pornesc în aflarea criminalului pentru a afla legătura lui cu Irina şi cu indianul înecat într-un dulap. Călătoria lui a fost mai mult decât hilară, iar situaţiile în care se băga erau de la comice până la jenante. Dar pot spune că am savurat povestea lui Anton, chiar dacă unele părţi mă iritau în legătură cu comportamentul lui copilăresc.
Dacă ai fluturi în stomac, nu te îngrijora, Anton Scorilo. Sunt toți digerați, făcuți zob de acidul gastric, apoi ies pe fund. Asta e și dragostea.
Povestea alternează între prezent şi trecut din perspectiva mai multor personaje. Astfel, cazul se completează pas cu pas ca un puzzle. Dar ajungem să cunoaştem mai în detaliu şi copilăria lui Anton, care hai să recunoaştem că nu a fost aşa uşoară cum pretinde. Lucrul care m-a impresionat cel mai tare a fost că în călătoria lui ( cam 150 de pagini) a avut mereu negrese la el. Şi când zic că a avut, mă refer că fiecare om pe care îl întâlnea era servit cu una. Băi Anton, în ce ai pus negresele alea că au încăput atâtea? Şi mai important, care a fost reţeta? =))))
Bărbații care cred că viața e grea n-au încercat niciodată să ridice geanta unei femei, își șoptește Anton singur, în timp ce își freacă cucuiul.
Deci da, pot spune că mi-a plăcut primul volum din Detectiv de România, chiar dacă nu a fost fix ceea ce mă aşteptam. Chiar şi aşa, am râs copios, iar Anton a fost o figură de la început până la final. Aşa că dacă simţiţi nevoia de o lectură simpă şi uşoară care să vă scoată din Reading Slump, aceasta este cartea perfectă. Se citeşte destul de repede şi nu ai cum să nu iubeşti stilul umoristic al lui Silviu Iliuţă. Abia aştept să încep şi a doua carte să văd cum se va termina acest caz. Oare îi vor ajunge negresele lui Anton (acum chiar mi s-a făcut poftă)?
Le mulţumesc celor de la Bookzone pentru exemplarul oferit în schimbul unei recenzii oneste. Cărţile le puteţi comanda de AICI la un preţ foarte redus.
Le mulţumesc celor de la Bookzone pentru exemplarul oferit în schimbul unei recenzii oneste. Cărţile le puteţi comanda de AICI la un preţ foarte redus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu