Nu pot să spun că am fost mare amatoare de super eroi. Stai, că nu ştiam nici diferenţa dintre Marvel şi DC. Dar, ca orice elev silitor, m-am documentat şi am început prin vizionarea filmului de la Wonder Woman care pot să spun că mi-a plăcut destul de mult. Mă aşteptam ca filmul şi cartea să fie bazate pe aceeaşi poveste, însă nţ. Am fost luată prin surprindere când am văzut că timpul acţiunii şi chiar personajele erau diferite. Însă Diana a avut acelaşi caracter şi comportament precum în film.
Dacă simţiţi nevoia unei poveşti frumoase, cu tinere războinice care vor să îşi dovedească valoarea sau pur şi simplu o poveste în care feminismul este la putere, aceasta este cartea voastră. Diana este singura amazoană născută pe insula paradisiacă, separată le lumea mundanilor, Themyscira. Acesta este şi motivul pentru care este subestimată în continuu de surorile sale şi tratată precum un vas de lut care se poate sparge la o singură atingere. Aşa că simte nevoia de a-şi lua lumea în cap pentru a demonstra ce poate. Însă destinul are alte planuri pentru ea, când compasiunea o forţează să salveze o tânără muribundă din ocean. Nu pot spune că mi-a plăcut din prima de Alia Keralis. Pe parcursul primei părţi am simţit-o cam înţepată şi se plângea de fiecare lucru. Dar am ajuns să iubesc prietenia care s-a format între cele două fete şi m-a făcut să privesc toată povestea din alt unghi.
Pentru că toată lumea se dă în vânt să ne spună tot ce nu putem să facem, că nu suntem în stare de mare lucru. Oamenii cu care stai în casă ar trebui să-ţi ţină partea. Doar oamenii care nu ştiu ce-i aia imposibil ajung să scrie istoria, pentru că numai ei nu se lasă bătuţi.
Alia este o Fiică a Războiului şi urmaşa Elenei din Troia, iar fiecare pas făcut de ea lasă în urmă distrugere şi război. Deşi se credea că moartea sa este singura soluţie, Diana reuşeşte să mai găsească una: cele două trebuie să ajungă la mormântul unde s-a odihnit pentru ultima oară strămoaşa sa, înainte ca luna Hekatombaion-ului să răsară. Sună complicat,nu?! Ei bine chiar este, mai ales când Alia este vânată din toate părţile, iar Diana trebuie să o protejeze cu preţul vieţii sale.
Deşi cele două provin din lumi diferite, se aseamănă la suflet. Ca şi Diana, Alia a simţit mereu că nu se integrează. Lumea o subestima şi îşi bătea joc de ea, familia ei o considera prea slabă ca să facă faţă vieţii. Dar, în acea lume crudă, ele au relizat că uneori viaţa e nedreaptă şi ţine de noi să ne facem propriul drum. La naiba cu ce spune lumea!
Nu putem să trăim toată viaţa ascunse, întrebându-ne ce isprăvi am putea să înfăptuim dacă ni s-ar da doar o şansă. Şansa trebuie să ne-o creăm singure.
De asemenea au mai apărut personaje importante precum Nim (prietena Aliei şi stilista personală,vorba vine), Jason ( fratele Aliei pe care l-am iubit şi urât în aceeaşi măsură) şi Theo ( cel mai bun prieten al lui Jason). Împreună, ei parcurg un drum lung din New York până în Grecia, iar drumul lor este presărat cu obstacole de tot felul, în care oamenii şi zeii se bat pentru viitorul omenirii. Personal, Theo a fost preferatul meu. Pe lângă faptul că a fost dulce ca o acadea, avea un simţ al umorului care se activa în cele mai periculoase situaţii. De mult timp nu am râs în halul ăsta la o carte. Mulţumesc, Theo!
E mai tare să fii de partea răului. Poţi să te îmbraci în negru şi să stai singur şi trist în bârlogul tău malefic. Oricum fetele se dau în vânt după băieţii răi.
Dar am şi plâns în aceeaşi măsură. Când citeşti o carte, aştepţi mereu să se întâmple lucrul acela. Ştii tu, mor zece personaje, explodează un oraş, lucruri de genul... Băi, frate ... ultimele 100 de pagini au fost pentru mine mană cerească. Adică nu mă aşteptam la acel plot-twist. Încă nu îmi vine să cred. Şi partea mai bună? Chiar a avut sens ce s-a întâmplat. Mulţi autori bagă un final, că nici nu ştii de unde l-au scos, pentru că întâmplarile nu se leagă. Dar, cum e scrisă de Leigh Bardugo, era de aşteptat că va fi o carte genială.
Prea mult am stat mereu cu grijă. Prea mult am tăcut. N-au decât să mă vadă mânioasă. Să mă audă cum urlu din răunchi.
Aşa că în concluzie ( eu răsuflând greu după ce am scris rândurile de mai sus fără să respir), trebuie să citiţi cartea aceasta. La început am zis că nah, nu îmi place, acţiune lentă, personaje slabe blah blah... Şi acum chiar îmi vine să îmi dau una, pentru că a ajuns cartea mea preferată după Corrupt, deci e ceva. Nu ezitaţi să puneţi mâna pe ea. O poveste plină de acţiune care se bazează pe prietenie, o carte care aduce la viaţă o eroină care vrea să îşi demonstreze valoarea, Wonder Woman merită să i se facă cunoscută aventura. Este genul de carte în care te simţi ca acasă, iar personajele devin parte din tine.
Din aceeaşi serie mai fac parte:
Batman. Nightwalker ( #2 DC Icons) - Marie Lu
Catwoman. Soulstealer ( #3 DC Icons) - Sarah J. Maas
Superman. Dawnbreaker ( #4 DC Icons) - Matt de la Pena
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu