Descriere:

Un roman surprinzător despre căsătoria modern și profunzimea legăturilor de familie

Când mariajul lui Lauren și al lui Ryan ajunge într-un punct critic, cei doi se gândesc la un plan neconvențional: hotărăsc să se despartă pentru un an, în speranța de a se îndrăgosti apoi din nou. Un an, o singura regulă: nu au voie să ia legătura unul cu altul. În afară de asta, totul este permis. Lauren pornește într-o călătorie de autocunoaștere, descoperind că prietenii și familia au propriile idei despre căsătorie. Aceste păreri, alături de procesul ei de vindecare și provocările vieții fără Ryan, îi schimbă concepțiile despre monogamie și căsătorie. Ea începe să se întrebe: când ai parte de iubire fără fidelitate și devotament fără căsnicie – când iubirea și dorința nu mai sunt legate –, ce apreciezi? Pentru ce ești dispus să lupți?

O poveste de dragoste despre ceea ce se întâmplă când iubirea dispare. Despre a rămâne îndrăgostit, a te agăța de iubire, a renunța la ea și a i te încredința cu toată ființa ta. Și, mai presus de toate, este povestea unui cuplu prins în vechiul joc și căutând un nou drum spre fericirea pentru totdeauna.

„Reid are talent în a crea personaje complexe și plăcute.” Real Simple 

„Taylor Jenkins Reid este un geniu când vine vorba de povești despre viață și dragoste.” Redbook 

„Pe cât de inspirator, pe atât de brutal de sincer – o lectură obligatorie.” Kirkus









Părerea mea:


          Recunosc că atunci când mi-am luat cartea am fost puțin reticentă cu privire la subiectul său. Dar cred că mi-a fost teamă că nu îmi va plăcea acest gen de carte , deoarece îmi este greu să mă gândesc că iubirea se poate sfârși. Dar am rămas plăcut surprinsă pe parcursul acesteia și încă nu pot să cred cât de mult am adorat-o. Această carte este genul acela care te sfâșie, te pune în fața faptului împlinit, dar cel mai important , îți dezvăluie faptul că mereu urmează o nouă zi în care te poți ridica mai puternic decât ai fost tu vreodată.
          
         Povestea urmărește viața a doi oameni care își încep povestea de dragoste în urmă cu 11 ani. Tineri studenți, Lauren și Ryan se îndrăgostesc nebunește unul de celălalt și își încep împreună viața de adult, jonglând între slujbe , vizite de familie, banii pentru chirie și cam tot ce intră în aceste categorii. 

„Nu sunt sigură că mai există un sentiment ca acela care să descrie situația în care afli că persoana care te fâstâcește este la rândul ei fâstâcită din cauza ta. 

Astfel prinzi curaj și încredere în tine. Îți dă senzația că ai putea face orice pe lumea asta.”

           
       Primele capitole destăinuie fiecare perioadă, mai bună sau mai rea, prin care cuplul trece, însă spre finalul acestora a fost chiar dureros să întrezărești această parte vulnerabilă a unei relații care este pe punctul de a se destrăma.    Dar fiecare an devine tot mai greu , iar relația se sfărâmă pas cu pas, interesul unuia față de celălalt dizolvându-se ca sarea în apă. Apar certuri și lacrimi, iar cei doi ajung la un punct în care descoperă că iubirea a dispărut. Dar oare au ei dreptate? Astfel, ajung la de acord comun în privința faptului de a avea un an de pauză, un an în care fiecare să își vadă de viața lui și să se întâlnească cu cine vor. Sincer nu mi-a plăcut acest „mariaj deschis” la care s-a ajuns în cele din urmă dar ...eh, povestea trebuie să ne țină cu sufletul la gură, nu? Astfel, Ryan își ia lucrurile și se mută, lăsând-o pe Lauren singură, într-o casă acum pustie, doar în compania blănosului lor câine, Bocănilă.

„Uneori oamenii fac anumite lucruri pentru că sunt furioși sau pentru că sunt supărați sau pentru că doresc răzbunare. Iar aceste lucruri pot răni. Dar ceea ce doare cel mai mult este atunci când cineva face ceva din nepăsare . Nu le pasă de tine așa cum o făceau în facultate. Nu le pasă de tine așa cum au promis la cununie. Nu le mai pasă deloc de tine.”

              Totul este relatat din perspectiva lui Lauren, dar aș fi adorat să pot privi totul și din perspectiva lui Ryan, deoarece fiecare poveste are două părți . Lauren începe să petreacă timp cu sora ei, Rachel, între timp fiind încurajată de către Mila, prietena ei de la serviciu , să profite de acest an de libertate în care se poate regăsi. Dar se simte îngrozită că descoperă un adevăr pe care îl urăște:

„Ryan și cu mine suntem doi oameni care cândva se iubeau. 

Ce frumos trebuia să fie! 

Ce trist este, de fapt!„

            Războiul din inima ei o face să se schimbe , să își dea seama cât de curajoasă și de puternică este , avându-și drept sprijin familia formată din mama ei, Rachel și Charlie, fratele acesteia. Și să nu o uităm pe bunica Lois! Bunica Lois a fost un personaj atât de bine conturat, care la cei 87 de ani a rămas tot o femeie sprintenă care o ajută pe protagonistă în drumul ei.

” Poate că nu contează prea mult dacă vrei să ai pe cineva alături în toate momentele vieții tale. Poate că tot ceea ce contează este să ai pe cineva alături atunci când ai cea mai mare nevoie de el. Poate că a avea nevoie de cineva nu înseamnă neapărat că nu poți face nimic fără el, ci că ți-ar fi mai ușor dacă îl ai alături.” 

          „Fericiți pentru totdeauna?” nu este doar o simplă carte. Este ,în fapt, una plină de semnificații care dezvăluie ce se întâmplă atunci când sentimentele de iubire sunt estompate de ură și în loc să ne amintim în fiecare zi de ce ne-am îndrăgostit, noi o tratăm cu superficialitate, transformând-o într-un lucru murdar, la mâna a doua. De asemenea, este despre regăsirea a două suflete pierdute, care printre tragedii și bucurii și-au găsit calea unul spre celălalt și au găsit o cale de a corela.

Descriere:
Pentru toți cei din jur, Hailey Morgan pare să fie doar răsfățata familiei. Dar nimeni nu știe că nu este atât de ușor să fi singura fată între șase băieți.Doi frați și patru veri extrem de protectori.
Hailey va încerca să iasă de sub aripa protectoare a fraților săi, Hunter și Hudson și să își aleagă propriul drum în viață, chiar dacă va fi presărat de greutăți sau greșeli.

                 Nu este ușor să ai un tată protector. Dar ce să mai zicem de doi frați mai mari  de aceeași natură și încă patru veri ! Hailey este singura fată din familia Morgan, și încă nu se poate decide dacă este o binecuvântare sau un blestem.
         Triplu H II continuă aventurile familiei Morgan cu o generație proaspătă din care fac parte Hailey, cei doi frați gemeni Hunter și Hudson , care sunt copiii dragilor noștri Hayden și Kim. De asemenea îi regăsim pe Heaton și Samantha cu copii lor, Scott și  Stuart, dar și cei ai cuplului Holden și Marlene și anume Matt și Michael.   Dacă în primul volum Kim a adus o schimbare majoră în această familie de nebuni, iar Hailey îi calcă pe urme dând startul unui nou uragan de povești de dragoste îmbinate cu replici amuzante și piperate.
         O singură privire către străinul misterios , iar Hailey a fost cucerită. Deși era împreună cu cei 6 Morgani la clubul lui Steve,  nașul lor, acest lucru nu a oprit-o să îl studieze pe bărbatul din cealaltă parte a piscinei, care la rândul său părea să îi acorde atenție. După atâta timp în care se aflase sub protecția excesivă a băieților , ea a ajuns la vârsta de 25 de ani, fără să fi avut vreun iubit. Adăugând și faptul că tot ce își dorise ea a fost să întâlnească pe cineva care să o completeze în același fel în care o fac părinții ei.
        Ce nu știa ea , însă, a fost faptul că dorința urma să i se îndeplinească. Ca la un semn, planetele s-au aliniat, soarele a strălucit mai puternic, iar întâmplarea a făcut  ca cei doi să aterizeze direct în piscină. Curentul electric ce o străbate îi demonstrează, încă o dată, că destinul le pregătește ceva măreț celor doi.

„Atracția pe care o simt față de Cameron aproape că mă sperie! Nu pot să înțeleg cum te poți simți atât de atras de o persoană necunoscută și , în același timp , să ai impresia că o cunoști de atât de mult timp!”

         Dar cum nimic nu durează veșnic,  cei 7 se întorc înapoi în Houston,  unde  nu există nicio șansă ca Hailey să îl revadă pe Cameron, băiatul din piscină. Aflați în camera de cămin a Ariei, ea își amenință frații că  va pleca dacă nu se vor potoli și dorind să își arate independența decide să se sărute cu primul băiat care îi apare în cale. Mare îi este mirarea când îl descoperă pe un Cam luat prin surprindere. Atracția dintre ei este atât de palpabilă încât, spectator fiind , rămâi mut de uimire și îți dai seama că un cuplu mai reușit nu se putea.

„-Ușa era încuiată! Cum ai intrat? 

Fir-ar să fie! 

-M-am folosit de ... meseria pe care o am și am descuiat-o! recunosc vinovat. 

Câteva clipe mă privește uluită, apoi șoptește îngrozită. 

-Ești hoț!? 

Ce?? 

-Nu! exclam indignat că s-a putut gândi la așa ceva.Instalez sisteme de securitate și le testez!

          -Și mi-ai „ testat” și mie ușa!”



           
        Mi-a plăcut foarte mult modul în care autoarea conturează atât de bine personajele încât ele îți ajung la suflet din prima clipă. De asemenea am adorat cum fiecare se alege cu propria lui poveste de dragoste, iar noi, cititorii, suntem mai mult decât încântați să asistăm la frumusețea acestor momente care uneori, să recunoaștem, sunt jenante în cel mai comic și mai drăguț mod cu putință.
         Astfel ,  al doilea cuplu pe care îl întâlnim este format din Aria și Hunter. Ai crede că la cât de nerăbdători sunt Morganii, Hunter ar fi încercat să o cucerească pe Aria din prima clipă în care a văzut-o. Dar conștientizarea faptului că sora lui avea nevoie de o prietenă l-a oprit. Cel puțin pe moment.
       Un alt cuplu nou ,care a fost preferatul meu , a fost cel format de Hudson  și vecina lui morocănoasă ,Dakota. După ce fiecare Morgan s-a mutat în clădirea unde au locuit părinții lor , practic scopul lor a devenit terorizarea vecinilor. La propriu, având în vedere ușile trântite și avalanșa provocată de caracterul lor posesiv și cuceritor.  După mai multe uși trântite în nas și duzini de trandafiri mov , Hudson a reușit să „îmblânzească scorpia”, dar oare nu s-a întâmplat invers, iar el a fost cel îmblânzit?

„-Nu-ți plac trandafirii galbeni, iubit-o? întreb sprijinindu-mi fruntea de ușa brunetei și inima mi se oprește o secundă când primesc răspunsul imediat.
-Îmi plac cei mov!
-Îmi pare rău! Am fost un nesimțit! spun repede scuzele pentru care am venit, dar pe față am un zâmbet încântat de faptul că, deși ascunsă în spatele ușii, mă ascultă.
-Pleacă de la ușa mea, Hudson și nu mi-o mai pupa atât că îi iei luciul!”

         Scott are parte de o turnură de situație când este pus la pământ de o brunetă cu ochi albaștri, după ce aceasta se îmbrățișa cu Cameron în văzul lui Hailey.Nu vă alarmați este doar Raven.

„-Ușurel, cowboy! Sunt sora lui! Acum te-ai liniștit?”

        Și nu i se estompează surprinderea când micuța brunetă este atât de hotărâtă să scape de el încât, spre bucuria celor din jur, ajung în diferite poziții hilare. Scott nu s-a lăsat deranjat de distanța care lua naștere între ei o dată ce Raven mergea înapoi acasă,în LA,  iar firea posesivă și hotărâtă iese la iveală.


         A fost atât de amuzant când am descoperit pasaje scrise din perspectiva personajelor din cartea precedentă și pur și simplu mi s-a încălzit inima la fiecare pagină pe care o întorceam, deoarece nu ai  cum să nu te îndrăgostești de nebuniile celor din familia Morgan. Nu au lipsit stilul comic și lejer al autoarei care m-au cucerit în primul volum.Dar vă las pe voi să aflați mai multe despre această lume plină de nebunii în care vă atrage această familie.
       Vă recomand din tot sufletul cărțile acestei autoare , fiindcă sunt perfecte în momentele grele în care tot ce vrei să faci este să te lași învăluit într-o poveste care să îți demonstreze că iubirea este tot ce ai nevoie.Cartea o găsiți AICI
Nu uitați să o vizitați pe Corina Cîndea pe contul ei de Facebook pentru mai multe detalii despre cărțile ei AICI

Descriere:

„Primul volum din seria REBELUL NISIPURILOR

Goodreads Choice Awards pentru romane Young Adult in 2016

Oamenii stapanesc desertul Miraji, in salbaticie cutreiera bestii mitice, iar prin alte parti se zvoneste ca djinnii inca se folosesc de magie. Pentru oameni e o lume necrutatoare, mai ales daca esti sarac, orfan sau femeie.

Amani are nisipul in oase, nimereste intotdeauna tinta, dar isi doreste sa paraseasca desertul, unde nu-i mai ramane decat sa moara sau sa se casatoreasca. Un strain ii ofera ocazia sa fuga, calare pe un cal mitic. Visul i se implineste pe fundalul unei rebeliuni impotriva sultanului, iar misteriosul strain cu care pleaca ascunde mai multe secrete decat pare.

„Inca de la primul paragraf  fermecator din trilogie, un Orient Mijlociu intunecat se intalneste cu un Vest Salbatic steampunk prin vocile personajelor: eroina obraznica, cinica si nemiloasa, care ascunde doze mari de sentimentalism si idealism, si personajele secundare memorabile, unele comice, altele terifiante sau de-a dreptul tragice. O carte romantica, incitanta, plina de umor si o bucurie la lectura.“

Kirkus Reviews

„Un amestec minunat de fantasy, mitologie, dragoste si vechea poveste a fetei care descopera cate poate sa faca.“

Inis Children’s Books Ireland”

Părerea mea:

         Deși de fiecare dată când citesc o carte îmi subliniez pasajele care mă intrigă , de data aceasta îmi este rușine să spun că nu am făcut-o. Nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că am fost atât de absorbită de această carte încât am uitat cu desăvârșire să mai subliniez ceva deci... ups?!
          Dar să ne întoarcem la motivul pentru care scriu un nou articol pe blog. Am terminat de curând „ Rebelul Nisipurilor” tradusă la editura Nemira și nu vă pot spune cât de încântată am fost. Deși partea proastă a fost faptul că am pătruns destul de greu în poveste. Începutul mi s-a părut prea „bombardat cu informații” ca să zic așa,iar unele părți au fost destul de lente, însă ultimele 100 de pagini  , dacă bine îmi amintesc ( sau 130?) au fost atât de antrenante și de bine descrise încât am simțit cum devin una cu cartea.

„Se spune că după lăsarea întunericului în Deadshot rămâneau numai cei fără gânduri curate. Nici eu nu prea aveam gânduri curate. Dar nici gânduri tocmai murdare”

          Povestea urmărește viața tinerei Amani, o fată care s-a născut în deșert, într-un oraș uitat de lume numit Dustwalk. Este greu pentru o fată să trăiască în pace într-o lume dominată de bărbați, puterea femeilor fiind subestimată. Este prima dată când am citit o carte cu acțiunea amplasată în Orientul Mijlociu și a fost o experianță interesantă. Însă numele acelea! Mi-a fost foarte greu să rețin numele personajelor, deoarece erau atât de asemănătoare, însă destul de diferite.
          Revenind la Amani, ea , de mică, a învățat cum să tragă cu pistolul, cum să își schimbe total identitatea și să devină, cu ajutorul hainelor, un bărbat. Un lucru conduce la altul  și ea cunoaște un străin misterios. Astfel, îl întâlnim pe Jin . Nu pot să spun că am aflat foarte multe detalii despre el pe parcursul cărții, dar în mod miraculos autoarea a reușit să îl contureze în așa fel , încât am ajuns să îl îndrăgesc până la finalul lectrurii. El este un personaj caraghios, aș putea spune, dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care a susținut-o pe Amani de la început până la final.

„- Tu eşti ţara mea, Amani, a vorbit el, acum mai încet.Eşti mai vie decât ar trebui să fie orice de aici. Numai foc şi pulbere, mereu cu degetul pe trăgaci.”

          Am simțit că povestea se axează mai mult pe călătoria personajelor, decât de conturarea lor. Nu spun că este un lucru rău, însă mi-aș fi dorit să aflu mai mult despre personaje. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost descris deșertul Miraji, precum un loc dominat de magie și de creaturi primordiale, printre care întâlnim : djinni (Sunt creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane.) , demdji ( sunt cei cu un tată djinn și o mamă muritoare) , dar și buraqi ( este un armăsar din mitologia islamică, o creatură din ceruri care i-a transportat pe profeți). 
          A fost o lectură scurtă , dar captivantă și aștept cu nerăbdare a doua carte din trilogie. Aș vrea să vă dau mai multe detalii, însă vă las pe voi  să descoperiți mai multe despre misteriosul deșert Miraji.
Pe data viitoare ! :)))
          

Fragment:

„De ani întregi nimeni de prin părțile astea nu mai văzuse o ființă primordială în carne și oase, să nu mai vorbim de djinni. În plus, el ar fi trebuit să-și dea seama că locuitorii deșertului n-ar fi crezut că unui djinn nu-i curge sânge, ci foc pur sau că toată lumea din Deadshot se crede de treabă. Toată lumea din Ultimul Ținut era dusă la biserică atât cât să știe mai bine și de una, și de alta.Am încercat să privesc înainte, ca și cum aș mai fi văzut toate astea. Dacă mă cățăram pe clădiri, puteam să mă uit dincolo de nisip și să curăț tot drumul până acasă, la Dustwalk, deși nu mai erau decât case întunecate. Dustwalk se trezea și se culca odată cu soarele. Cinstea și purtarea aleasă nu se potriveau cu orele întunecate ale nopții. Dacă s-ar putea muri de plictiseală, toți cei din Dustwalk ar fi niște cadavre în nisip.Dar Deadshot era plin de viață.Nimeni nu m-a băgat în seamă când m-am strecurat în hambar. O mulțime mare se strânsese deja la Groapa Pistoalelor. Șiruri de lămpi uriașe de petrol atârnau de cornișele din tavan, aruncând o strălucire unsuroasă pe fețele nătăfleților. Niște copii sfrijiți stabileau țintele și evitau loviturile unui zdrahon de bărbat care le striga să se miște mai repede. Orfani, la cum arătau. Cel mai probabil, copii ai căror tați lucraseră în uriașa fabrică de arme de la margine de Dustwalk până când mașinăriile stricate îi făcuseră bucăți. Ori până în ziua în care se duseseră la muncă beți și se arseseră atât de rău, încât nu mai supraviețuiseră. Praful de pușcă nu era deloc o treabă pe care s-o faci în deplină siguranță.Mă holbam atât de preocupată, că aproape m-am izbit de uriașul de la ușă.”