Jocul îngerilor ( #1 Jocul îngerilor) - Karen Kingsbury
Szauftman Karina
iunie 28, 2019
0
E uşor să îţi dai seama când o carte te marchează. Pe lângă inima sfâşiată, există dovezile fizice: cotorul ăla puşcat (ştiu că şi tu ai măcar unul, nu te jena) sau poate rândurile adnotate în care sentimentele tale au luat-o razna ... sau poate ... toate paginile acelea cu pete de la lacrimile tale ( mereu trebuie să ai în arsenalul tău de şerveţele ). Deşi iniţial am crezut că Jocul îngerilor e doar romance, am fost surprinsă de prolog şi am aflat că este şi fantasy. Şi nu e o simplă poveste de dragoste, ci una care joacă un rol important în viitorul omenirii, deoarece Sami şi Tyler sunt legaţi de un bebeluş nenăscut care va salva mii de vieţi, iar îngerii trebuie să înceapă din nou Jocul îngerilor, o conspiraţie divină, pentru a lega destinele celor doi. Pe lângă acest aspect, cartea nu se bazează strict pe povestea de dragoste, ci mai degrabă pe vieţile personajelor.
Lucruri pe care le-am învăţat cititnd această carte:
1. Perfecţiunea este doar a lui Dumnezeu. În schimb, la oameni este o idee preconcepută. Îţi zic de acum, nu vei atinge perfecţiunea niciodată. De ce? Pentru că suntem oameni şi ne schimbăm constant, ideile noastre evoluează, vieţile derivă...
2. Fiecare cădere este un început. Cum spunea şi Beck ( îngerul care apare pentru a ghida această poveste) : ,,Nu-i ăsta sfârşitul ... E începutul.''. De fiecare dată când eşti la pământ trebuie să ai credinţa că te vei ridica şi că vei reuşi ceea ce îţi propui.
3. Iartă şi dă dovadă de bunătate. Un lucru foarte rar în ziua de astăzi, ca oamenii să te ajute fără a avea ceva de obţinut. Şi iertarea este cea mai puternică forţă existentă, deoarece îţi aduce pace şi te ajută să îţi continui viaţa, poate chiar cu persoanele pe care le iubeşti.
4. Păstrează-ţi credinţa. Niciodată nu ştii când va avea loc o minune. Tot ce ai de făcut este să crezi.
Sami Dawson este întruchiparea perfecţiunii, după cum au învăţat-o bunicii ei. Nu bea, nu fumează, nu se întălneşte cu băieţi care nu sunt de nasul ei. Din contră, are un job stabil, munceşte pe brânci şi se întălneşte cu un avocat în devenire bine salarizat. Pe scurt, un viitor stabil. Păcat, însă, că mintea ei pluteşte către băiatul care i-a furat inima în ultimul an de liceu. Băiat care a renunţat la ea în trecut, dar de care nu s-a putut îndepărta. Taylor Ames este un jucător de baseball, profesionist în devenire. Vrea să fie perfect în tot ce face pentru a putea ajunge la nivelul lui Sami, fata pe care încă o iubeşte. Însă destinul face ca el să se accidenteze grav, lucru care îi pune capăt carierei.
A fost interesant şi faptul că personajele secundare au avut roluri imense în realizarea misiunii. Arnie este iubitul avocat al lui Sami. Iar eu L-AM URÂT. Şi cred că asta e puţin spus. De fiecare dată când îi vedeam numele îmi ieşea fum pe nas. Însă lucrul acesta a fost compensat de Mary Catherine, prietena şi colega de apartament a Samanthei şi ea a fost o scumpă. Pe lângă faptul că iubea atât de mult viaţa, încât trăia fiecare clipă la maximum, reuşea să mă impresionese cu prietenia ei devotată şi cât de mult a ajutat în refacerea relaţiei celor 2 protagonişti.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte? De fapt a fost lucrul care m-a atras încă din primul capitol: mesajul. Nu trebuie să fi perfect. Perfectul este plictisitor, iar dacă toţi am fi perfecţi, omenirea ar fi doar o serie de copii, iar iubirea nu şi-ar avea locul. Din potrivă, imperfecţiunile te fac perfect în ochii celor care te iubesc. Aşa că fii om, fii imperfect, iubeşte-te aşa cum eşti şi asumăţi riscuri. Nu poţi să afli cine eşti, decât prin greşeli.
Cartea aceasta nu s-a bazat strict pe romance, cât pe modul în care personajele evoluează treptat. Tyler nu mai e aspirantul la perfecţiune, care îi dezamăgeşte pe toţi, iar Victoria Hutcheson este motivul. Această bătrânică de 90 de ani mi-a ajuns la suflet cu vorbele sale şi mi-a demonstrat că iubirea este cea mai puternică forţă existentă.
Cartea aceasta a fost ... cred că minunată e puţin spus. Este leacul perfect pentru zilele în care eşti la pământ şi ai nevoie de o minune. Este dulce şi sensibilă, dar cel mai important, prezintă o doză mare de realitate printre rândurile sale. În viaţă nu totul merge cum plănuim, însă persoanele care ne iubesc vor fi mereu acolo, oricâte greşeli am face. De asemenea, avem parte şi de momente romantice dintre protagonişti care ne demonstrează încă o dată că iertarea este o minune a lumii. Cred că a fost primul roman creştin pe care l-am citit, dar vă spun cu mâna pe suflet că nu regret nici o secundă. Plâns, râs, combinarea celor două... ce contează când trăieşti la maxim?
Le mulţumesc celor de la Editura ACT şi Politon pentru exemplarul oferit! Puteţi comanda această carte de AICI, acum la preţ redus!
Lucruri pe care le-am învăţat cititnd această carte:
1. Perfecţiunea este doar a lui Dumnezeu. În schimb, la oameni este o idee preconcepută. Îţi zic de acum, nu vei atinge perfecţiunea niciodată. De ce? Pentru că suntem oameni şi ne schimbăm constant, ideile noastre evoluează, vieţile derivă...
2. Fiecare cădere este un început. Cum spunea şi Beck ( îngerul care apare pentru a ghida această poveste) : ,,Nu-i ăsta sfârşitul ... E începutul.''. De fiecare dată când eşti la pământ trebuie să ai credinţa că te vei ridica şi că vei reuşi ceea ce îţi propui.
3. Iartă şi dă dovadă de bunătate. Un lucru foarte rar în ziua de astăzi, ca oamenii să te ajute fără a avea ceva de obţinut. Şi iertarea este cea mai puternică forţă existentă, deoarece îţi aduce pace şi te ajută să îţi continui viaţa, poate chiar cu persoanele pe care le iubeşti.
4. Păstrează-ţi credinţa. Niciodată nu ştii când va avea loc o minune. Tot ce ai de făcut este să crezi.
Sami Dawson este întruchiparea perfecţiunii, după cum au învăţat-o bunicii ei. Nu bea, nu fumează, nu se întălneşte cu băieţi care nu sunt de nasul ei. Din contră, are un job stabil, munceşte pe brânci şi se întălneşte cu un avocat în devenire bine salarizat. Pe scurt, un viitor stabil. Păcat, însă, că mintea ei pluteşte către băiatul care i-a furat inima în ultimul an de liceu. Băiat care a renunţat la ea în trecut, dar de care nu s-a putut îndepărta. Taylor Ames este un jucător de baseball, profesionist în devenire. Vrea să fie perfect în tot ce face pentru a putea ajunge la nivelul lui Sami, fata pe care încă o iubeşte. Însă destinul face ca el să se accidenteze grav, lucru care îi pune capăt carierei.
Tyler şi Samantha sunt prinşi într-o luptă de care nu sunt conştienţi şi pe care nu o pot observa. O luptă cu descurajarea şi înfrângerea.
A fost interesant şi faptul că personajele secundare au avut roluri imense în realizarea misiunii. Arnie este iubitul avocat al lui Sami. Iar eu L-AM URÂT. Şi cred că asta e puţin spus. De fiecare dată când îi vedeam numele îmi ieşea fum pe nas. Însă lucrul acesta a fost compensat de Mary Catherine, prietena şi colega de apartament a Samanthei şi ea a fost o scumpă. Pe lângă faptul că iubea atât de mult viaţa, încât trăia fiecare clipă la maximum, reuşea să mă impresionese cu prietenia ei devotată şi cât de mult a ajutat în refacerea relaţiei celor 2 protagonişti.
Ce mi-a plăcut cel mai mult la această carte? De fapt a fost lucrul care m-a atras încă din primul capitol: mesajul. Nu trebuie să fi perfect. Perfectul este plictisitor, iar dacă toţi am fi perfecţi, omenirea ar fi doar o serie de copii, iar iubirea nu şi-ar avea locul. Din potrivă, imperfecţiunile te fac perfect în ochii celor care te iubesc. Aşa că fii om, fii imperfect, iubeşte-te aşa cum eşti şi asumăţi riscuri. Nu poţi să afli cine eşti, decât prin greşeli.
Vei fi mult mai fericit în viaţă dacă încetezi să mai încerci să fii perfect.
Cartea aceasta nu s-a bazat strict pe romance, cât pe modul în care personajele evoluează treptat. Tyler nu mai e aspirantul la perfecţiune, care îi dezamăgeşte pe toţi, iar Victoria Hutcheson este motivul. Această bătrânică de 90 de ani mi-a ajuns la suflet cu vorbele sale şi mi-a demonstrat că iubirea este cea mai puternică forţă existentă.
Cartea aceasta a fost ... cred că minunată e puţin spus. Este leacul perfect pentru zilele în care eşti la pământ şi ai nevoie de o minune. Este dulce şi sensibilă, dar cel mai important, prezintă o doză mare de realitate printre rândurile sale. În viaţă nu totul merge cum plănuim, însă persoanele care ne iubesc vor fi mereu acolo, oricâte greşeli am face. De asemenea, avem parte şi de momente romantice dintre protagonişti care ne demonstrează încă o dată că iertarea este o minune a lumii. Cred că a fost primul roman creştin pe care l-am citit, dar vă spun cu mâna pe suflet că nu regret nici o secundă. Plâns, râs, combinarea celor două... ce contează când trăieşti la maxim?
Le mulţumesc celor de la Editura ACT şi Politon pentru exemplarul oferit! Puteţi comanda această carte de AICI, acum la preţ redus!
