21 dec. 2019

Puterea de a te face ascultată : Arta discursului genial - Viv Groskop

decembrie 21, 2019 0

SPOILER ALERT:
Puterea nu se dă, se ia. Atenţia nu se dă, se ia. A şti cum puteţi obţine puterea şi atenţia reprezintă o aptitudine care se învaţă toată viaţa.

Dacă e să recunoaştem, vorbitul în public este cel mai înfiorător lucru existent, iar partea mai rea este că oricât de mult ai exersa, mereu vei simţi acea frică asiduă care te acaparează. Puterea de a te face ascultată te face să realizezi că este ok să îţi fie frică, însă nu trebuie să te laşi purtată de ea. Viv Groskop se adresează în special femeilor, iar ea mărturiseşte că a făcut asta deoarece ele sunt mereu marginalizate în societate. Bărbaţii vor avea mereu o ,,lejeritate'' când vine vorba de arta vorbitului în public, pe când femeile vor fi criticate constant, având o multitudine de exemple cu persoane cunoscute.

Unul dintre punctele forte ale acestei cărţi a fost modul în care autoarea foloseşe în fiecare capitol o personalitate cunoscută pornind de la Michelle Obama până la minunata Oprah , JK Rowling, Angela Merkel. Ce au toate aceste femei în comun? Viv introduce un concept nou şi inovativ numit ,,lumea fericită a celor cu statut înalt''. În această categorie nu intră doar vedetele. De exemplu ar putea fi un măturător de stradă. De fapt, acest concept subliniază ideea că trebuie să îţi cunoşti valoarea şi să fi împlinit cu tine însuţi.

Statutul e o stare de spirit, nu o poziţie în ierarhia socială.

Deşi lecturile care cuprind dezvoltarea personală nu reprezintă o constantă în lista mea, această carte m-a prins de la pagină. Nu ştiu dacă este datorită modului direct în care este scrisă sau a temei de care îmi este mereu frică, dar nu am putut-o lăsa din mână. Iar dacă eşti genul care spune ,, sigur nu voi citi această carte, pentru că eu nu vorbesc în public'' îţi sugerez să te mai gândeşti. Puterea de a te face ascultată nu este doar despre vorbitul în public. Ea acoperă teme precum conversaţii, întâlniri de afaceri şi încrederea în sine. Aşa că îţi voi arăta 5 lucruri care m-au făcut să reconsider vorbitul în public.



1. A te face ascultată este mai mult decât vorbitul în sine

Am învăţat că acest lucru ţine şi de tine, cât de tare te impui în faţa publicului. Nu poţi ,,deţine încăperea'' dacă  te laşi copleşită de emoţii şi începi să te bâlbâi. Sau mai rău, devii stană de piatră. Şi ştiu acest lucru din experienţa personală, deoarece mereu am lăsat anxietatea să câştige şi am ajuns să mă blochez în mijlocul discursului. Secţiunea Sfaturi şi trucuri nu doar că te ajută să menţii o poziţie fermă când se ajunge la marele moment, dar oferă  şi modalitatea de a te împăca cu frica.

2.Chiar şi marii oameni au emoţii

Am fost foarte surprinsă când am aflat că până şi lui Adele i se face rău înainte de concerte. Adele reprezintă un model feminin pentru mine, mereu aranjată şi gata să îşi dezlănţuie vocea ca pe o armă. Dar uneori uităm că toţi suntem oameni, iar oamenii trebuie să îşi permită să simtă. Doar pentru că îţi este frică nu înseamnă că eşti în pericol sau că nu poţi să faci acel lucru. Eşti mai presus de asta, eşti o forţă a naturii. Simte frica, dar aminteşte-ţi că nu te controlează.

Mă întreb câţi dintre noi-indiferent dacă ne definim ca introvertiţi sau extrovertiţi- ne refuzăm ocazia de a conduce sau de a vorbi pentru că simţim că nu ne încadrăm în stereotip.

3.Exersatul este cel mai important lucru

Iar aici mă gândesc la minunata evoluţie a lui Michelle Obama. Ea nu a fost mereu această femeie puternică. Cu toţii ştim că a intrat într-o lume în care nu a vrut să se vadă şi a fost criticată constant ca prima-doamnă. Încă de la primele ei discursuri în public oamenii au căutat să îi vadă defectele, dar ea nu s-a oprit acolo. A continuat să vorbească despre lucrurile care o interesau fără să ţină cont de părerile oamenilor, până a devenit acest model demn de urmat. Este important să cauţi cât mai multe ocazii de a vorbi. Poate nu vei excela în toate, dar fiecare lucru contează în rezultatul final.

4. Fiecare vorbitor este diferit

Oricât de mult te-ai uita la Ted-Talk-uri sau la alţi oameni pe care îi apreciezi la acest capitol, nu vei putea fi ca ei. Şi nu zic că nu ai fi bun, nimic în genul acesta. Ideea este că fiecare om este diferit şi vorbeşte diferit. Iar aici mă refer la viteză, gesturi, tonalitate. Sunt unele lucruri care se pot învăţa, dar sunt şi unele care te fac autentic, iar acesta este scopul acestei cărţi. Prezentând mai multe tipuri de oameni, ea ne arată că fiecare are un element specific pe care îl foloseşte pentru a se menţine în starea pe care o creează. 

5. Fii tu însuţi!

După ce ai înţeles că fiecare vorbitor este diferit nu îţi mai rămâne decât să fii tu însuţi. Dacă ai o idee, împărtăşeşte-o. Dacă un lucru te revoltă, strigă-l în gura mare. Nu te ascunde şi spune ce ai de zis, pentru că mereu vor exista oameni care dosresc să se regăsească în ceea ce zici.

Ca şi concluzie vreau să vă spun că această carte mi-a întrecut aşteptările, având în vedere că nu prea citesc nonficţiune. M-a convins că e timpul să vorbesc şi eu în public, oricât de teamă îmi este, pentru pot. Am apreciat faptul că există multe sfaturi în ea şi am folosit cu succes câteva dintre ele.

Mulţumesc Editurii Gobo pentru exemplarul oferit!


Read more
Publicat de la decembrie 21, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: ,

30 oct. 2019

Bad Romance - Heather Demetrios

octombrie 30, 2019 0

SPOILER ALERT:
Aşa începe cel mai groaznic an al vieţii mele: într-o maşină Mustang cu geamuri aburite, alături de un băiat superb care plânge.

Dragostea vine sub multe forme, însă cu un preţ. Iar uneori asta te poate costa chiar propria persoană.  Mereu auzi despre relaţii toxice, despre persoane care se îndrăgostesc de oameni abuzivi, iar instinctul te îndeamnă să te întrebi ,,De ce suportă acea persoană tortura?'' sau ,,De ce îi este atât de frică să pună piciorul în prag?''. Bad Romance a fost o lectură copleşitoare care m-a surprins cu fiecare pagină, m-a făcut să suspin şi să vărs câte o lacrimă pentru Grace, dar cel mai mult m-a făcut să o simt o ură nemărginită pentru Gavin.

 Dacă vreţi o poveste drăguţă de dragoste, mai bine ocoliţi această carte. Însă... dacă vreţi o poveste care să vă frângă sufletul, să vă ajute să redescoperiţi o parte pierdută din voi, atunci aţi găsit-o. Deoarece este o poveste despre o fată care a iubit cu o intensitate atât de mare, încât lumea îi spunea că se juca cu focul. Însă nu ştia că într-o bună zi focul o va mistui.  Dar ca o pasăre Phoenix, ea a renăscut şi acum este mai puternică decât a fost vreodată, gata să îşi spună povestea.
Cinci sute douăzeci şi cinci de milioane nouă sute patruzeci şi opt de mii şapte sute şaizeci şi şase de minute. Atât îmi ia mie ca să mă vindec de iubirea ta.


Acţiunea este relatată din perspectiva lui Grace, o protagonistă pe care am ajuns să o ador. M-am pierdut printre rânduri, am început să îi trăiesc povestea şi am simţit tot ce îi chinuia sufletul. Nu este perfectă. Nimeni nu este. A fost atât de mult singură în lumea ei, încât căuta cu disperare un suflet care să o înţeleagă. Iar când l-a găsit pe Gavin, nu se aştepta la o relaţie ca în filme, o poveste de dragoste copleşitoare care să lase fiecare moment cu scântei, una care să o facă să uite de un tată vitreg abuziv sau de o mamă care o tratează ca pe o sclavă. Din contră, Grace se simte vie şi liberă, gata să înfrunte lumea. Dar nu va realiza că persoana care a devenit centrul universului ei e gata să i-l spulbere. Până a fost prea târziu.
Eşti ca un labirint. Nu ştiu cum să ies din tine, nu pot vedea unde sunt. E ca alergatul pe întuneric atunci când sunt cu tine. Mă simt prinsă într-o capcană. Oriunde întorc privirea, e o fundătură. Mă tot întorc în punctul din care am plecat.

 De la început am avut dubii în privinţa lui Gavin. Deşi avea mereu replici perfecte (parcă prea perfecte) şi alura de băiat rău , nu mi-a plăcut. A fost un personaj foarte bine construit. Încă de la primele rânduri suntem avertizaţi să nu ne ataşăm de el. Eu una, chiar nu am făcut-o. Deşi pare băiatul ideal, momentele de posesivitate dusă la extrem, încălcarea spaţiului ei personal şi chiar comentariile cu privire la îmbrăcămintea ei m-au convins că este genul dominant căruia îi place să îi manipuleze pe cei din jurul său.


O chestie foarte faină a fost cum autoarea a încercat să le dea prietenelor lui Grace alura de îngeri păzitori. Lys şi Nat au fost lângă ea în cele mai grele momente , au ajutat-o să vadă dincolo de perdeaua care îi acoperea ochii şi mă bucur de tot acel feminine spirit pe care l-au inspirat de-a lungul cărţii. Adică la ce ai nevoie de un iubit când le ai pe cele mai bune prietene să îţi facă viaţa frumoasă?

 Ce mai pot să spun în afară de minunată, copleşitoare, dulce, sfâşietoare ( şi lista continuă)? A fost o lectură care m-a marcat cu adevărat, dar una care nu o recomand copiilor. Unele scene au fost greu de suportat şi pentru mine, deoarece prezintă scene de violenţă fizică şi verbală. Însă aşa este şi în viaţă, iar această lectură a ilustrat şi a transmis tot ce a trebuit. Mai ales, având în vedere, că este după o poveste reală.  Dar vă rog să o citiţi, pentru a lua parte la această lecţie de viaţă care, promit, că vă va deschide ochii.

 Le mulţumesc celor de la Editura Herg Benet care mi-au trimis acest exemplar pentru o recenzie onestă!

Read more
Publicat de la octombrie 30, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , ,

15 oct. 2019

Block 46 ( #1 Emily Roy şi Alexis Castells) - Johana Gustawsson

octombrie 15, 2019 0

SPOILER ALERT:
Dar nu se putea împiedica să simtă o curiozitate, aproape bolnăvicioasă, în ceea ce privea morţile produse în jurul ei. Ca şi cum, dacă participa la anchetă ar fi ajutat-o să domine suferinţa şi durerea pierderii prietenei sale.

Block 46 este o carte care mi-a atras de mult timp atenţia. Chiar dacă eu sunt mai mult pe zona de romance, nu am avut cum să ignor premisa misterioasă şi duo-ul feminin care îşi face loc prin această lume ,,condusă de bărbaţi". Le mulţumesc celor de la Editura Tritonic şi lui Bogdan Hrib, care mi-a trimis această carte.

Voi începe prin a spune că nu o recomand celor care sunt prea sensibili la detalii sângeroase. Eu una, nu am avut probleme cu ele, dar volumul în sine este foarte detaliat în privinţa tuturor aspectelor. A avut tot ce îi trebuie: început misterios şi dark, o prietenie care se formează pas cu pas, fragmente istorice şi totul este presărat cu o potenţială idilă între 2 personaje. Un alt apect care mi-a atras atenţia este imprevizibilitatea acţiunii şi plot twist-ul de la final. Ultimele rânduri m-au făcut să mă ascund sub pătură şi să mă opresc din 5 în 5 secunde ca să respir, deoarece oxigenul nu era în prim-plan.

Povestea urmăreşte o serie de crime, ele fiind plasate în două ţări : Anglia şi Suedia. Ancheta este condusă de Emily Roy (un profiler care aduce a Sherlock) şi noua sa parteneră  Alexis Castells ( o scriitoare de thrillere de 37 de ani care încearcă să umple golul din viaţa ei, făcându-şi singură dreptatea). În opinia mea, cartea vrea să transmită mai mult modul în care un om poate ajunge un criminal, datorită anturajului în care a crescut.

Ştia că timpul n-avea să oprească durerea; doar îi oferea posibilitatea să înveţe să trăiască cu ea. Deci grăbi un pic lucrurile, forţându-se să privească realitatea în faţă, drept în ochi.

Astfel, acţiunea se plasează între anii 1944 şi 2014, pe două planuri care se vor combina până la final, iar elementul central care le leagă este stilul crimei: victimele sunt însemnate cu un X sau un Y, feţele lor sunt mutilate, iar traheea extirpată. Acţiunea din trecut are loc din perspectiva lui Erich Ebner, un deţinut din lagărul de concentrare Buchenwald, a cărui viaţă este dată peste cap de cruzimea nemţilor, dar şi de parteneriatul cu un doctor care vrea să dezvolte o cercetare bazată pe distrugerea corpurilor umane. 

Pe lângă cele două planuri, avem şi perspectiva criminalului, care pur şi simplu îţi face pielea de găină. Nu am ştiut dacă să fiu impresionată sau scârbită de modul în care funcţiona creierul acestui criminal în serie, dar cu siguranţă am fost curioasă de drumul care l-a dus în acest punct fără întoarcere.

Cu timpul învăţase că, atunci când o uşă prindea a se deschide, nu stai să te-ntrebi de ce, ci intri rapid înainte să se închidă.

M-a captivat de la prima pagină povestea, chiar dacă la unele părţi am simţit că acţiunea este lentă. Dar factorul care m-a impresionat cel mai mult a fost modul în care prezentul şi trecutul se combină. Şi da... nu am ghicit criminalul, dar mă bucur că am fost surprinsă. Finalul m-a şocat profund. O clipă totul era bine, iar în cealaltă mi-a explodat situaţia în faţă. Cam aşa aş putea descrie ultimele pagini. Mai ales când mai erau vreo 15 până la finalul cărţii, iar eu mai aveam o listă întreagă de întrebări.

Dar această carte a fost un debut formidabil pentru o nouă serie poliţistă şi abia aştept să redescopăr aventurile celor două femei care şi-au demonstrat inteligenţa şi caracterul în fiecare pagină, de aceea i-am acordat 5 steluţe pe Goodreads. V-o recomand din suflet, mai ales toamna când cel mai bun remediu este un thriller, o cană de ceai şi o pătură pufoasă.

Cartea se poate achiziţiona de pe Editura Tritonic.



Read more
Publicat de la octombrie 15, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , , ,

12 oct. 2019

Alekzandre ( Volumele 1 şi 2 ) - A. Stephanie

octombrie 12, 2019 0

SPOILER ALERT:
Mi-am promis că nu o să ajung niciodată aşa, dependentă de cineva ca de aer, dar am trăit cu impresia falsă că asta era o decizie care îmi aparţinea. Că atât timp cât îmi aminteam cine sunt, aş fi fost în siguranţă. Dar acum nu mai ştiu. Nici cine sunt, nici ce vreau.


În ultima perioadă am putut observa cum cărţile Adinei Stephanie au luat amploare şi nu doar datorită publicităţii oferite de Editura Bookzone, cărora le mulţumesc pentru aceste cărţi. Datorită lor am avut şansa să văd care este treaba, să zic aşa, cu cărţile acestei autoare. Şi sunt mega încântată de ele şi de modul în care au fost create, special pentru a transmite cât mai multe sentimente. O primă incursiune în lumea aceasta a fost prin Malakai, o dilogie care m-a surprins enorm şi care ,, m-a lăsat cu sechele''. De la Alekzandre nu am ştiut la ce să mă aştept. Mereu am avut o slăbiciune pentru el şi chiar l-am preferat în detrimetrul prietenului său. Aşa că acum este rândul lui. Dacă nu ai citit Malakai, îţi sugerez să nu continui cu această recenzie, pentru că vor urma nişte spoilere, dar poţi citi, în schimb, recenzia de la Malakai AICI.

Cartea este din perspectiva Zhaviei, protagonista noastră. Mi-a plăcut foarte mult de ea ca personaj. A fost plină de viaţă şi nu s-a lăsat depăşită de greutăţi, mai ales că şi ea a suferit nişte pierderi la viaţa ei A. Stephanie pune bazele unui personaj puternic feminin, dar care păstrează toate insecurităţile şi temperamentul vulcanic pe care îl avem noi, femeile, în general. Pe Alekzandre l-am iubit. Efectiv m-am topit după alura lui de băiat rău, dar care e dulce ca o bomboană pe interior. După accidentul Annei , el a rămas traumatizat, şi-a pierdut drumul. Iar acum, alături de Zhavia, el se redescoperă.

Indiferent cât de nemernici sunt unii oameni, cred că toţi avem uneori nevoie de o altă persoană.

Am trăit sentimente puternice cu aceste cărţi, care au avut o scriere mult mai bună decât în Malakai. Se vede o evoluţie foarte frumoasă. Iar volumul 2 este total diferit de primul, într-un fel mult mai matur. Deşi la început am fost tentată să compar comportamentul lui Alek cu cel al lui Malakai, am descoperit, pe parcurs, toată suferinţa pe care el a ţinut-o ascunsă. Pentru că , în final, el este doar o persoană care a iubit prea mult, dar nu a primit acea iubire înapoi, ea fiind furată. Iar acum el încearcă să umple acel gol imens. Venirea Zhaviei este ca un pasament pentru el.

Timpul nu vindecă rănile. Nu cu adevărat. Doar le estompează. Le cicatrizează. Dar rămâne ceva alterat pentru totdeauna. Rămân fisuri în suflet. Dar tot pe acolo, în timp, intră lumina.

Nu te aştepta la o lectură light peste care doar treci. Povestea prezentată în Alekzandre este mult mai complexă, iar şerveţelele sunt un accesoriu obligatoriu. O să plângi când vezi cele două suflete distruse care se completează reciproc, dar o să râzi când vezi ce bine se potrivesc. O să plângi la replicile acide, dar te vei amuza când ei doi se vor împăca. Prima carte a fost tornada. M-a distrus pe interior şi am fost tentată să spun că se încadrează în categoria de relaţie toxică. Au existat destul de multe certuri, crize de gelozie şi alte neînţelegeri. Dar ele au fost urmate de acea împăcare dulce. Ceea ce este, după mine, combinaţia perfectă. Nu pot lăsa o carte din mână atunci când este una cu romance hate to love. Pur şi simplu devin dependentă şi poate că pentru unii e clişeic şi pare că se învârte în cerc acţiunea, dar pentru mine e pur şi simplu savuros.Să nu ştii ceea ce va urma, să te întrebi dacă ei vor rămâne împreună sau cum vor găsi soluţia.

- Urăşte-mă, dar lasă-mă să-ţi demonstrez că eşti totul!

Volumul al doilea, după cum ziceam, a fost total diferit. S-a concentrat mai mult asupra consolidării relaţiei. Certurile au fost mai puţine, dar asta nu înseamnă că au lipsit situaţiile dramatice. Iar dacă ar fi să aleg, acesta a fost preferatul meu. Un lucru care mi-a înseninat ziua a fost prietenia strânsă dintre Malakai şi Zhavia, una la care nu mă aşteptam. Şi nici nu pot să vă spun cât mi-aş dori o continuare de la Malakai.

Nu am realizat până acum că tocmai imperfecţiunile sale îl fac atât de perfect pentru mine.

Din păcate mai multe detalii nu vă pt da, dar ce vă pot spune cu siguranţă este: conţinutul este la fel de bun ca şi exterioriul. Le-am acordat acestor cărţi 5 steluţe din tot sufletul. A avut acea dramă dulce şi tensionată de care am avut nevoie. A trezit în mine toate sentimentele existente şi o consider alegerea perfectă pentru iubitorii de romance. Este genul acela de carte care nu te lasă să dormi, deoarece vrei să o citeşti cât mai repede. Dar totuşi... nu vrei să o termini, deoarece nu vrei să te desparţi de această lume şi, mai ales, de Alek, personaj de care eu m-am ataşat extrem.

Cartea se poate achiziţiona de pe Editura Bookzone.



Read more
Publicat de la octombrie 12, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: ,

4 oct. 2019

Lady Mara ( #1 Amor) - Silvia Rusen

octombrie 04, 2019 0

SPOILER ALERT:
Aşa deci? Voia să se joace, doar că el nu ştia un lucru: eram lupul ascuns în blană de oaie.

Intrigă, pasiune răvăşitoare şi o relaţie interzisă care se lasă cu scântei: ei bine, Lady  Mara le are pe toate. În doar 189 de pagini am pătruns într-o lume în care căsătoria nu este o opţiune, iar iubirea adevărată este rar găsită. Silvia Rusen pune bazele unei poveşti de iubire ce ia naştere din ură (hate to love) care este slăbiciunea mea. Nimic nu este mai tentant decât o carte în care protagoniştii sunt prinşi într-o tornadă de sentimente, unele arzătoare, care aşteaptă să explodeze. Deşi este o lectură relativ scurtă, ea te introduce foarte uşor în lumea sa şi nu ai cum să nu te ataşezi de personaje şi de situaţiile în care intră ele.

Ce vom găsi în această carte?

 Pe lângă povestea de dragoste care reprezintă elementul central, găsim şi personaje frumos conturate care îşi dezvoltă caracterul pe măsură ce acţiunea creşte.Pe Lady Mara York am catalogat-o ca fiind uşor naivă, pentru ca, mai apoi, să pătrund în mintea şi sufletul ei şi să descopăr că este doar o femeie care încearcă să îşi preia frâiele vieţii, însă soarta o pune într-o situaţie delicată. La doar 18 ani este forţată să se căsătorească cu un bărbat care i-ar putea fi bunic. Bărbat care pare total dezinteresat de tânără. Păcat doar că noul ei  fiu vitreg, Hayden de Briese e chiar foarte interesat de ea. Mai exact o urăşte din toate puterile, deoarece nu concepe ca o femeie să se căsătorească cu tatăl său pentru a-i fura averea.Un adevărat război izbucneşte între protagonişti, iar acest lucru nu poate fi considerat decât savuros.

Lady Mara - impresii personale

Eu nu am mai citit despre un subiect care să se asemene cu acesta şi am fost plăcut surprinsă. Cam acum un an m-am aventurat în ficţiunile istorice, care rar m-au prins. Deşi această carte nu respectă ,,standardele normale'' , să spun aşa, am fost prinsă de acţiune. Numiţi-mă romantică incurabilă, dar nu pot să rezist unei relaţii interzise. Iar ceea ce împărtăşesc protagoniştii a fost cu scântei. Toată drama, certurile care duc la săruturi pasionale şi marele moment în care adevărul iese la iveală, vai , dar m-au uns pe suflet, nu glumă. E tot ce mi-aş putea dori de la o carte. De asemenea, am descoperit pe parcurs personaje care m-au cucerit, deşi iniţial am fost mai meh în privinţa lor. Am iubit din suflet momentele amuzante şi au fost o grămadă. Simţul umorului se regăseşte în fiecare pagină şi parcă am savurat şi mai mult lectura datorită ,,războiului'' dintre Mara şi Hayden.
Ce m-a deranjat...

Am un singur lucru care m-a cam iritat. Şi acela este trecerea rapidă dintre scene şi descrierea neamănunţită. Acesta este doar un lucru subiectiv, aşa că simt nevoia să îl explic. Eu sunt genul de persoană care are nevoie de descrieri amănunţite ale împrejurărilor sau a timpului în care se petrece acţiunea. În acest fel simt că pot să pătrund mai mult în poveste şi să vizualizez mai uşor. În acelaşi timp mă ajută să creez o legătură cu personajele şi să mă identific cu ele.

Cui recomand această carte?

Carte aceasta o pot recomanda tuturor celor care au nevoie de o lectură relaxantă. Sunt într-o perioadă foarte aglomerată şi această carte a fost leacul perfect. Se citeşte foarte repede şi mi-a dat o stare de bine pe tot parcursul ei. A fost foarte uşor şi bine primit să mă deconectez de lumea reală şi să iau parte la această poveste de dragoste.
Cartea o puteţi achiziţiona de AICI.
Read more
Publicat de la octombrie 04, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , ,

1 oct. 2019

Apă plată cu lămâie - Iulia-Florentina Paciurea

octombrie 01, 2019 0

SPOILER ALERT:
Răutatea dezbină oamenii. Văzusem asta atât de des...  La fel o poate face şi durerea, însă teama de cele mai multe ori îi apropie.

Am început să mă aventurez în această carte ca într-o călătorie, legată la ochi. Nu am ştiut de ce voi da, sau unde voi ajunge. Dar ca de obicei, prefer să fiu surprinsă şi să nu ştiu la ce se rezumă cartea. Mai ales când titlul nu dezvăluie nimic despre subiect sau unde e plasată acţiunea. Chiar când credeam că voi intra în Reading Slump, am pus ochii pe această carte şi am zis să o încerc. Aveam nevoie de o lectură care să mă zguduie intens, una pe care să nu o pot lăsa din mână. Şi aşa am ajuns eu să mă ataşez de personaje, care au avut o dezvoltare foarte frumoasă a caracterului pe tot parcursul lecturii.

Viaţa ne aruncă oricum unde doreşte şi răspunsul nostru la provocările ei ne va defini ca indivizi.

Apă plată cu lămâie este o carte care te pregăteşte pentru viaţă. Pentru acele momente când îţi spui că totul merge perfect, dar în sinea ta te simţi singur, izolat de parcă ai avea vreo boală mortală. Pentru momentele în care lumea din jurul tău parcă este pusă doar de decor şi nu reuşeşti să ajungi la sufletul celui cu care comunici. Dar este şi un roman despre aventură, care te forţează să priveşti alături de protagonişti dincolo de vălul societăţii şi să te alături unei aventuri mortale.

Se spune că ceea ce nu te omoară te întăreşte şi, totuşi, eu am ales să stau cât mai departe de ceea ce credeam că m-ar putea omorî.

Povestea o urmăreşte pe Allison, o femeie de 32 de ani, obişnuită cu luxul din Seattle. Ca reporter, este obişnuită să fie mereu stilată. Viaţa ei se schimbă radical când e trimisă timp de 8 luni în Amazon pentru a face un documentar. Pe parcurs am realizat cât de mult mă asemănam cu ea. De fapt, cred că toţi ne asemănăm cu ea. Ne ascundem sentimentele în spatele unui paravan de ,,perfecţiune'', pentru ca atunci  când suntem singuri în liniştea nopţii, să ne disecăm păcatele.

Încă din primele pagini am realizat cât de complex este romanul, cum fiecare pagină este atent lucrată şi detaliată. Viaţa protagonistei e influenţată enorm de factorii externi şi a fost o plăcere să parcurg alături de ea acest drum de dezvoltare personală. Mai ales când un necunoscut o însoţeşte în călătoria ei, punând-o faţă în faţă cu tabloul ei ca în Portretul lui Dorian Gray, iar ea trebuie să descopere dacă îi place ce vede sau nu.

În paralel, descoperim o poveste de dragoste hate to love extrem de intensă, însoţită de mult mister şi situaţii neprevăzute. Eu una, consider că o carte este bună atunci când în mintea mea iau naştere tot felul de întrebări: Oare ce se va întâmpla acum? Cum? Unde? Când? De ce? Şi aşa am ajuns noaptea să nu pot dormi din cauza ei. Trebuia să ştiu unde va ajunge Allison şi dacă va supravieţui echipajul ei în urma unei întâmplări devastatoare. Au fost multe momente în care am fost cuprinsă de şoc, ca atunci când te opreşti, pui cartea lângă tine, ca să procesezi ce tocmai ai citit. Totul a decurs logic, iar personajele bine conturate au luat naştere în faţa ochilor mei.

Dacă învăţăm să existăm odată cu timpul, este ca şi când l-am ţine prizonier, ca şi când l-am avea veşnic în lesă, ca pe un câine ascultător.Dacă nu învăţăm... timpul ne va încătuşa!

Mi-a plăcut faptul că relaţia protagoniştilor a crescut treptat şi nu a fost genul de relaţie copilărească. Cei doi au trecut prin situaţii limită, situaţii în care au fost forţaţi să se agreeze, chiar dacă nu mai puteau de ură, ca mai apoi să se nască o iubire pură de când lumea. În unele părţi am simţit că era puţin cam multă descriere, dar nu a fost nimic obositor, ba chiar am reuşit să îmi conturez mai bine în minte peisajul şi acţiunea.

Cui recomand această lectură? Cu siguranţă tuturor celor care au nevoie să se cunoască pe sine. Pentru că,până la urmă, toţi suntem la fel de superficiali şi de reci ca protagonista, în stadiul iniţial. Dar în final, învăţăm alături de ea cum să se regăsească şi să redevină om. Învăţăm că schimbarea trebuie să vină de la noi din suflet, trebuie să ne dorim să progresăm.

Apă plată cu lămâie nu e o lectură pe care o uiţi uşor. Ea are darul de a te convinge de adevăratele valori ale vieţii, că lucrurile materiale nu vor fi mereu lângă noi, cât oamenii de care ne ataşăm şi în care învăţăm să credem. De aceea i-am oferit 5 steluţe pe Goodreads şi un mare, mare felicitări pentru crearea acestei capodopere.

Cartea se poate achiziţiona de pe Libris.


Read more
Publicat de la octombrie 01, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , , ,

26 sept. 2019

Despre tristeţea femeilor frumoase - Andrei Ruse

septembrie 26, 2019 0



SPOILER ALERT:
Cred cu tărie şi astăzi că adevărata îndrăgostire se manifestă iniţial printr-o împietrire totală. Urmată de o suită de replici stupide, stângace şi nepotrivite. Orice altceva este fals şi minciună.


Astăzi vreau să vorbim despre romanul Despre tristeţea femeilor frumoase, un volum care mi-a atras atenţia încă de când i-am citit titlul prima dată. Mi s-a părut foarte interesant să citesc încă o antologie care are la bază poveştile unor femei a căror viaţă nu a fost chiar lapte şi miere, dar care au reuşit să înfrunte toate obstacolele. Tot în genul acesta este şi cartea Taine şi poveşti la feminin de Maria Cristiana Tudose. Dar, deşi ele se aseamănă, stilul în care sunt scrise diferă de la cer la pământ. 
...căci aici, în lumea aceasta a cărţilor, nu avea parte de răutăţile oamenilor mărunţi.

 Andrei Ruse prezintă frumuseţea femeilor care constă în caracter, nu în aparenţă. A fost interesant modul în care decurgeau poveştile, deoarece am observat un tipar. Ele încep direct, ca pe urmă să prezinte trecutul şi prezentul într-un mod copleşitor, iar finalul deschis să te lase pe marginea prăpastiei. La primele poveşti am fost destul de flustrată cu finalul deschis, deoarece eu voiam mai mult şi mai mult. Eu am vrut un deznodământ, o finalitate care să mă facă să răsuflu uşurată. Dar cine spune că e uşor să fi cititor, nu ştie ce vorbeşte. Eu una,nu sunt obişnuită ca o poveste să se termine din neant, doar ca să te întrebi ce va urma. Dar e o chestie plăcută să mai ieşi din tipare.

 Pentru că nu vreau să vă distrug plăcerea de a citi cele 10 poveşti, vă voi povesti doar 2 care mi-au acaparat sufletul. Desigur, unele poveşti mi-au plăcut, altele nu. Unele m-au făcut să le iubesc, iar la altele le-am urât mesajul. Dar un lucru e clar, această cărticică te trece prin toate stările posibile, te face să râzi şi să plângi, te face să te înfurii şi să arunci cu cartea de perete. Dar eu una, mă simt un cititor împlinit după ce am terminat-o.
Aş vrea de fapt ca cineva să-mi admire gândurile şi trăirile, dar nimeni nu pare interesat de aceste lucruri.

 Prima poveste despre care vreau să vă zic este chiar cea cu care a debutat acest volum: Femeia care se juca cu timpul. Iniţial, nu m-am aşteptat la tenta fantezistă, dar povestea în sine m-a vrăjit şi copleşit. Aceasta nu e o poveste de dragoste propiu-zisă, ci mai degrabă,una în care protagonistul învaţă să vadă lumea prin ochii înţelepţi ai unei femei. E uluitor câte comori putem găsi sub carcasa unui om: acel lucru se numeşte suflet. Fiecare ascunde câte ceva în spatele unui zâmbet, poate chiar o durere mai mare decât îşi poate imagina cineva. Protagonistul vede o femeie în vârstă la un geam şi îşi face obiceiul ( sau obsesia) de a trece pe langă casa ei în fiecare zi la aceeaşi oră doar pentru a împărtăşi acea secundă, acel zâmbet trecător care îi schimbă total viaţa şi realizează că a căutat atât de mult perfecţiunea, încât nu a observat cum îi fugea prezentul. A fost o poveste care te emoţionează până la lacrimi şi care te scoate din starea de anostitate.

A perceput atunci oamenii mai mult decât nişte simple fiinţe mişcătoare fără identitate, despre care simţea de cele mai multe ori că îl judecă cu priviri aspre şi neînţelegătoare. S-a putut uita către lume fără să-i mai fie teamă.

 Fata care picta chipuri nu a fost genul care să îmi încânte sufletul, însă sigur l-a zguduit. Îi acord felicitările mele autorului, pentru că această poveste s-a terminat cu ochii mei în lacrimi (eu, care sunt total imună). Povestea o are în centru pe Luiza o fată de 9 ani care descoperă că mama ei a murit în urma unei boli. Mi s-a părut cutremurător tot acest proces în care fetiţa realizează că nu mai are pe nimeni şi se produce un proces de maturizare prematură, în care ea trebuie să pună piesele la loc şi să îşi facă un scop în viaţă. Iar finalul? Cu siguranţă m-a şocat.

 În concluzie, pot spune doar că Andrei Ruse a transpus într-un mod unic şi creativ poveştile acestor femei, care sunt frumoase doar prin felul lor de a fi. El dă cărţile pe faţă pentru a arăta că o femeie nu trebuie să fie perfectă. Pentru că ce este perfecţiunea, în afara unui standard pe care noi ni-l autoimpunem?  Perfecţiunea este un termen relativ, dar până la final, lucrurile care fac ca o persoană să fie unică sunt chiar imperfecţiunile ei ( su poate chiar tristeţile). Îi acord acestei cărţi 4 steluţe pe Goodreads.

 Cartea se poate achiziţiona de pe Editura Hyperliteratura.
Read more
Publicat de la septembrie 26, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , , , , , ,

10 sept. 2019

El şi ea, adică noi - Petruţa Petre

septembrie 10, 2019 2


SPOILER ALERT:
Pentru o secundă, am avut impresia că se uită la mine, după mine, prin mine. Că era focusat asupra mea şi în clipa aceea am simţit că mă topesc, că încep să mă scurg, că mă transform în antimaterie. Ce privire!

El şi ea, adică noi este o carte pe care am văzut-o foarte mult pe bookstragram-ul românesc şi nu vă puteţi da seama cât de entuziasmată am fost când am avut şansa să o citesc. A fost un roman unic din mai multe puncte de vedere, dar cel mai mult m-a impresionat relaţia matură dintre protagonişti, ambii fiind deja adulţi în toată firea, cu o carieră bine definită şi copii. A fost o carte care te convinge că iubirea este prezentă în fiecare dintre noi şi că nu este niciodată prea târziu să pui bazele unei relaţii, oricât te-ar fi doborât viaţa până acum.
Acesta este adevăratul miracol al omului: să iubească şi să fie iubit! Oare când vom înţelege asta? Oare când vom înceta să luptăm cu orgoliul?

 Capitolele au fost alternate între El şi Ea, un lucru care te face să simţi conexiunea dinre cei doi, mai ales când sunt împreună şi poţi vedea ce gândeşte fiecare, cum sentimentele iau naştere şi înfloresc pas cu pas. Irina şi Alex sunt protagoniştii acestei cărţi, ei întâlnindu-se la o petrecere unde ea îl premiază. Irina este o fire profundă, dar misterioasă. Trecutul ei este învăluit în mister şi nu aveţi idee cât am aşteptat să aflu ce i s-a întâmplat şi ceea ce a făcut-o persoana din prezent. Acum ea lucrează ca redactor împreună cu Vera ( prietena comună dintre ea şi Alex) , dar şi ca profesoară de română. În paralel este şi o mamă devotată pentru Vlad. Alex este un arhitect ajuns la vârsta de 40 de ani, având două fete, pe Daria şi Diana. Cred că el reprezintă bărbatul visurilor fiecărei femei, el fiind un romantic incurabil care nu ascunde ce simte. Este atras din prima clipă de Irina şi nu se poate desprinde de amintirea ei.

Unele cărţi le citim pentru plăcere, altele pentru a nu ne simţi singuri. Aceasta face parte din ambele categorii. Fiecare carte ne învaţă câte ceva, iar aceasta mi-a arătat că uneori viaţa are lucruri urâte pentru a le scoate la lumină pe cele frumoase. Ambele personaje au trecuturi tumuloase, dar aparent asemănătoare. Însă trecutul are tendinţa de a ne ajunge din urmă, iar în acest roman nu se face excepţie. Mi-a plăcut faptul că nu au existat certurile acelea inutile, ci ba mai mult, personajele reuşesc să se păstreze în armonie chiar şi în situaţiile extreme.
Fiecare om ascunde adânc în sufletul lui o teamă, o emoţie mare sau o greşeală. Dar o repetăm iar şi iar! Iese cumva la iveală şi pune stăpânire pe noi.

 La început am fost puţin confuză, deoarece informaţiile despre Alex şi Irina au fost destul de vagi şi nu am reuşit să pun lucrurile cap la cap. Dar pe parcurs totul se leagă şi se complică. Am adorat cum autoarea a pus accent pe coincidenţele care se întâmplă în viaţă, dar şi că nu s-a axat strict pe romanţa dintre protagonişti. Deşi cartea a fost din perspectiva lor, personajele secundare au constituit şi ele un element central în acest vârtej de sentimente.
Iubesc ploile liniştite, aşa cum iubesc şi oamenii liniştiţi.

Prin cuvintele Petruţei Petre am înţeles că uneori poţi găsi un Univers întreg în braţele unui străin şi poţi lua foc printr-o singură privire. Deşi acest roman este foarte consistent şi are peste 500 de pagini, acţiunea se păstrează pe o perioadă destul de scurtă. A fost o lectură extrem de emoţionantă, mai ales ultimele 100 de pagini care m-au terminat emoţional. Am simţit fiecare mesaj dintre el şi ea, cât şi emoţiile cu greu stăpânite când se furişau şi ieşeau pe ascuns. Deşi amândoi au o vârstă matură, s-au comportat ca nişte adolescenţi îndrăgostiţi şi nu am avut cum să nu iubesc acest aspect.
Ea..., în câteva minute, a devenit răul meu necesar.

 I-am dat 5 steluţe acestei lecturi drăguţe. Este perfectă pentru romanticii incurabili, dar şi pentru cei care au nevoie de o lectură uşoară. Vă spun din timp: nu vă speriaţi când îi vedeţi lungimea şi scrisul mic, deoarece odată intrat în poveste nu o să mai poţi ieşi. Petruţa Petre are un stil de scriere care te hipnotizează şi te face să te întrebi ce o să se întâmple  în continuare. Eu, personal, am savurat fiecare pagină şi abia aştept să citesc viitoarele sale romane.

 Cartea se poate achiziţiona de pe Libris şi Cărtureşti.
Read more
Publicat de la septembrie 10, 2019 2 comentarii: Edit
Etichete: ,

7 sept. 2019

Foc ( #2 Demoni ) - Laura Nureldin

septembrie 07, 2019 0
SPOILER ALERT:
Cu toţii luptăm pentru ca lumina să continue să strălucească în mijlocul întunericului.
Un volum nou dintr-o serie ce m-a cucerit. O nouă carte scrisă de Laura Nureldin care a scos tot ce este mai bun din imaginaţia mea. Volumul al doilea din Demoni nu m-a dezamăgit deloc pe parcursul ei. Ba chiar, dacă se poate, a fost mult mai intens, cu acţiune super alertă şi un romantism care te face să te topeşti pe loc ( sau să dai în diabet zaharat). Pe lângă toate aceste plusuri, stilul de scriere a evoluat extrem de mult, aducând în decor mai multe fiinţe supranaturale şi personaje noi. Totul este învăluit într-un mister care te face să te aprinzi (aţi prins jocul de cuvinte?) de curiozitate. Dacă nu ai citit primul volum, intră AICI ca să îmi afli părerea. Dar una peste alta, hai să începem.

 Acţiunea are loc la 2 ani după confruntarea cu Răul. Acum, Lisa este cea mai puternică vrăjitoare în deplinătatea forţelor sale şi nu ezită când situaţia o pune în dificultate şi are nevoie de o decizie spontană. În paralel este soţia unui demon, prietenă devotată şi o nepoată iubitoare. Ce poate merge rău? Vă răspund eu: MULTE.
Binele nu poate exista în absenţa Răului, aşa cum lumina nu poate exista în absenţa întunericului. Avem nevoie unii de alţii. Pentru echilibru.

 Acest volum a fost mult mai complex decât precedentul. Laura Nureldin extinde această lume, cuprinzând îngerii, sau cumnaţii Lisei de ,,la etaj''. Am avut ceva emoţii, ce e drept. Parcă am citit o cu totul altă carte până am intrat în acţiune. În primul volum Lisa s-a subestimat foarte mult, însă aici devine această femeie badass care pur şi simplu nu se dă la o parte. Ea trece direct la acţiune şi mamăăăă. Şi, desigur, nu a lipsit nici umorul în această carte. Fiecare pagină a adus o replică care mă făcea să râd cu lacrimi.
-În primul rând, răspunde-i femeii. Cred că, pentru fiinţele umane de astăzi, seen e ceva mai rău chiar decât chinul etern, răspunse el, dându-şi ochii peste cap aşa de evident încât gestul aproape că i se simţi în voce.

 Căsnicia ei cu Yadiel? Ce să mai zic? Doar ştiţi cât îl iubesc pe demonul ăsta. Fermecător şi profund, el o tratează pe Lisa ca pe un egal şi nu am cum să nu apreciez acest lucru. Mai ales când lucrurile devin nasoale, el este acolo să o sprijine. Când apare în peisaj Nuriel, fratele lui îngeresc, lucrurile se încing. Un război e pe cale să înceapă şi oare cine va câştiga?

  De asemenea, acest nou volum ne oferă perspective exterioare a unor personaje secundare, iar până la final totul se conectează. Dată fiind acţiunea consistentă, nu am avut timp să mă plictisesc. Totul a curs atât de lin şi în timp ce unele relaţii prosperau, altele luau naştere. Acest volum te învaţă cum să treci peste evenimente care te-au marcat, cum fiecare lucru are un scop în universul acesta atât de vast, cum mai mulţi pot forma un întreg.

Cred că a fost perfectă pentru schimbarea dintre vară şi toamnă, o lectură copleşitoare care te ajută să înţelegi că cele mai puternice forţe ale  naturii sunt credinţa şi prietenia. I-am acordat 5 steluţe arzătoare pe Goodreads şi abia aştept următoarea carte din aventurile lui Yadiel şi a Lisei.

  Cartea se poate achiziţiona de pe Cartepedia , Cărtureşti şi, desigur, Editura Herg Benet.
Read more
Publicat de la septembrie 07, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , ,

3 sept. 2019

Demoni (#1 Demoni ) - Laura Nureldin

septembrie 03, 2019 0


SPOILER ALERT:
Era cu adevărat o fiinţă bună. Şi blândă. Dar, ca orice alt om, avea un secret. Al ei era acela că dansa cu diavolul. O făcuse mereu. Amândoi ştiau bine paşii şi păstrau ritmul.

Pe Laura Nureldin am întâlnit-o, indirect, într-o librărie Cărtureşti din Cluj acum un an şi ceva. Tocmai citisem recenzia scrisă de Daniela Ionela şi când am văzut coperta, vai Doamne, că nu m-am putut abţine. Iar acum că am şi volumul 2 ( mulţumesc, Laura! ) m-am decis să recitesc ( sau retrăiesc ) aventurile Lisei Whelan. După cum ştiţi, cărţile acestei autoare sunt printre preferatele mele. Ea are un stil foarte aerisit şi te pierzi uşor în poveste. De fiecare dată reuşeşte să mă cucerească cu personaje unice, şimţ al umorului dezvoltat şi acţiune alertă.

 Cum ziceam, povestea o are în prim-plan pe Lisa Whelan, o adolescentă normală de 16 ani din California. Asta dacă nu punem la socoteală ochii ce se aprind ca focul la cele mai intense trăiri sau lănţişorul în formă de stea, primit de la mătuşa ei, care pare că s-a lipit de ea şi îi conferă puteri anormale. În timp ce un secret de familie îi este dezvăluit pas cu pas, Lisa descoperă că în viaţa ei nu există atâtea coincidenţe, cât un trecut tumulos.
-Totdeauna, cel mai bine e să spui adevărul. Minciunile reuşesc cumva să te prindă din urmă, orice ai face.

 Alături de Annie, Jonnie şi Yadiel, ea aleargă într-o cursă contra timp în care trebuie să înveţe să îşi controleze puterile amplificate de steaua ei. Şi că tot îl menţionam pe Yadiel, el este un demon şi protectorul ei. Acesta a avut ca scop protejarea tuturor vrăjitoarelor Whelan încă de la începutul timpurilor. Mi-a plăcut extrem de mult de el. Este genul de personaj de care te îndrăgosteşti iremediabil. Replicile lui m-au lăsat cu gura căscată şi mi-au făcut pielea de găină. Dar poate sunt eu o romantică incurabilă dependentă de momente dulci şi elemente fantasy, deoarece această carte a fost perfectă pentru mine. 
-În ce fel mă deosebesc de ele?
- Aşa cum am spus, te visez dintotdeauna. Şi te iubesc de când mă ştiu.
A avut tot ce aveam nevoie:
  • un demon
  • o vrăjitoare
  • o relaţie aproape imposibilă între ei
  • ameninţări din partea unei forţe necunoscute

Mi-a plăcut tare mult şi dinamica dintre cei doi. Lisa şi Yadiel mereu mi s-au părut ca Yin-Yang. Lisa are o personalitate vulcanică şi nu se teme să îşi confrunte sortitul, în timp ce Yadiel este un demon răbdător care nu se lasă afectat de toate felurile în care este făcut de ea, ci mai degrabă se amuză. Mai mult, de fiecare dată când o alintă cu ,,micuţo'' simţeam că îmi sare inima din piept. Unde mai pot găsi şi eu un astfel de specimen perfect? Mai ales , având în vedere că la început el nu avea formă umană, ci trăia în mintea ei. Dar grija pe care i-o purta, sărutul pe frunte de dinainte de culcare şi modul în care şi-a exprimat dragostea şi devotamentul, m-au făcut să cred că iubirea adevărată există.
-Te cunosc de dinainte de a te naşte, Lisa. Eşti făcută din visele mele, dacă pot spune aşa. De când ai deschis ochii pentru prima oară, şi chiar înainte de asta, am fost acolo. Lângă tine. În urma ta. În tine.

Am devorat cartea aceasta la propriu. În câteva ore am terminat această poveste plină de suspans care te atinge până în suflet după fiecare pagină. Nu a fost o carte cu descrieri amănunţite, iar în unele locuri a părut clişeică, însă eu una m-am îndrăgostit de poveste şi de personaje ( din nou). A fost una dintre acele cărţi fantasy ca şi cele pe care le-am citit la început, printre primele mele lecturi. Ştiţi voi, genul acela care te prinde de la prima pagină şi nu te lasă să dormi noaptea. Cărţile Laurei sunt antidotul perfect pentru plictiseală.

Cui recomand această carte?

Cu siguranţă tuturor iubitorilor de fantasy şi celor care au nevoie de o lectură simplă, dar intensă. O recomand iubitorilor de romance pur care te face să ofezi la fiecare replică şi care are în spate o lume frumos construită în care personajele iau viaţă în faţa ochilor tăi. Ştiu că se spune să nu judeci o carte după copertă, dar în cazul acesteia este adevărat. Coperta mi se pare genială şi îmi dă un vibe de Supernatural ( dacă nu aţi văzut serialul, ce aţi făcut cu viaţa voastră până acum?!).

 Cartea se poate achiziţiona de pe  Editura Herg Benet , eMAG şi Cărtureşti. 
Read more
Publicat de la septembrie 03, 2019 Niciun comentariu: Edit
Etichete: , ,