10 sept. 2019

El şi ea, adică noi - Petruţa Petre



SPOILER ALERT:
Pentru o secundă, am avut impresia că se uită la mine, după mine, prin mine. Că era focusat asupra mea şi în clipa aceea am simţit că mă topesc, că încep să mă scurg, că mă transform în antimaterie. Ce privire!

El şi ea, adică noi este o carte pe care am văzut-o foarte mult pe bookstragram-ul românesc şi nu vă puteţi da seama cât de entuziasmată am fost când am avut şansa să o citesc. A fost un roman unic din mai multe puncte de vedere, dar cel mai mult m-a impresionat relaţia matură dintre protagonişti, ambii fiind deja adulţi în toată firea, cu o carieră bine definită şi copii. A fost o carte care te convinge că iubirea este prezentă în fiecare dintre noi şi că nu este niciodată prea târziu să pui bazele unei relaţii, oricât te-ar fi doborât viaţa până acum.


Acesta este adevăratul miracol al omului: să iubească şi să fie iubit! Oare când vom înţelege asta? Oare când vom înceta să luptăm cu orgoliul?

Capitolele au fost alternate între El şi Ea, un lucru care te face să simţi conexiunea dinre cei doi, mai ales când sunt împreună şi poţi vedea ce gândeşte fiecare, cum sentimentele iau naştere şi înfloresc pas cu pas. Irina şi Alex sunt protagoniştii acestei cărţi, ei întâlnindu-se la o petrecere unde ea îl premiază. Irina este o fire profundă, dar misterioasă. Trecutul ei este învăluit în mister şi nu aveţi idee cât am aşteptat să aflu ce i s-a întâmplat şi ceea ce a făcut-o persoana din prezent. Acum ea lucrează ca redactor împreună cu Vera ( prietena comună dintre ea şi Alex) , dar şi ca profesoară de română. În paralel este şi o mamă devotată pentru Vlad. Alex este un arhitect ajuns la vârsta de 40 de ani, având două fete, pe Daria şi Diana. Cred că el reprezintă bărbatul visurilor fiecărei femei, el fiind un romantic incurabil care nu ascunde ce simte. Este atras din prima clipă de Irina şi nu se poate desprinde de amintirea ei.



Unele cărţi le citim pentru plăcere, altele pentru a nu ne simţi singuri. Aceasta face parte din ambele categorii. Fiecare carte ne învaţă câte ceva, iar aceasta mi-a arătat că uneori viaţa are lucruri urâte pentru a le scoate la lumină pe cele frumoase. Ambele personaje au trecuturi tumuloase, dar aparent asemănătoare. Însă trecutul are tendinţa de a ne ajunge din urmă, iar în acest roman nu se face excepţie. Mi-a plăcut faptul că nu au existat certurile acelea inutile, ci ba mai mult, personajele reuşesc să se păstreze în armonie chiar şi în situaţiile extreme.


Fiecare om ascunde adânc în sufletul lui o teamă, o emoţie mare sau o greşeală. Dar o repetăm iar şi iar! Iese cumva la iveală şi pune stăpânire pe noi.

La început am fost puţin confuză, deoarece informaţiile despre Alex şi Irina au fost destul de vagi şi nu am reuşit să pun lucrurile cap la cap. Dar pe parcurs totul se leagă şi se complică. Am adorat cum autoarea a pus accent pe coincidenţele care se întâmplă în viaţă, dar şi că nu s-a axat strict pe romanţa dintre protagonişti. Deşi cartea a fost din perspectiva lor, personajele secundare au constituit şi ele un element central în acest vârtej de sentimente.


Iubesc ploile liniştite, aşa cum iubesc şi oamenii liniştiţi.

Prin cuvintele Petruţei Petre am înţeles că uneori poţi găsi un Univers întreg în braţele unui străin şi poţi lua foc printr-o singură privire. Deşi acest roman este foarte consistent şi are peste 500 de pagini, acţiunea se păstrează pe o perioadă destul de scurtă. A fost o lectură extrem de emoţionantă, mai ales ultimele 100 de pagini care m-au terminat emoţional. Am simţit fiecare mesaj dintre el şi ea, cât şi emoţiile cu greu stăpânite când se furişau şi ieşeau pe ascuns. Deşi amândoi au o vârstă matură, s-au comportat ca nişte adolescenţi îndrăgostiţi şi nu am avut cum să nu iubesc acest aspect.


Ea..., în câteva minute, a devenit răul meu necesar.

I-am dat 5 steluţe acestei lecturi drăguţe. Este perfectă pentru romanticii incurabili, dar şi pentru cei care au nevoie de o lectură uşoară. Vă spun din timp: nu vă speriaţi când îi vedeţi lungimea şi scrisul mic, deoarece odată intrat în poveste nu o să mai poţi ieşi. Petruţa Petre are un stil de scriere care te hipnotizează şi te face să te întrebi ce o să se întâmple  în continuare. Eu, personal, am savurat fiecare pagină şi abia aştept să citesc viitoarele sale romane.

Cartea se poate achiziţiona de pe Libris şi Cărtureşti.

2 comentarii:

  1. Mulțumesc din suflet! Ai atins exact ceea ce am vrut eu să exprim prin această carte:iubirea nu are vârstă. Când nu mai iubim, îmbătrânim. Mulțumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare,mare drag! Mă bucur ca am reuşit să exprim măcar o parte din tot ce am simţit citind-o!

      Ștergere