O nouă şansă ( #2 Seria Again ) - Mona Kasten

SPOILER ALERT:

-Nu vreau să stau să mă uit cum dansezi cu un alt tip. Cum preferi să te atingă altcineva. Şi-a strecurat un braţ în jurul taliei mele, de parcă ar fi avut dreptul să mă atingă aşa.

Cum poți să repari o inimă frântă?

Allie și Kaden predau ștafeta iubirii celor mai buni prieteni, iar de îndată ce Dawn îl cunoaște pe Spencer, simte că ceva e pe cale să se întâmple.

Sentimentele de dragoste se înfripă din ce în ce mai mult în inima protagonistului, însă Dawn e convinsă că orice ai face, la final vei fi rănit. Spencer e hotărât să-i arate contrariul și începe o bătălie în care iubirea devine cea mai puternică armă.

Steagul alb se ridică abia atunci când Dawn află că în spatele poveștii lui de viață se ascund răni emoționale adânci. Acum două suflete se întâlnesc cu adevărat și pornesc într-o călătorie la finalul căreia speră să se vindece reciproc.

O poveste despre puterea dragostei de a duce pasiunea dincolo de cer, o gură de aer proaspăt presărată cu o iubire de neuitat ce te poartă cu pași repezi spre a valora mai bine micile bucurii ale vieții.

M-am îndrăgostit de povestea dintre Allie şi Kaden, simţind că vreau tot mai mult. Seria Again a devenit una dintre preferatele mele în scurt timp şi nu ştiu dacă din cauza umorului care colorează paginile cărţilor sale sau pur şi simplu am devenit obsedată de starea de bine pe care o transmite. Dar cu siguranţă o recomand din toată inima iubitorilor de romance care vor o pauză şi doresc să pătrundă într-un univers colorat de voie bună. După un reading slump masiv am dat gata O nouă şansă în două zile ceea ce a fost o mare realizare. Nu m-am putut opri, nici când somnul voia să mă dea gata.

O nouă şansă prezintă povestea a două suflete rănite de trecut. În timp ce Spencer este gata să înceapă o relaţie serioasă, Dawn se ascunde în spatele unui zid care o va proteja în cazul unei posibile respingeri. Chiar dacă atracţia faţă de Spencer este acolo de la bun început, ea nu se simte pregătită să îşi pună din nou viaţa în mâinile unei persoane care poate să o judece.

Mi-a plăcut tare mult personajul lui Dawn, iar în unele aspecte am putut să mă identific cu ea. Este atât de speriată de ce cred cei din jurul ei, încât îşi scrie cărţile erotice sub un pseudonim. După o relaţie prea lungă  în urma căreia a rămas rănită se teme să se dăruiască, chiar şi unei persoane pe care o iubeşte. Am apreciat puterea de care dă dovadă şi modul în care face faţă criticilor. Spencer a fost preferatul meu, deşi în unele părţi am simţit că întrece limitele, nu am putut să nu apreciez modul în care îşi exprimă sentimentele faţă de Dawn.

-Dawn... Mi-a şoptit numele, de parcă ar fi îndurat chinuri cărora numai eu le puteam pune capăt. Îmi este foarte greu să nu te sărut când te uiţi la mine aşa.

Desigur, îi reîntâlnim pe Allie şi Kaden cu aceeaşi voioşie, lucru ce mi-a amintit de ce m-am îndrăgostit de ei. Îmi place cum Mona Kasten aduce la viaţă personaje vulnerabile care reuşesc să îşi înfrângă demonii cu puţin suport şi multă dragoste. Încă din primul volum m-a încântat ideea prieteniei dintre Allie şi Dawn, o dăruire totală şi fără aşteptări. Apar, desigur, noi personaje şi sunt foarte curioasă de povestea lor din următoarea carte. 

Nu pot spune că am întâlnit un major plot twist, dar  se concentrează pe partea de vindecare reciprocă. Ideea de friends to lovers este preferata mea (după hate to love, normal) şi am adorat cum a fost abordată în acest caz. 

O nouă şansă ne demonstrează că nu vei cunoaşte nici o persoană complet, dar mereu poţi să o ajuţi să se regăsească. Printr-o combinaţie inedită de umor şi dragoste, Mona Kasten ne oferă o poveste adorabilă care te ajută să crezi din nou în puterea iubirii.

Fragment din O nouă şansă- preluat de pe site-ul bookzone.ro

Trebuia să mă controlez când era atât de aproape de mine. Firește că instinctele mele reacționau la mirosul lui de mosc și la carisma pe care o iradia. Dar asta nu avea nimic de-a face nici cu mine, nici cu dorințele mele. Aveam nevoie de distanță, pentru că voiam să împiedic căldura din stomacul meu să mi se ridice în obraji, pe care să-i transforme în două roșii. Unor fete le stă bine cu această roșeață. Arată de parcă tocmai s-ar întoarce de la o plimbare plăcută de iarnă. Eu, în schimb, mă acopăr de pete, întâi pe gât și apoi pe întreaga față, unde se răspândesc în mod inegal – numai bine nu îmi stă! În plus, nu voiam să mă înroșesc tocmai din cauza lui Spencer.
De parcă mi-ar fi citit gândurile, s-a îndreptat din nou și mi-a ridicat geanta de pe podea cu o mișcare rapidă.
– Hei! am strigat eu și am sărit în sus, vârându-mi iute mâinile în mânecile hainei. Când m-am răsucit, am văzut că Spencer coborâse deja un întreg rând de scări. Dă-mi-l înapoi pe Watson! S-a oprit pe hol și și-a înălțat privirea spre mine.
– Watson? Ca John Watson?
Am încuviințat și mi-am înfășurat din mers eșarfa în jurul gâtului, în timp ce Spencer râdea sincer, din adâncul pieptului.
– Dacă ai ști cât de mult îmi doresc să te invit la o ieșire în oraș, acum, în secunda asta!
Am oftat. Așa făcea de o jumătate de an. Mă invita la întâlnire aproape zilnic, și de fiecare dată îl refuzam.
Nu ieșeam la întâlniri. Nu voiam să ies la întâlniri. Și, oricât de mult și-ar fi dorit-o corpul meu, nu voiam să i-l mai dăruiesc niciunui tip.
– Știi care e răspunsul meu, i-am spus, oprindu-mă cu o treaptă deasupra lui. Acum, ne priveam ochi în ochi.
Am văzut albastru. Ochi albaștri și un rânjet deschis.
– Dar vii cu mine, nu?
– De parcă mi-ai da de ales, am comentat.
În clipa următoare, a sărit peste restul scărilor, cu Watson ostatic sub braț.
Acela a fost răspunsul lui.