Ghidul unui călugăr pentru a fi fericit - meditaţia în secolul 21 - Gelong Thubten
Szauftman Karina
martie 30, 2020
1
SPOILER ALERT:
Fericirea nu trebuie văzută ca o competiţie. De ce să plătească altcineva pentru fericirea mea? De ce aş fi mai puţin fericit când altcineva este fericit? Fericirea nu este un tort cu număr limitat de felii pe care trebuie să te baţi.Gândind aşa, transformăm ideea de fericire într-un război musai de câştigat.
Despre ce este Ghidul unui călugăr pentru a fi fericit?
Gelong Thubten este un călugăr budist care doreşte să ne prezinte în cartea sa secretul fericirii: meditaţia. Pe lângă informaţiile tehnice legate de poziţia corpului şi respiraţie, el ne introduce în lumea sa, arătându-ne că este şi el un simplu om care s-a confruntat cu greutăţi de-a lungul timpului, dar a reuşit să găsească echilibrul dintre fiinţă şi spirit pentru a porni în aventura de căutare a sinelui. El ne învaţă cum ne putem reconecta cu noi înşine, înfruntându-ne demonii interiori.
Fericirea vine când vom înceta să alergăm după ea, când am învăţat să ne relaxăm în momentul prezent, când ne eliberăm de aşteptări şi temeri. Ce este, prin urmare, fericirea? O supradoză de zahăr sau sentimentul statornic de împăcare şi libertate?
Ce mi-a plăcut?
Partea mea preferată nu a fost lecţia de meditaţie în sine, ci momentul în care autorul a descris compasiunea ca fiind calea spre fericire. Este uluitor cum prezintă linia fină dintre empatie şi compasiune punând accent pe dezvoltarea noastră ca indivizi.
Încă de la primele pagini am simţit cum autorul vrea (şi poate) să schimbe mentalitatea oamenilor prin simple cuvinte. Lăsând la o parte faptul că am fost atrasă de copertă, am fost sceptică şi am pornit cu ideea: ce mă poate învăţa pe mine un călugăr? Ştiu, câteodată sunt foarte superficială. Dar instant am văzut omul din spatele cuvintelor, un om care se valorifică, un om care a avut parte de multe provocări şi obstacole pentru a deveni cine este azi. De asemenea, mi-a schimbat perspectiva asupra meditaţiei, permiţându-mi să ajung în substratul ei.
Concluzia acestei cărţi este că niciodată nu înveţi destul. Atunci când ceea ce faci ţi se pare prea uşor este un semn că poţi face următorul pas în dezvoltarea ta personală.
Consumăm atât de mult din timpul nostru gândindu-ne la ce urmează, la acel ceva care, de fapt, nu vine niciodată, pentru că suntem prea obişnuiţi să sărim direct la ,, ce va urma după ce urmează''.
Ce nu mi-a plăcut?
Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dar a fost deranjant faptul că unele elemente se repetau în continuu, de exemplu poziţia corpului. Sunt genul de persoană care se plictiseşte dacă citeşte acelaşi lucru la nesfârşit.
În vremurile acestea moderne toţi ne dorim să fim unici şi speciali. Unicitatea noastră este, totuşi, produsul tuturor fiinţelor şi lucrurilor cu care intrăm în contact. Suntem extrem de interesaţi să definim cine suntem, dar individul care suntem nu poate fi definit decât în relaţie cu tot restul.
Cui o recomand?
Cartea în sine reprezintă o lectură lejeră ce se poate lua fie din dorinţa de a afla mai multe informaţii despre meditaţie, fie pentru că doreşti o lectură care să meargă repede. Nu consider că există o limită de vârstă pentru ea, deoarece limbajul este foarte accesibil. Ba mai mult, este o lectură perfectă pentru această perioadă de izolare în care trebuie să petrecem timp cu noi. Este o cale potrivită pentru a învăţa mai multe lucruri despre propria persoană, conectându-ne cu trăirile noastre interioare.
Viaţa trăită pentru sine este o viaţă irosită care nu aduce beneficiu nici sinelui, nici celorlalţi.
