SPOILER ALERT:
Aşa începe cel mai groaznic an al vieţii mele: într-o maşină Mustang cu geamuri aburite, alături de un băiat superb care plânge.
Dragostea vine sub multe forme, însă cu un preţ. Iar uneori asta te poate costa chiar propria persoană. Mereu auzi despre relaţii toxice, despre persoane care se îndrăgostesc de oameni abuzivi, iar instinctul te îndeamnă să te întrebi ,,De ce suportă acea persoană tortura?'' sau ,,De ce îi este atât de frică să pună piciorul în prag?''. Bad Romance a fost o lectură copleşitoare care m-a surprins cu fiecare pagină, m-a făcut să suspin şi să vărs câte o lacrimă pentru Grace, dar cel mai mult m-a făcut să o simt o ură nemărginită pentru Gavin.
Dacă vreţi o poveste drăguţă de dragoste, mai bine ocoliţi această carte. Însă... dacă vreţi o poveste care să vă frângă sufletul, să vă ajute să redescoperiţi o parte pierdută din voi, atunci aţi găsit-o. Deoarece este o poveste despre o fată care a iubit cu o intensitate atât de mare, încât lumea îi spunea că se juca cu focul. Însă nu ştia că într-o bună zi focul o va mistui. Dar ca o pasăre Phoenix, ea a renăscut şi acum este mai puternică decât a fost vreodată, gata să îşi spună povestea.
Acţiunea este relatată din perspectiva lui Grace, o protagonistă pe care am ajuns să o ador. M-am pierdut printre rânduri, am început să îi trăiesc povestea şi am simţit tot ce îi chinuia sufletul. Nu este perfectă. Nimeni nu este. A fost atât de mult singură în lumea ei, încât căuta cu disperare un suflet care să o înţeleagă. Iar când l-a găsit pe Gavin, nu se aştepta la o relaţie ca în filme, o poveste de dragoste copleşitoare care să lase fiecare moment cu scântei, una care să o facă să uite de un tată vitreg abuziv sau de o mamă care o tratează ca pe o sclavă. Din contră, Grace se simte vie şi liberă, gata să înfrunte lumea. Dar nu va realiza că persoana care a devenit centrul universului ei e gata să i-l spulbere. Până a fost prea târziu.
De la început am avut dubii în privinţa lui Gavin. Deşi avea mereu replici perfecte (parcă prea perfecte) şi alura de băiat rău , nu mi-a plăcut. A fost un personaj foarte bine construit. Încă de la primele rânduri suntem avertizaţi să nu ne ataşăm de el. Eu una, chiar nu am făcut-o. Deşi pare băiatul ideal, momentele de posesivitate dusă la extrem, încălcarea spaţiului ei personal şi chiar comentariile cu privire la îmbrăcămintea ei m-au convins că este genul dominant căruia îi place să îi manipuleze pe cei din jurul său.
O chestie foarte faină a fost cum autoarea a încercat să le dea prietenelor lui Grace alura de îngeri păzitori. Lys şi Nat au fost lângă ea în cele mai grele momente , au ajutat-o să vadă dincolo de perdeaua care îi acoperea ochii şi mă bucur de tot acel feminine spirit pe care l-au inspirat de-a lungul cărţii. Adică la ce ai nevoie de un iubit când le ai pe cele mai bune prietene să îţi facă viaţa frumoasă?
Ce mai pot să spun în afară de minunată, copleşitoare, dulce, sfâşietoare ( şi lista continuă)? A fost o lectură care m-a marcat cu adevărat, dar una care nu o recomand copiilor. Unele scene au fost greu de suportat şi pentru mine, deoarece prezintă scene de violenţă fizică şi verbală. Însă aşa este şi în viaţă, iar această lectură a ilustrat şi a transmis tot ce a trebuit. Mai ales, având în vedere, că este după o poveste reală. Dar vă rog să o citiţi, pentru a lua parte la această lecţie de viaţă care, promit, că vă va deschide ochii.
Le mulţumesc celor de la Editura Herg Benet care mi-au trimis acest exemplar pentru o recenzie onestă!
Dacă vreţi o poveste drăguţă de dragoste, mai bine ocoliţi această carte. Însă... dacă vreţi o poveste care să vă frângă sufletul, să vă ajute să redescoperiţi o parte pierdută din voi, atunci aţi găsit-o. Deoarece este o poveste despre o fată care a iubit cu o intensitate atât de mare, încât lumea îi spunea că se juca cu focul. Însă nu ştia că într-o bună zi focul o va mistui. Dar ca o pasăre Phoenix, ea a renăscut şi acum este mai puternică decât a fost vreodată, gata să îşi spună povestea.
Cinci sute douăzeci şi cinci de milioane nouă sute patruzeci şi opt de mii şapte sute şaizeci şi şase de minute. Atât îmi ia mie ca să mă vindec de iubirea ta.
Acţiunea este relatată din perspectiva lui Grace, o protagonistă pe care am ajuns să o ador. M-am pierdut printre rânduri, am început să îi trăiesc povestea şi am simţit tot ce îi chinuia sufletul. Nu este perfectă. Nimeni nu este. A fost atât de mult singură în lumea ei, încât căuta cu disperare un suflet care să o înţeleagă. Iar când l-a găsit pe Gavin, nu se aştepta la o relaţie ca în filme, o poveste de dragoste copleşitoare care să lase fiecare moment cu scântei, una care să o facă să uite de un tată vitreg abuziv sau de o mamă care o tratează ca pe o sclavă. Din contră, Grace se simte vie şi liberă, gata să înfrunte lumea. Dar nu va realiza că persoana care a devenit centrul universului ei e gata să i-l spulbere. Până a fost prea târziu.
Eşti ca un labirint. Nu ştiu cum să ies din tine, nu pot vedea unde sunt. E ca alergatul pe întuneric atunci când sunt cu tine. Mă simt prinsă într-o capcană. Oriunde întorc privirea, e o fundătură. Mă tot întorc în punctul din care am plecat.
De la început am avut dubii în privinţa lui Gavin. Deşi avea mereu replici perfecte (parcă prea perfecte) şi alura de băiat rău , nu mi-a plăcut. A fost un personaj foarte bine construit. Încă de la primele rânduri suntem avertizaţi să nu ne ataşăm de el. Eu una, chiar nu am făcut-o. Deşi pare băiatul ideal, momentele de posesivitate dusă la extrem, încălcarea spaţiului ei personal şi chiar comentariile cu privire la îmbrăcămintea ei m-au convins că este genul dominant căruia îi place să îi manipuleze pe cei din jurul său.
O chestie foarte faină a fost cum autoarea a încercat să le dea prietenelor lui Grace alura de îngeri păzitori. Lys şi Nat au fost lângă ea în cele mai grele momente , au ajutat-o să vadă dincolo de perdeaua care îi acoperea ochii şi mă bucur de tot acel feminine spirit pe care l-au inspirat de-a lungul cărţii. Adică la ce ai nevoie de un iubit când le ai pe cele mai bune prietene să îţi facă viaţa frumoasă?
Ce mai pot să spun în afară de minunată, copleşitoare, dulce, sfâşietoare ( şi lista continuă)? A fost o lectură care m-a marcat cu adevărat, dar una care nu o recomand copiilor. Unele scene au fost greu de suportat şi pentru mine, deoarece prezintă scene de violenţă fizică şi verbală. Însă aşa este şi în viaţă, iar această lectură a ilustrat şi a transmis tot ce a trebuit. Mai ales, având în vedere, că este după o poveste reală. Dar vă rog să o citiţi, pentru a lua parte la această lecţie de viaţă care, promit, că vă va deschide ochii.
Le mulţumesc celor de la Editura Herg Benet care mi-au trimis acest exemplar pentru o recenzie onestă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu