1 oct. 2019

Apă plată cu lămâie - Iulia-Florentina Paciurea


SPOILER ALERT:
Răutatea dezbină oamenii. Văzusem asta atât de des...  La fel o poate face şi durerea, însă teama de cele mai multe ori îi apropie.

Am început să mă aventurez în această carte ca într-o călătorie, legată la ochi. Nu am ştiut de ce voi da, sau unde voi ajunge. Dar ca de obicei, prefer să fiu surprinsă şi să nu ştiu la ce se rezumă cartea. Mai ales când titlul nu dezvăluie nimic despre subiect sau unde e plasată acţiunea. Chiar când credeam că voi intra în Reading Slump, am pus ochii pe această carte şi am zis să o încerc. Aveam nevoie de o lectură care să mă zguduie intens, una pe care să nu o pot lăsa din mână. Şi aşa am ajuns eu să mă ataşez de personaje, care au avut o dezvoltare foarte frumoasă a caracterului pe tot parcursul lecturii.

Viaţa ne aruncă oricum unde doreşte şi răspunsul nostru la provocările ei ne va defini ca indivizi.

Apă plată cu lămâie este o carte care te pregăteşte pentru viaţă. Pentru acele momente când îţi spui că totul merge perfect, dar în sinea ta te simţi singur, izolat de parcă ai avea vreo boală mortală. Pentru momentele în care lumea din jurul tău parcă este pusă doar de decor şi nu reuşeşti să ajungi la sufletul celui cu care comunici. Dar este şi un roman despre aventură, care te forţează să priveşti alături de protagonişti dincolo de vălul societăţii şi să te alături unei aventuri mortale.

Se spune că ceea ce nu te omoară te întăreşte şi, totuşi, eu am ales să stau cât mai departe de ceea ce credeam că m-ar putea omorî.

Povestea o urmăreşte pe Allison, o femeie de 32 de ani, obişnuită cu luxul din Seattle. Ca reporter, este obişnuită să fie mereu stilată. Viaţa ei se schimbă radical când e trimisă timp de 8 luni în Amazon pentru a face un documentar. Pe parcurs am realizat cât de mult mă asemănam cu ea. De fapt, cred că toţi ne asemănăm cu ea. Ne ascundem sentimentele în spatele unui paravan de ,,perfecţiune'', pentru ca atunci  când suntem singuri în liniştea nopţii, să ne disecăm păcatele.

Încă din primele pagini am realizat cât de complex este romanul, cum fiecare pagină este atent lucrată şi detaliată. Viaţa protagonistei e influenţată enorm de factorii externi şi a fost o plăcere să parcurg alături de ea acest drum de dezvoltare personală. Mai ales când un necunoscut o însoţeşte în călătoria ei, punând-o faţă în faţă cu tabloul ei ca în Portretul lui Dorian Gray, iar ea trebuie să descopere dacă îi place ce vede sau nu.

În paralel, descoperim o poveste de dragoste hate to love extrem de intensă, însoţită de mult mister şi situaţii neprevăzute. Eu una, consider că o carte este bună atunci când în mintea mea iau naştere tot felul de întrebări: Oare ce se va întâmpla acum? Cum? Unde? Când? De ce? Şi aşa am ajuns noaptea să nu pot dormi din cauza ei. Trebuia să ştiu unde va ajunge Allison şi dacă va supravieţui echipajul ei în urma unei întâmplări devastatoare. Au fost multe momente în care am fost cuprinsă de şoc, ca atunci când te opreşti, pui cartea lângă tine, ca să procesezi ce tocmai ai citit. Totul a decurs logic, iar personajele bine conturate au luat naştere în faţa ochilor mei.

Dacă învăţăm să existăm odată cu timpul, este ca şi când l-am ţine prizonier, ca şi când l-am avea veşnic în lesă, ca pe un câine ascultător.Dacă nu învăţăm... timpul ne va încătuşa!

Mi-a plăcut faptul că relaţia protagoniştilor a crescut treptat şi nu a fost genul de relaţie copilărească. Cei doi au trecut prin situaţii limită, situaţii în care au fost forţaţi să se agreeze, chiar dacă nu mai puteau de ură, ca mai apoi să se nască o iubire pură de când lumea. În unele părţi am simţit că era puţin cam multă descriere, dar nu a fost nimic obositor, ba chiar am reuşit să îmi conturez mai bine în minte peisajul şi acţiunea.

Cui recomand această lectură? Cu siguranţă tuturor celor care au nevoie să se cunoască pe sine. Pentru că,până la urmă, toţi suntem la fel de superficiali şi de reci ca protagonista, în stadiul iniţial. Dar în final, învăţăm alături de ea cum să se regăsească şi să redevină om. Învăţăm că schimbarea trebuie să vină de la noi din suflet, trebuie să ne dorim să progresăm.

Apă plată cu lămâie nu e o lectură pe care o uiţi uşor. Ea are darul de a te convinge de adevăratele valori ale vieţii, că lucrurile materiale nu vor fi mereu lângă noi, cât oamenii de care ne ataşăm şi în care învăţăm să credem. De aceea i-am oferit 5 steluţe pe Goodreads şi un mare, mare felicitări pentru crearea acestei capodopere.

Cartea se poate achiziţiona de pe Libris.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu