Cum am ajuns eu să pun mâna pe această carte? Recunosc că tot meritul este al Luizei de la @luizacomentează.eu. La o primă vedere, această carte conţinea tot ce aveam eu nevoie pentru a ieşi din RS: vrăjitoare, romance şi o poveste ce te face să te ascunzi cu capul sub plapumă sau să îţi dea fiori pe şira spinării. Şi îmi place că nu m-am înşelat în privinţa ei. Pe lângă faptul că are un subiect demn de premiul Nobel, are şi un design foarte fain. Fiecare capitol este însemnat cu o semilună şi înaintea acestora regăsim ( cum le zic eu) mini-capitole cu fragmente din trecut care au titluri sugestive în funcţie de tema lor şi direcţia în care o ia povestea.
În ceea ce priveşte subiectul, avem multe întorsături de situaţie. Pe de-o parte acţiunea are loc cu 2 secole în urmă când 3 fete ajung să locuiască în micuţul port Sparrow. Aurora, Hazel şi Marguerite sunt primite reticent de către locatari, care şi în ziua de astăzi urăsc străinii. Pe lângă faptul că nu aparţin acestui loc, ele au un farmec aparte, o delicateţe care îi atrage pe bărbaţi, indiferent dacă sunt singuri sau căsătoriţi. Femeile sunt convinse că acestea sunt vrăjitoare, mai ales că deţin o parfumerie (lucru foarte rar pentru acea vreme) şi decid să le ucidă. După cum spune şi titlul, Blestemul mării este cel care a dăinuit de 200 de ani în Sparrow şi în fiecare vară, începând cu 1 iunie până la solistiţiul de vară, spiritele surorilor caută răzbunare posedând trupurile a trei fete.
Născute în aceeaşi zi. Plecate spre veşnicie în aceeaşi zi.
Care e faza cu acest blestem? În fiecare sezon Swan, cum este denumit, fetele seduc băieţii până la momentul în care îi îneacă, aşa că în fiecare an,când ele se întorc, mor cel puţin trei tineri. Sezonul începe în momentul când, printre valurile Pacificului, se aude un cântec al sufletelor chinuite şi păstrate pe fundul oceanului. Acesta atrage tinerele, vrăjindu-le să intre în apă pentru ca Hazel, Aurora şi Marguerite să îşi găsească noi corpuri.
Dacă există magie pe această planetă, atunci ea se găseşte în apă.
Pe de altă parte avem acţiunea din prezent, bazată pe 2 tineri care încearcă să facă faţă unei perioade tumuloase, în care, dacă nu eşti atent rişti să îţi pierzi viaţa. Ca protagonistă o avem pe Penny Talbot, deţinătoarea farului care îi ghidează pe oameni către insulă. Tatăl ei a dispărut cu ani în urmă, iar mama ei a pierdut contactul cu lumea reală, aşa că Penny este nevoită să aibă grijă de ea, dar şi de insula pe care locuieşte. Însă viaţa ei se schimbă când intră în cadru Bo, un nou venit misterios care, din câte se pare, nu ştie în ce s-a băgat venind în acest loc periculos. Mi-a plăcut de el ca personaj, iar când am aflat secretele lui parcă mi-a plăcut şi mai tare.
Partea de romance din acestă carte am adorat-o. Deşi la început am zis că meh puţin aici, puţin acolo, pe la jumătate chimia dintre personaje era aproape insuportabil de mare. Mi s-a părut că aceată parte trage foarte mult spre Obsidian, Îngerul nopţii, Twilight, Născută din fum şi os şi Academia vampirilor. Mi-au dat cam acelaşi vibe.
Dragostea este o vrăjitoare - vicleană şi sălbatică. Se furişează în spatele tău, dulce, blândă şi liniştită, exact înainte să-ţi taie gâtul.
Pe parcursul cărţii aflăm detalii atât din trecut,cât şi din prezent. Ca personaj preferat, cel mai mult mi-a plăcut de Hazel Swan. Ciudat, nu? Cartea este încărcată de mister şi parcă parcă la sfărşit mi-am dat seama care e faza cu această poveste care duce spre basm. Ideea este că ea trebuie savurată şi trăită şi îţi zic eu că nu are rost să îţi faci tot felul de teorii, pentru că Blestemul mării are talentul de a te surprinde la fiecare pagină. Până la final am plâns de nu am mai ştiut de mine şi aşa aş fi visat la un volum 2, însă nu cred că ar mai fi loc de aşa ceva. Fiecare rând a fost intens, fiecare cuvânt mi-a dat fiori şi mă bucur atât de mult că am citit-o. Povestea a fost extrem de complexă şi nu au lipsit detaliile care să te hipnotizeze şi să te bage în această lume fictivă.
Poate mă repet acum, dar această carte trebuie citită, mai ales de fanii romanelor fantasy şi romance. Eu încă nu îmi revin după ea, mai ales că am devorat-o dintr-o înghiţitură. Pot spune cu mâna pe inimă că am trăit fiecare pagină şi mi-a plăcut la nebunie, chiar dacă la final mi-aş mai fi dorit vreo 2 capitole ca să mă simt şi eu una bucată cititor împlinit. Şi nu este un simplu roman bazat pe lucruri oculte, ci este o carte care te învaţă despre sacrificiu şi ce ar face oamenii când sunt puşi în condiţii limită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu