Descriere:
„Primul volum din seria REBELUL NISIPURILOR
Goodreads Choice Awards pentru romane Young Adult in 2016
Oamenii stapanesc desertul Miraji, in salbaticie cutreiera bestii mitice, iar prin alte parti se zvoneste ca djinnii inca se folosesc de magie. Pentru oameni e o lume necrutatoare, mai ales daca esti sarac, orfan sau femeie.
Amani are nisipul in oase, nimereste intotdeauna tinta, dar isi doreste sa paraseasca desertul, unde nu-i mai ramane decat sa moara sau sa se casatoreasca. Un strain ii ofera ocazia sa fuga, calare pe un cal mitic. Visul i se implineste pe fundalul unei rebeliuni impotriva sultanului, iar misteriosul strain cu care pleaca ascunde mai multe secrete decat pare.„Inca de la primul paragraf fermecator din trilogie, un Orient Mijlociu intunecat se intalneste cu un Vest Salbatic steampunk prin vocile personajelor: eroina obraznica, cinica si nemiloasa, care ascunde doze mari de sentimentalism si idealism, si personajele secundare memorabile, unele comice, altele terifiante sau de-a dreptul tragice. O carte romantica, incitanta, plina de umor si o bucurie la lectura.“Kirkus Reviews„Un amestec minunat de fantasy, mitologie, dragoste si vechea poveste a fetei care descopera cate poate sa faca.“Inis Children’s Books Ireland”
Părerea mea:
Deși de fiecare dată când citesc o carte îmi subliniez pasajele care mă intrigă , de data aceasta îmi este rușine să spun că nu am făcut-o. Nu pentru că nu ar fi existat, ci pentru că am fost atât de absorbită de această carte încât am uitat cu desăvârșire să mai subliniez ceva deci... ups?!
Dar să ne întoarcem la motivul pentru care scriu un nou articol pe blog. Am terminat de curând „ Rebelul Nisipurilor” tradusă la editura Nemira și nu vă pot spune cât de încântată am fost. Deși partea proastă a fost faptul că am pătruns destul de greu în poveste. Începutul mi s-a părut prea „bombardat cu informații” ca să zic așa,iar unele părți au fost destul de lente, însă ultimele 100 de pagini , dacă bine îmi amintesc ( sau 130?) au fost atât de antrenante și de bine descrise încât am simțit cum devin una cu cartea.„Se spune că după lăsarea întunericului în Deadshot rămâneau numai cei fără gânduri curate. Nici eu nu prea aveam gânduri curate. Dar nici gânduri tocmai murdare”Povestea urmărește viața tinerei Amani, o fată care s-a născut în deșert, într-un oraș uitat de lume numit Dustwalk. Este greu pentru o fată să trăiască în pace într-o lume dominată de bărbați, puterea femeilor fiind subestimată. Este prima dată când am citit o carte cu acțiunea amplasată în Orientul Mijlociu și a fost o experianță interesantă. Însă numele acelea! Mi-a fost foarte greu să rețin numele personajelor, deoarece erau atât de asemănătoare, însă destul de diferite.
Revenind la Amani, ea , de mică, a învățat cum să tragă cu pistolul, cum să își schimbe total identitatea și să devină, cu ajutorul hainelor, un bărbat. Un lucru conduce la altul și ea cunoaște un străin misterios. Astfel, îl întâlnim pe Jin . Nu pot să spun că am aflat foarte multe detalii despre el pe parcursul cărții, dar în mod miraculos autoarea a reușit să îl contureze în așa fel , încât am ajuns să îl îndrăgesc până la finalul lectrurii. El este un personaj caraghios, aș putea spune, dar ce mi-a plăcut cel mai mult a fost modul în care a susținut-o pe Amani de la început până la final.„- Tu eşti ţara mea, Amani, a vorbit el, acum mai încet.Eşti mai vie decât ar trebui să fie orice de aici. Numai foc şi pulbere, mereu cu degetul pe trăgaci.”Am simțit că povestea se axează mai mult pe călătoria personajelor, decât de conturarea lor. Nu spun că este un lucru rău, însă mi-aș fi dorit să aflu mai mult despre personaje. Mi-a plăcut foarte mult cum a fost descris deșertul Miraji, precum un loc dominat de magie și de creaturi primordiale, printre care întâlnim : djinni (Sunt creaturi supranaturale, de obicei răuvoitoare, din mitologia arabă. Ei apar de asemenea și în tradițiile islamice, fiind de multe ori menționați în Coran și în multe alte texte musulmane.) , demdji ( sunt cei cu un tată djinn și o mamă muritoare) , dar și buraqi ( este un armăsar din mitologia islamică, o creatură din ceruri care i-a transportat pe profeți).
A fost o lectură scurtă , dar captivantă și aștept cu nerăbdare a doua carte din trilogie. Aș vrea să vă dau mai multe detalii, însă vă las pe voi să descoperiți mai multe despre misteriosul deșert Miraji.
Pe data viitoare ! :)))
Fragment:
„De ani întregi nimeni de prin părțile astea nu mai văzuse o ființă primordială în carne și oase, să nu mai vorbim de djinni. În plus, el ar fi trebuit să-și dea seama că locuitorii deșertului n-ar fi crezut că unui djinn nu-i curge sânge, ci foc pur sau că toată lumea din Deadshot se crede de treabă. Toată lumea din Ultimul Ținut era dusă la biserică atât cât să știe mai bine și de una, și de alta.Am încercat să privesc înainte, ca și cum aș mai fi văzut toate astea. Dacă mă cățăram pe clădiri, puteam să mă uit dincolo de nisip și să curăț tot drumul până acasă, la Dustwalk, deși nu mai erau decât case întunecate. Dustwalk se trezea și se culca odată cu soarele. Cinstea și purtarea aleasă nu se potriveau cu orele întunecate ale nopții. Dacă s-ar putea muri de plictiseală, toți cei din Dustwalk ar fi niște cadavre în nisip.Dar Deadshot era plin de viață.Nimeni nu m-a băgat în seamă când m-am strecurat în hambar. O mulțime mare se strânsese deja la Groapa Pistoalelor. Șiruri de lămpi uriașe de petrol atârnau de cornișele din tavan, aruncând o strălucire unsuroasă pe fețele nătăfleților. Niște copii sfrijiți stabileau țintele și evitau loviturile unui zdrahon de bărbat care le striga să se miște mai repede. Orfani, la cum arătau. Cel mai probabil, copii ai căror tați lucraseră în uriașa fabrică de arme de la margine de Dustwalk până când mașinăriile stricate îi făcuseră bucăți. Ori până în ziua în care se duseseră la muncă beți și se arseseră atât de rău, încât nu mai supraviețuiseră. Praful de pușcă nu era deloc o treabă pe care s-o faci în deplină siguranță.Mă holbam atât de preocupată, că aproape m-am izbit de uriașul de la ușă.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu