Sabia de sticlă - Victoria Aveyard

                                       
         

Despre: 
Al doilea volum din captivanta serie Regina rosie prezinta conflictul violent dintre armata tot mai numeroasa de rebeli rosii si lumea stapanita de argintii.
Cu sange rosu, dar cu o putere mai periculoasa decat ale argintiilor, aceea de a controla fulgerul, Mare a devenit o arma pe care Curtea Regala incearca sa o controleze. Insa atunci cand scapa de Maven, printul si iubitul care a tradat-o, descopera ca nu e nici pe departe singura asa.
Misiunea ei este acum sa-i recruteze pe altii la fel ca ea, pentru ca impreuna sa lupte impotriva ordinii nedrepte care li s-a impus.
„Plina de evenimente dramatice si de intorsaturi de situatie tulburatoare, Sabia de sticla este o continuare alerta si palpitanta pentru cititorii Victoriei Aveyard.“
Booklist

Părerea mea:

Nu glumesc când spun că ai nevoie de răbdare ca să poți termina această carte. Recunosc faptul că această serie mi-a dat peste cap toate așteptările unei serii Young Adult și sunt uimită că am putut termina acest volum fără să vărs nicio lacrimă.

     Această carte continuă cu povestea lui Mare Barrow, o adolescentă care află că are puteri neobișnuite pentru cei din neamul ei. Trădată de fostul ei logodnic, Maven, ea trebuie să meargă pe un drum nou. Deși sunt salvați de Garda Stacojie , acest lucru nu le oferă în totalitate siguranță .

   Alături de Cal , Farley, Shade și Kilorn, Mare  pornește într-o misiune sinucigașă pentru a salva oamenii cu sânge nou, care nu sunt nici roșii, nici argintii. Sentimentele lui Mare devin neclare. Trădarea lui Maven o pune în poziția de a fi sceptică cu privire la orice persoană pe care o întâlnește.Ea își dă seama că nu mai este Mare , o fată nevoită să lucreze pentru a nu fi trimisă în armată. Nu mai este acea fată care fura din buzunarele oamenilor pentru a obține bani pentru mâncare. De asemenea nu este nici Mareena, încântătoarea prințesă logodită cu mezinul familiei. Tot ce a rămas din ea este „fetița cu fulgere”.

     Atât ea, cât și micul grup de oameni pe care l-a adunat , reușesc să își perfecționeze puterile. Cal îi ajută cu strategia. Astfel, împreună creează un plan pentru a câștiga acest război care pare imposibil.

     Maven nu stă degeaba în timp ce Mare caută oameni pentru a porni o nouă bătălie. El își dă jos masca pentru câteva secunde și am putut observa că el încearcă să o atragă pe Mare prin toate deciziile lui . Vrea să o atragă de partea lui ,dar nu reușește. În același timp ea își recunoaște sentimentele pentru Cal. Am fost foarte confuză când și Kilorn îi mărturisește ce simte el cu adevărat. Autoarea reușește să le dea cititorilor impresii false . O dată crezi că totul e bine , în următoarea toate așteptările se dărâmă.

     Totuși am fost impresionată de cât de bine a reușit să contureze personajul lui Mare. Nu este eroina care salvează pe toată lumea și totul îi iese perfect. Nu. Ea mai greșește dar reușește să se ridice de fiecare dată mai puternică. Nu se dă bătută și deși ceilalți se tem de ea , Mare le demonstrează cât ține la ei. 

     Nu numai ea reușește să își regăsească o parte din propia persoană. Cal, deși umplut de setea de răzbunare, nu încetează să își demonstreze iubirea ce i-o poartă lui Mare.Ca și el , Kilorn trece peste acțiunile lui puerile și devine un adevărat soldat. Farley reușește să se maturizeze și acceptă să facă parte din echipă. Cât despre Shade, a fost unul dintre personajele mele preferate.

     Finalul, ca și la prima carte, m-a lăsat să plutesc în neant.Aici vine momentul cu răbdarea. M-a luat pe nepregătite . Dar tot pot să spun că Victoria Aveyard a reușit să mă impresioneze cu talentul ei.

Citate:

„ -Am crezut că te vom pierde.   Cuvintele lui sunt alese cu grijă. Întind mâna și îi ating pumnul încă strâns. Doar de atât are nevoie ca să continue.    -Am crezut că eu te voi pierde. De nenumărate ori.    -Dar nu m-ai pierdut, spun eu.”

  „ Dacă sunt o sabie, atunci sunt o sabie făurită din sticlă. Și simt deja că am început să mă sparg.”

 „ Fata pe care o văd îmi este deopotrivă cunoscută și străină. Mare, Mareena , fetița cu fulgere, regina roșie și niciuna dintre toate acestea. Ea nu pare speriată. Pare cioplită în stâncă, cu trăsături severe, păr împletit strâns în jurul capului și o rețea de cicatrice pe ceafă. Nu are șaptesprezece ani, ci este fără vârstă. Argintie, dar nu tocmai. Roșie , dar nu tocmai.Ființă omenească, dar nu tocmai. Un stindard al Gărzii Stacojii, un chip căutat de autorități, slăbiciunea unui prinț, o hoață ... o ucigașă. O păpușă ce poate lua orice formă, mai puțin a ei înseși.”

„Odată am știut ce se ascunde în inima lui Cal, însă acum îmi dau seama că așa ceva este imposibil. Nicio inimă nu poate fi înțeleasă cu adevărat. Nici măcar cea proprie.”