Cerneală ( #1 Cărţi scrise pe piele ) - Alice Broadway

SPOILER ALERT:

Nu ne e frică de moarte. Când semnele îţi sunt în siguranţă în carte,continui să trăieşti şi după ce mori. Povestea vieţii tale, întipărită pe trup, e păstrată pentru totdeauna - dacă eşti vrednic. Când păstrăm cuvinte, imagini şi momente imprimate pe piele, povestea noastră supravieţuieşte pentru eternitate. Suntem înconjuraţi de morţi şi, cât timp cărţile lor sunt citite încă şi câtă vreme se mai vorbeşte de numele lor, ei trăiesc.

(pagina 10)

În Saintstone nu există secrete. Încă din clipa în care te-ai născut, fiecare realizare, fiecare eșec, fiecare moment important – toate îți sunt întipărite pe piele. Există urme decente care îi fac pe oameni să înțeleagă că ești de încredere. Și tatuaje rușinoase care spun că esți un trădător.

În vizionarul său roman de debunt, Alice Broadway dezvăluie limitele periculoase pe care le putem atinge ca să punem ordine în lumea din jurul nostru- chiar și atunci când adevărul refuză să rămână ascuns.

Un roman liric, cu accente de fantasy și ecouri din Orwell, care nu seamănă cu nimic din ce ai citit vreodată, o poveste care cu siguranță ți se va strecura pe sub piele…

Cum am ajuns eu să pun mâna pe romanul lui Alice Broadway? Într-o vreme era foarte popular pe Bookstagram şi având în vedere că era doar 10 lei pe libris.ro era un adevărat deal. De obicei îmi iau cărţile pentru medicină de pe Libris şi mai aveam vreo doi lei până să am transportul gratuit, aşa că am profitat de oferta ei şi am pus-o în coş fără să mă interesez de subiect. Este genul acela de carte pe care o cumperi pentru copertă (şi nu regret nimic). 

Nimeni nu este cu adevărat plecat dintre noi şi uitat atât timp cât se vorbeşte despre numele său.

Am început-o acum o lună şi după 50 de de pagini am trecut la altă carte. Mi se părea scrisă cam meh şi am zis că deşi subiectul era okay, nu îmi prezenta nimic special. Acum câteva zile i-am acordat încă o şansă şi pot spune cu mâna pe inimă că a meritat fiecare pagină. Până la final e un torent de sentimente, plot twist-uri şi mister. În primă fază am fost foarte bulversată de ideea autoarei de a face cărţi din pieile tatuate ale oamenilor pentru a fi amintiţi. Cântărirea sufletului lor se face pe baza tatuajelor, iar cei care nu sunt demni devin uitaţi. Dar nu se poate ca toţi să fie adepţii cernelii, nu? Neînsemnaţii sunt consideraţi paria societăţii, oameni malefici şi însetaţi de sânge care vor să scape de tot ce este bun şi frumos. Ei preprezintă poveştile acelea cu bau bau care îngrozesc copiii şi ameninţările de care se tem adulţii. Dar cum poate fi cineva complet bun sau complet rău?

Poate nu poţi cunoaşte pe cineva doar citindu-i cartea. Nu ajungi să-l cunoşti cu adevărat.

Mi-a plăcut modul în care cartea a evidenţiat acest lucru. Deseori ne bazăm pe concepte despre bine şi rău şi tindem să catalogăm tot ce este în jurul nostru, exact ca Leora. Am fost plăcut surprinsă de progresul ei începând de la adolescenta timidă care se lasă călcată în picioare până la femeia care trebuie să înfrunte adevărul despre viaţa sa. Leora a ştiut mereu că vrea să fie desenatoare, o meserie care este specifică bărbaţilor. Dar chiar şi aşa, ea s-a luptat din greu să obţină ce vrea.

Ce e drept, am început să o plac pe Leora mai mult la final. De la început a fost cam plângăcioasă pentru gustul meu în legătură cu viaţa ei, deciziile pe care trebuie să le facă şi modul în care arată. Există şi o potenţială poveste de dragoste care sper să se dezvolte pe parcursul următoarelor volume.

Există o anumită magie care însoţeşte dragostea adevărată - dacă ai trăit acest fel de iubire, atunci vei şti că acest lucru este adevărat.

Ca personaj preferat a fost Obel, şeful ei de la atelier. A avut un caracter plăcut, cu simţ al umorului şi o sensibilitate care mi-a ajuns în suflet.Ultimele 100 de pagini le-am citit cu respiraţia tăiată, savurând întorsăturile de situaţie şi chiar şi cele câteva lacrimi furate. Am adorat cum pe parcurs apăreau poveşti din folclorul lor bazate pe clasici ca Frumoasa adormită, dar uşor modificate pentru a accentua firul narativ.

Nu a fost cea mai genială lectură, însă mi-a plăcut că m-a şocat pe parcurs şi mi-a oferit sentimentul că vreau să continui trilogia. Dacă doreşti o lectură care duce spre Divergent, atunci îţi recomand cu drag Cerneală.