SPOILER ALERT:
,,Orice ai auzit despre Caraval, nu se compară cu realitatea. Este mai mult decât un joc sau decât un spectacol. Este lucrul cel mai apropiat de magie pe care îl vei întâlni vreodată în această lume.''
Pusă în faţa unei căsătorii aranjate, Scarlett şi-a pierdut speranţa de
a vedea îndepărtatul Caraval, unde anual se ţin reprezentaţii. Sora ei,
Tella, reuşeşte totuşi să o ducă la spectacol, dar este răpită. În acest
sezon, se pare că jocul se învârte în jurul Tellei, iar cine o va găsi
va fi declarat câştigator
a vedea îndepărtatul Caraval, unde anual se ţin reprezentaţii. Sora ei,
Tella, reuşeşte totuşi să o ducă la spectacol, dar este răpită. În acest
sezon, se pare că jocul se învârte în jurul Tellei, iar cine o va găsi
va fi declarat câştigator
Dacă vrei să te pierzi în lumea din Caraval, nu te aştepta doar la aventuri măreţe şi magie, ci şi la alegeri, dragoste şi trădare. Am citit prima dată această carte în urmă cu 3 ani, dar încă este la fel de spectaculoasă şi de magică pe cât îmi aminteam, prezentând o lumea aparte şi personaje umane.
Ce este Caraval? Pentru unii este doar un joc. Pentru alţii un stil de viaţă. Însă cu siguranţă este un loc în care splendoarea magiei nu lipseşte, provocând oamenii să îşi depăşească limitele şi să îşi descopere adevărata natură. La fel se întâmplă şi cu Scarlett Dragna, o tânără care i-a scris ani la rând stăpânului Caravalului , Legend, un bărbat misterios cu nenumărate chipuri. Viaţa ei se schimbă complet când este răpită de pe insula izolată unde locuia, de către sora sa impulsivă şi un marinar misterios, pentru a fi dusă în mijlocul jocului. Donatella Dragna a fost un personaj destul de enervant, după părerea mea. Deşi nu a fost foarte prezentă pe parcursul acţiunii,nu pot spune că am ajuns să o simpatizez.
Aventura se concentrează asupra lui Scarlett şi Julian, care sunt nevoiţi să găsească indiciile lăsate de stăpânul jocului pentru a găsi premiul din acest an: Tella şi o dorinţă. Relaţia dintre protagonişti nu a fost ceva wow. Am simţit, totuşi acea scânteie dintre ei care voia să lase afară dorinţa. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să pună mai mult accent pe sentimentele lor şi modul în care acestea au evoluat pe parcurs.
Julian a fost un personaj misterios până la capăt. Genul acela pe care mereu îl suspectezi că pune ceva la cale, dar totuşi eşti atras de rânjetul lui şi comportamentul schimbător. Abia pe la final, când am înţeles povestea din spatele personajului, am început să mă ataşez mai mult de el şi să îl privesc cu alţi ochi.
Stephanie Garber are un stil aparte de a descrie universul creat. Totul pare mult mai spectaculos şi intens, oferind nuanţe bogate şi colorate prin descrieri amănunţite. Acţiunea se desfăşoară repede, nelăsând loc plictiselii. Nu am cu ce compara această carte, deoarece subiectul este unic. Pe parcurs uitam avertizările în genul ,,este doar un joc'' şi mă lăsam pradă farmecelor pe care le simţea Scarlett. Nu pot spune că este cel mai genial personaj sau că a fost de la început genul de femeie puternică pe care îl urmăresc în lecturile mele, dar am iubit modul în care a evoluat pe parcurs, cum a învăţat să ia decizii înţelepte şi să nu se lase jucată pe degete.
Ultimele 50 de pagini au conţinut cea mai mare parte a acţiunii. Chiar dacă nu te prinde de la început, te asigur că devine mai bună pe parcurs. Am rămas şocată şi chiar am plâns la unele faze, am fost bombardată cu informaţii din toate părţile, în aşa fel încât nu mi-am mai dat seama ce este iluzie şi ce nu.
Ca să nu mai spun de design-ul minunat al cărţii. Nu a făcut decât să sporească farmecul subiectului şi să mă introducă în această lume miraculoasă. Chiar nu am realizat că aceasta a fost o carte de debut, având în vedere succesiunea întâmplărilor şi conexiunile făcute.
Cui recomand această carte? Consider că este potrivită pentru toată lumea. Conţine destul mister şi elemente fantastice cât să îl ţină captivat şi pe cel care nu citeşte Fantasy. Deşi nu este genul în care apar elfi, vârcolaci sau vampiri, cartea dă o doză bună de nebunie îmbrăcată în elixire magice şi case mişcătoare.
Ce este Caraval? Pentru unii este doar un joc. Pentru alţii un stil de viaţă. Însă cu siguranţă este un loc în care splendoarea magiei nu lipseşte, provocând oamenii să îşi depăşească limitele şi să îşi descopere adevărata natură. La fel se întâmplă şi cu Scarlett Dragna, o tânără care i-a scris ani la rând stăpânului Caravalului , Legend, un bărbat misterios cu nenumărate chipuri. Viaţa ei se schimbă complet când este răpită de pe insula izolată unde locuia, de către sora sa impulsivă şi un marinar misterios, pentru a fi dusă în mijlocul jocului. Donatella Dragna a fost un personaj destul de enervant, după părerea mea. Deşi nu a fost foarte prezentă pe parcursul acţiunii,nu pot spune că am ajuns să o simpatizez.
Bine ați venit la Caraval! Cel mai mare spectacol de pe uscat sau de pe apă. Înăuntru, veți trăi mai multe minuni decât văd cei mai mulți dintre oameni într-o viață întreagă. Puteți sorbi magia dintr-o ceașcă și cumpăra vise într-o sticlă. Dar, înainte de a pătrunde cu totul în lumea noastră, trebuie să țineți minte că totul este doar un joc.Ce se întâmplă dincolo de această poartă poate să vă sperie sau să vă încânte, dar nu vă lăsați păcăliți. Vom încerca să vă convingem că totul este real, dar totul este un joc. O lume fabricată din iluzii. Așadar, chiar dacă vrem să vă impresionăm, aveți grijă să nu vă lăsați impresionați prea mult. Visele care devin realitate pot fi frumoase, dar, de asemenea, se pot transforma în coșmaruri când oamenii nu se trezesc.
Aventura se concentrează asupra lui Scarlett şi Julian, care sunt nevoiţi să găsească indiciile lăsate de stăpânul jocului pentru a găsi premiul din acest an: Tella şi o dorinţă. Relaţia dintre protagonişti nu a fost ceva wow. Am simţit, totuşi acea scânteie dintre ei care voia să lase afară dorinţa. Mi-ar fi plăcut ca autoarea să pună mai mult accent pe sentimentele lor şi modul în care acestea au evoluat pe parcurs.
O parte din Scarlett nu putea să nege faptul că a câştiga inima cuiva care jurase să nu mai iubească niciodată era ceva oarecum seducător.
Julian a fost un personaj misterios până la capăt. Genul acela pe care mereu îl suspectezi că pune ceva la cale, dar totuşi eşti atras de rânjetul lui şi comportamentul schimbător. Abia pe la final, când am înţeles povestea din spatele personajului, am început să mă ataşez mai mult de el şi să îl privesc cu alţi ochi.
-Nimeni nu este complet sincer, răspunse Nigel.Chiar dacă nu îi mințim pe ceilalți, adesea ne mințim pe noi înșine.
Stephanie Garber are un stil aparte de a descrie universul creat. Totul pare mult mai spectaculos şi intens, oferind nuanţe bogate şi colorate prin descrieri amănunţite. Acţiunea se desfăşoară repede, nelăsând loc plictiselii. Nu am cu ce compara această carte, deoarece subiectul este unic. Pe parcurs uitam avertizările în genul ,,este doar un joc'' şi mă lăsam pradă farmecelor pe care le simţea Scarlett. Nu pot spune că este cel mai genial personaj sau că a fost de la început genul de femeie puternică pe care îl urmăresc în lecturile mele, dar am iubit modul în care a evoluat pe parcurs, cum a învăţat să ia decizii înţelepte şi să nu se lase jucată pe degete.
Ultimele 50 de pagini au conţinut cea mai mare parte a acţiunii. Chiar dacă nu te prinde de la început, te asigur că devine mai bună pe parcurs. Am rămas şocată şi chiar am plâns la unele faze, am fost bombardată cu informaţii din toate părţile, în aşa fel încât nu mi-am mai dat seama ce este iluzie şi ce nu.
Unele lucruri merită urmărite, indiferent de preţ.
Ca să nu mai spun de design-ul minunat al cărţii. Nu a făcut decât să sporească farmecul subiectului şi să mă introducă în această lume miraculoasă. Chiar nu am realizat că aceasta a fost o carte de debut, având în vedere succesiunea întâmplărilor şi conexiunile făcute.
Cui recomand această carte? Consider că este potrivită pentru toată lumea. Conţine destul mister şi elemente fantastice cât să îl ţină captivat şi pe cel care nu citeşte Fantasy. Deşi nu este genul în care apar elfi, vârcolaci sau vampiri, cartea dă o doză bună de nebunie îmbrăcată în elixire magice şi case mişcătoare.
Ea îşi aminti că se gândise că, dacă s-ar fi îndrăgostit de el,ar fi fost ca şi cum s-ar fi îndrăgostit de întuneric, dar acum îşi imagina că el semăna mai mult cu o noapte înstelată: constelaţiile erau mereu acolo, în mod constant, călăuze minunate în întunericul mereu prezent.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu