Ultimul zbor ( #2 Amantele trecutului) - Alexandra Gheorghe

SPOILER ALERT:

Iertarea este sacrificiul suprem al unei iubiri absolute. ( pag. 61)

Am revenit cu a doua carte din Amantele trecutului, iar dacă prima m-a impresionat prin modul în care alegerile pot afecta viaţa unei persoane, iar dragostea o poate mistui până când rămâne doar amintirea, Ultimul zbor a fost o carte despre puterea iertării. Ce faci atunci când persoana la care ţii cel mai mult este şi persoana faţă de care ai greşit enorm şi cum poţi răscumpăra acele erori. Dacă nu aţi citit primul volum, vă invit să îi citiţi recenzia AICI şi să o urmăriţi pe Alexandra Gheorghe pe Instagram şi Facebook.

Mi s-au îndeplinit dorinţele şi odată cu acest volum am putut pătrunde în mintea şi în gândurile Katiei. Am fost destul de surprinsă că ea a fost mult mai inocentă, să zic aşa, decât Svetlana. Acţiunea are loc la 5 luni după cea din prima carte. Katia se află într-un proces al uitării alături de Artur, un poliţist care este legat de trecutul ei. Însă marea sa dilemă este faptul că nu poate ignora dragostea pe carte i-o poartă Svetlanei, iar la îndrumările iubitului ei, nu renunţă şi reia legătura cu ea.

Să povesteşti unui om despre fericirea ta, iar el să te asculte cu sufletul la gură, să te înţeleagă, să te ţină de mână şi să fie fericit pentru tine, cred că acest sentiment este unul care cu adevărat împlineşte omul! Când realizează că nu este singur cu toate bucuriile şi tristeţile lui.

Svetlana apare aici într-o ipostază diferită, una distrusă şi suferindă. Este blocată între iubirea faţă de Katia, care nu o completează, şi cea faţă de Marcus care pare că nu o poate ierta. Împreună, cele două parcurg un drum lung printre trădări, pasiune şi iertare. Şi oare se vor regăsi cele două în aceste lucruri? Oare ce este mai puternică: iubirea sau iertarea? Acest lucru depinde de voi să aflaţi în acest volum.

Svetlana, te-am căutat în toate femeile. Şi zece la un loc nu pot fi ca tine.

Ce mi-a plăcut în această carte:

Am putut observa o evoluţie foarte frumoasă în privinţa stilului autoarei care şi de această dată m-a captivat cu lirismul ei.
Şi nu doar din acest aspect a evoluat. Coperta acestei cărţi arată genial şi dintre cele două este preferata mea.
Citatele de dinaintea capitolului sunt însoţite de câte o imagine abstractă de care m-am îndrăgostit.
Personajele sunt foarte bine conturate, iar personajele noi mi-au plăcut la nebunie.

Aspecte care nu mi-au plăcut:

Erau momente în care dialogul nu avea sens, deoarece o replică era împărţită în două rânduri ca şi cum vorbea următoarea persoana şi am fost derutată.
Mi s-a părut că se repeta puţin povestea din prima carte, în care Ea trebuie să decidă dintre un El şi o Ea în timp ce un alt El o aştepta acasă, repetându-se aceleaşi ,,greşeli''.

Toate poveştile sunt adevărate dacă cititorul se regăseşte în ele.

În concluzie,vreau să vă spun că mi-a plăcut această carte. I-am acordat doar 3 steluţe pe Goodreads nu pentru că nu ar fi o carte bună, ci pentru că parcă aveam nevoie de ceva mult mai profund. Iar comparându-le, parcă volumul 1 şi-a lăsat amprenta mai mult asupra mea, aceasta fiind o părere subiectivă. Dar consider că merită citită dacă eşti în căutarea unei lecturi uşoare, pline de pasiune, care să îţi trezească zeiţa interioară.