∾Descriere∾
Refuzat şi dezamăgit, Jace este hotărât să își schimbe viaţa, să ajungă cineva cu adevărat important. Toate acestea doar pentru a o face pe Renee să regrete că l-a refuzat. După zece ani deja trecuţi, el se întoarce în oraşul de care fugise pentru atât de mult timp. Şi cu toate că ajunge în New Jersey cu un gând, destinul îl îndreaptă către o femeie ştearsă pe care o întâlneşte într-o cafenea.
Brooklyn nici că vede vreun băiat în al său viitor, în afara personajelor masculine din cărţile pe care le scrie. Se mulţumeşte cu viaţa ei decentă şi monotonă, până când un bărbat chipeş pe care l-a întâlnit într-o cafenea începe să-i dea lumea peste cap.
Un început de poveste obişnuit, cu un final de excepţie.
Bună dragilor!
Astăzi am să vă povestesc despre o carte ceva mai diferită . De ce diferită? Ea se bazează pe Efectul fluturelui, deoarece o mică interacțiune cu persoana dorită poate provoca cel mai mare haos, dar și cel mai bun lucru din viața ta. Cam așa m-aș putea rezuma și la Jace, unul dintre protagoniștii acestei cărți.
Jace mi s-a părut la început un personaj cu totul imatur, care lua decizii proaste bazate pe iluzia unei „false iubiri”. Dar cu timpul am ajuns chiar să îl îndrăgesc și vaaai ... cred că se poate încadra la transformările anului. El începe ca un elev în ultimul an de liceu , etichetat ca fiind un tocilar doar prin simplul fapt că era îndrăgostit de matematică. Însă dragostea lui se întinde până la Renee, cea mai populară fată din școală . Personal, Renee a primit cel mai mare hate din partea mea. De fiecare dată când am ajuns la ea mi-a venit să îmi smulg părul din cap , deoarece îl trata cu atâta superioritate nu doar pe Jace , ci și pe Brooklyn.
Drumurile lui Jace și a lui Brooklyn se mai intersectează la începutul cărții, însă într-o manieră destul de subtilă. Jace este orbit de „ prințesa de gheață ”, până când descoperă că și-a irosit o mare parte din ultimii ani gândindu-se la cineva cu totul nepotrivit pentru el. Este atât de rănit de ea, încât se mută în alt oraș ca să evadeze de amintirea ei. Și deși nu sunt de acord cu acest „ fuguța de trecut” recunosc că fără acea escapadă de găsire a sinelui, Jace nu ar fi fost atât de Jace. ( traducere : personaj masculin pe care îl dorești și în viața reală)
Brooklyn a fost mereu batjocorită de Renee și colegii ei de clasă, iar acest lucru a făcut să îi scadă stima de sine. Finalul liceului a însemnat o binecuvântare pentru ea, însă asta nu i-a reparat o parte din suflet. Ea a rămas pironită pe ideea că singurele sale iubiri vor fi personajele masculine din cărțile ei. Totul până când un Jace mai matur și mai arătos își face apariția.
„Realitatea era mult mai dulce ca orice sentiment pe care-l trăise prin pielea vreunui personaj.”
Relația lor mi-a plăcut enorm , deoarece ei știau cum să se surprindă unul pe altul, iar dialogurile lor au fost atât de faine ,încât am râs cu lacrimi.
„-Am putea lua cina împreună.
Jace trase cu ochiul.
Brooklyn îl studie.
-Nu îmi place să mănânc în oraș, îi spuse roșcata.
-După câte văd, ai cumpărat destulă mâncare pentru două persoane.
-Sau poate am cumpărat mai multă pentru mine.
Jace nu luă în considerare remarca ei. Intenționa să o convingă să cineze împreună.
- De unde știu eu că nu ești vreun violator, vreun criminal în serie? îl întrebă.
- Poate pentru că, în cazurile de mai sus, deja aș fi reușit să-mi îndeplinesc scopurile.
-Poate că-ți place să te joci cu victima și doar apoi ajungi la finalul dorit.
-Sau poate vreau doar să iau cina cu o femeie frumoasă.”
Mi-a plăcut enorm cum fiecare se transformă în prezența celuilalt. Jace nu mai este bărbatul care refuză să iubească și începe să descopere o latură a sa pe care o credea inexistentă, în timp ce Brooklyn află că viața merită trăită și că fiecare moment contează.
„- De asta am început să scriu . Scriam lucruri pe care mi le doream. Scriam lucruri pe care știam că nu le voi trăi. Se pare că m-am înșelat.”
A fost o carte care se citește repede și mi-a plăcut foarte mult povestea creată, deși a existat un lucru care m-a deranjat și anume finalul spontan. Parcă aș mai fi vrut puțin din această carte, care se derula atât de rapid încât paginile erau doar un obstacol. „Pe vecie și încă o zi” nu este doar o simplă poveste de dragoste, în ea te poți regăsi și poți să cauți acea speranță care îți luminează calea. Este o poveste despre pierdere și regăsire în care vrei să te scufunzi și să explorezi , ca și cum ai reuși să găsești misterele Universului adânc îngropate și ascunse într-un cufăr.
Cartea se poate achiziționa de AICI sau printr-un mesaj privat Monicăi pe care o găsiți pe Instagram sau Facebook . Recomand această carte tuturor celor pasionați de povești de dragoste care vă vor lăsa cu inima încărcată de iubire pentru personaje, de care eu , personal, m-am atașat.
∾ Alte citate/ fragmente ∾
„ - Ar trebui să înveți să iubești , Jace . Nu știi să o faci, nu încă. Și-mi pare al naibii de rău că nu te-am făcut să simți fiorii dragostei, dar sunt sigură că există femeia care va reuși să facă asta în locul meu . Undeva, în această lume ... Iar atunci când o vei întâlni, să-ți aduci aminte de ceea ce zic acum. Nu fii prea îngâmfat, ca să treci pe lângă ea și să o eviți. Învață să iubești, Jace, pentru că iubirea definește omul. ”
„-Câteodată suntem datori vieții cu o doză mai mare de rău, iar alteori e vorba de o cantitate mai mică, dar nicidecum nulă, spuse fata privind cerul negru fără stele. Cred că suntem doi ghinioniști conștienți că fără rău, nu am putea cunoaște binele. Dar chiar și așa, de ce trebuie să existe un antonim pentru fericire?”
„Ploua, iar ei îi plăcea ploaia. Îi iubea mirosul. Și sunetul pe care îl făcea. Îi plăcea să privească picurii căzând sau doar să stea sub ei când toată lumea se ascundea. Și iubea să facă asta singură.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu