Zbor întrerupt - Monica Lebada - One girl. Thousand books.

∾Descriere∾

"Zbor întrerupt" începe cu şi ca o poveste. Preţ de câteva zeci de pagini asistăm la spectacolul unei micro-lumi juvenile. Nicole, o veritabilă "G.I.Jane", este din multe puncte de vedere adolescentul tipic - părinţi respectabili dar care nu o înţeleg decât parţial, un cerc de "nebuni frumoşi" şi inevitabile momente de plictis şi neatenţie la ore. Atmosfera adolescentină a romanului nu este tulburată, în această fază, decât de vise în care se aud motoarele unor avioane. Atipicitatea Nicolei şi a prietenilor ei este dată tocmai de intenţiile, din ce în ce mai concrete, de a apuca manşa unui avion. În locul unor spinoase cine în familie cu "alesul" sau "aleasa", Nicole şi compania au de înfruntat emoţiile pe care reacţiile părinţilor - total nepregătiţi de "zbor" - li le oferă din plin.

$Ð¤Ð¾Ñ‚Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„ Andy To \ Photography ÐÐ½Ð´Ð¸ Ð¢Ð¾ (Andy To) â€” ÐºÐ°Ð»Ð¸Ñ„Ð¾Ñ€Ð½Ð¸Ð¹ÑÐºÐ¸Ð¹ Ñ„Ð¾Ñ‚Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„â€¦$

Bună ,dragilor!

Știu că am fost absentă o vreme, dar am avut alte gânduri în minte. Însă am revenit cu forțe noi și încă cu o recenzie a unei cărți extrem de bune. Nu știu dacă ați auzit de această carte dar chiar sper că într-o zi o veți citi , pentru că mie mi-a schimbat complet viața și perspectiva asupra ei. Și ce mai! Cred că am fost în șoc câteva zile după ce am terminat-o și tot ce puteam gândi era : mi-aș da primul născut lui Rumpelstiltskin doar ca să pun mâna pe volumul 2 așa bună a fost!

„Zbor întrerupt” a fost o carte care m-a surprins la fiecare pagină, nu doar datorită stilului unic în care Monica Lebădă ne prezintă universul lui Nicole, protagonista noastră, dar și furtuna de sentimente pe care a stârnit-o în inima mea. Deși la început am considerat-o puțin copilărească datorită perioadei în care este plasată acțiunea și anume în ultimul an de liceu, la vârsta de 18 ani , am simțit cum povestea se pliază pe parcursul anilor descriși, iar perspectiva văzută prin ochii Nicolei evoluează de la una copilăroasă la un nivel de maturitate rar întâlnit.

La început cartea se focusează pe viața de adolescentă a lui Nicole: fluturașii primei iubiri, descoperirea țelului în viață, certuri între prieteni și tot așa. Cartea îl aduce în viața Nicolei pe David Sikja , un băiat pasionat de avioane și de ea, în cele din urmă. El este primit cu brațele deschise în gașca lor , iar prietenia care s-a format între acești adolescenți pare că va dura. Totul începe ca un timp petrecut amical, dar oare câteva clipe în preajma persoanei potrivite poate să îți schimbe viața complet?

„La final , râdeam ca niște copii - fără a exista un motiv real, pur și simplu râzi de râsul tău , al celuilalt, râzi pentru că ești fericit! ”

Cel mai greu lucru în viața unui om este să se decidă în privința viitorului său , deoarece un pas greșit te poate duce pe poteca greșită. Însă protagonista noastră știe ce vrea de la viață și este hotărâtă să meargă pe drumul ei personalizat cu sau fără susținerea celor din jurul ei, chiar dacă drumul acela poate să o arunce de pe piedestalul fericirii. Deși la început aviația nu a părut cea mai bună opțiune , și-a dat seama că acela era visul său. Și partea mai frumoasă a fost că a putut să își împartă visul cu cei mai buni prieteni ai ei și cu băiatul pe care l-a iubit atât de mult : David, Sonia , Matt și Chris.

„Am simțit o admirație deosebită. M-am ridicat și am privit puțin pe fereastră. Nu erau deloc nori. Mi-am luat repede ceva mai gros pe mine, am coborât în grabă scările, ieșind în curtea din spatele casei. Am tras aer în piept.Inima îmi bătea cu putere . Priveam cerul ... un cer senin- perfect! Cum era să fii acolo sus? Să controlezi singur acea „mașinărie” enormă?Să fii stăpân asupra cerului și sub tine pământul?Să vezi pădurile și sub tine pământul?Să vezi pădurile ,lacurile și cascadele toate în același timp. Un fior mi-a străbătut tot corpul.Am simțit sângele curgându-mi în cascadă, adrenalina îmi creștea odată cu dorința și încrederea că pot reuși. Am eliberat toată această presiune într-un strigăt amenințător spre cer:

-Te voi cuceri!!! M-auzi?!”

Uneori ceea ce visăm nu se aliniază cu realitatea și ne împingem pe noi înșine într-o gândire excesivă ceva de genul„ Am făcut bine ce am făcut, sau am înrăutățit totul?”. Ei bine, când am ajuns la jumătatea cărții am realizat că și protagonista avea aceleași gânduri. Galaxia ei a fost spulberată într-o secundă și mi-am dat seama că această carte nu este doar o poveste de dragoste sau una de descoperire a sinelui, ci este un dicționar menit să te ajute cum să treci peste dureri inimaginabile provocate de pierderi indispensabile, iar la sfârșitul ei îți pui chiar tu întrebarea : „Care este rostul meu în această viață?”

A doua parte a cărții prezintă viața protagonistei în urma alegerilor făcute și cred că a fost și partea mea preferată, deoarece toată acțiunea a fost ca și cum ai spune „ hai să îți aduc un ciocan și să îți distrug inima” și să nu credeți că glumesc. Deși au existat și fragmente amuzante, mie mi-a venit să plâng pe toată durata ultimelor... 100 de pagini dacă imi amintesc bine. Tot ce am vrut a fost sa aflu cum se termină, dar totuși mi-a plăcut atât de mult modul în care evoluau lucrurile , încât am încercat să amân inevitabilul. Și finalul acela! Doamne... Jur că am rămas pe jumătate în aer, deoarece simt că sunt mult mai multe lucruri cu care trebuie să mă clarific și sunt 100% că nu am aflat toată povestea Nicolei.

Mi-a plăcut enorm faptul că universul Monicăi m-a primit cu brațele deschise și am simțit o căldură interioară de fiecare dată când dădeam peste acele pasaje drăguțe petrecute în momente de meditație. M-am regăsit foarte mult în personajul principal , ceea ce este destul de rar și am simțit fiecare fior de durere, fericire și tristețe al Nicolei. Toată povestea a fost atât de bine scrisă și îți permite să te strecori în ea chiar dacă nu ești un cititor împătimit.

Acesta este primul volum dintr-o trilogie, continuată de „Dincolo de cer” și „Stele fără galaxii” apărute la editura Bibliophil și le găsiți pe libris.ro și eMAG .

∾Alte citate / fragmente ∾

„Nu era nimeni în jur. Muzica se auzea doar pentru sufletele noastre. Mi-am lipit obrazul de gâtul lui, adulmecându-i amețită aroma pielii. Nu conștientizam , sau poate nu-mi păsa în acel moment, că cineva ne-ar putea remarca trupurile care ne trădau adevăratele sentimente. Ultimul refren l-a fredonat el încet. Mi-am apropiat urechea de pieptul lui. Îmi doream atât de mult să-i aud bătăile inimii. „Oare sunt la fel de puternice ca ale mele?” - întrebarea din mintea mea cerea un răspuns. Din păcate n-am avut timp să-l primesc - piesa s-a terminat și vocea lui Matt m-a smuls din brațele lui. A fost prima dată când am simțit-o - „Singură nu mai sunt întreagă!”

„Există cineva pe lumea asta cu care îți este scris să fii fericită. Trebuie doar să fii atentă ... să fii atentă și să nu ignori semnele!”

„ „ El este universul meu! Nu l-am descoperit până acum pentru că nu am îndrăznit niciodată să privesc dincolo de cer. Nu am crezut că poate exista ceva mai frumos decât cerul senin. Dar m-am înșelat atât de mult!”