Singura amintire a Florei Banks - Emily Barr

∾ Descriere ∾

Cum să ai încredere în cineva, dacă nici în tine nu poți avea?Flora suferă de amnezie. Are memorie doar pe termen scurt, iar mintea ei se resetează de mai multe ori pe zi. Nu-și amintește glumele pe care le-a făcut prietena ei, instrucțiunile pe care i le-au dat părinții ei sau câți ani are. Apoi sărută un băiat pe care n-ar fi trebuit să-l sărute, dar acest lucru îi rămâne întipărit în minte. Este prima oară de când avea cinci ani când își aduce aminte de un fapt petrecut. Dar băiatul a plecat, iar ea crede că s-a mutat în zona Cercului Polar Arctic. Își va aduce aminte totul dacă va merge după el? Este are aceasta soluția? În cine poate avea încredere?
Mă uit la mâinile mele. Pe una din ele scrie Flora, fii curajoasă! 

EMILY BARR a lucrat ca jurnalist în Londra, dar a tânjit mereu după o cameră liniștită și o carte pe care s-o scrie. A călătorit timp de un an, iar acest lucru a inspirat-o să scrie Backpack, un thriller pentru adulți despre lumea exploratorilor cu rucsacul în spate din Asia, care a câștigat premiul WHSmith la categoria New Talent. De atunci a mai scris unsprezece romane pentru adulți care au fost publicate în toată lumea. Singura amintire a Florei Banks este primul ei roman pentru tineri.

Bună dragilor!

     De curând am terminat o nouă carte , dar am fost puțin nesigură cu recenzia ei. Ideea este că nu mi-a plăcut și primele pagini au fost un chin mintal. De ce? Povestea mi s-a părut atât de puerilă și de prost scrisă , încât nu mi-a venit să scriu despre ea. Dar totuși am dat să vă zic și părerea mea, pe lângă prezentarea poveștii.
  
      „Singura amintire a Florei Banks” o are în prim plan pe Flora, o tânără de 17 ani care are amnezie . Singurele ei amintiri sunt cele de până la 10 ani, astfel amintindu-și de prietena ei Page, fratele ei Jacob și părinții ei. Însă restul amintirilor se resetează la fiecare oră. Povestea ei începe la petrecerea de rămas bun a lui Drake , fostul iubit al lui Page. Flora se duce singură și simte că este total nepotrivită pentru acest gen de petrecere. La început nu își dă seama unde este , sau de ce, dar cuvintele care îi sunt scrise pe mână o ajută să lege lucrurile cap la cap.Astfel, ea dorește să se plimbe pe plajă și să savureze atmosfera , până merge Drake la ea, iar cei doi stau de vorbă, totul terminându-se cu sărutul lor care rămâne întipărit în memoria Florei.
   
         Însă în ziua următoare lucrurile o iau razna, Page aflând de sărutul  lor , iar părinții ei dorind să o lase în compania celei mai bune prietene timp de o săptămână pentru ca ei să meargă în Paris să stea cu Jacob , foarte bolnav la acel moment. Flora acceptă toate acestea și își notează fiecare amănunt. În afară de un singur lucru.  Momentele petrecute alături de Drake par să îi fi vindecat memoria, dar oare cât va dura această minune? Pe timpul săptămânii memoria ei se resetează la nesfârșit și este o chestie interesantă despre care să citești , însă la un moment devine destul de iritant să citești aceleași lucruri la nesfârșit și cred că de aceea am ajuns să nu îmi placă această carte.

       Un alt lucru care nu mi-a plăcut a fost naivitatea Florei în legătură cu „situția Drake”, deoarece în timpul plecării părinților ea începe să vorbească cu el. De la un lucru la altul se ajunge la prețiosul „Te iubesc” , iar situația a fost cam ciudată sinceră să fiu. Ca și cum ai spune ” Bună. Sunt x , te-am sărutat o dată iar acum putem să ne călărim unicornul până la capătul curcubeului”. Deci NU. Nu este iubire , fraților. Și să mai adăugăm că merge fix până la Polul Nord ca să îl găsească.

         Una peste alta, finalul chiar mi-a plăcut și totul parcă capătă sens după ce îl citești. Călătoria Florei la Polul Nord s-a dovedit a fi mai degrabă o călătorie a descoperirii de sine, deoarece ea descoperă că  este capabilă de orice , având în vedere și boala ei. Ea devine un Sherlok Holmes al secolului XXI urmând indiciile de pe propriile mâini și din caietul ei intitulat „Povestea Florei” care îi explică situația de fiecare dată când memoria ei dispare.  Ea reușește să își facă prieteni care ajung să țină la ea așa cum este și care o protejează până în final.

           Cred că cel mai mult am ținut la Jacob din toată povestea aceasta, deoarece a fost singurul care mi-a ajuns la inimă. El a fost singurul care o vedea pe adevărata Flora și nu încerca să îi estompeze personalitatea. El a luptat cel mai mult pentru Flora și pentru personalitatea ei, renunțând la propria viață pentru a o ajuta pe ea.

            Așa că  nu a fost cea mai rea carte pe care am citit-o vreodată, dar nici cea mai bună nu a fost. Deși au fost momente în care nu am mai putut de frustrare, au existat și părți care mi-au plăcut destul de mult. În final este doar părerea mea legată de această carte și poate vouă vă va plăcea mai mult.




∾Alte citate/ fragmente ∾

    „Timpul e un lucru aleator. E lucrul care ne face să îmbătrânim. Oamenii îl folosesc ca să organizeze lumea , au inventat un sistem prin care să facă ordine în haos. Ceilalți oameni, toți în afară de mine , își numără viețile în ore și minute și zile și secunde, dar asta nu înseamnă nimic. Universul ar râde de încercările noastre de a-l organiza , dar nici măcar nu se obosește să ne bage în seamă.” 

„Dacă există viață după moarte, o să fac tot posibilul să am grijă de tine. Trăiește-ți viața! Flora, fii curajoasă!” 

                            

Rating : 2,5 / 5 ☆ pe Goodreads

                                                       

Categorii: Young adult

Limba:

Romana

Data publicării:

2018

Editura:

Epica

Tip copertă:

Paperback

Nr Pag:

272