8 ian. 2020

Moonlight sins (#1 de Vincent series) - Jennifer L. Armentrout


SPOILER ALERT:
“Their great-great-grandmother once claimed that when the de Vincent men fell in love, they did so fast and hard, without reason or hesitation”
Scopul meu în 2020 este să citesc cât mai multe cărţi în engleză şi cred că la capitolul de romance există o mare varietate de cărţi geniale. Jennifer L. Armentrout este una dintre autoarele mele preferate. Nu există o carte scrisă de ea pe care să nu o ador. Are talentul acela de a scrie în aşa fel, încât poveştile sale îţi vor rămâne în suflet şi mi-a demonstrat acest lucru nu doar o dată. Este, de asemenea, o autoare de tip cameleon care acoperă genuri de la romance până la fantasy sau paranormal romance. Seria de Vincent este una pe care aşteptam să o citesc de mult timp şi nu am putut rezista în faţa anticipaţiei unei noi cărţi care să fie pe lista preferatelor.

Despre ce este Moonlight Sins?

Ca în fiecare carte scrisă de J. Lynn găsim acel specimen de mascul alfa perfect ( hello, Lucian) care face parte dintr-o familie ceva mai... interesantă. După moartea suspectă a tatălui său şi apariţia misterioasă a surorii lui care este într-o stare de paralizie, el şi cu fraţii lui decid să angajeze o asistentă.

Julia este protagonista acestei cărţi, un personaj care mi-a plăcut destul de mult. Ea vrea să scape de oraşul unde locuieşte şi să înceapă un nou job, acceptând postul de asistentă. Însă ea nu ştie în ce s-a băgat, iar oamenii pentru care lucrează nu sunt chiar cine credea.

Plină de mister, suspans şi intrigă, Moonlight sins este genul de carte care te lasă mut la fiecare pagină. Lucruri ciudate se întâmplă în noua casă unde locuieşte Julia. Pe lângă sunete de paşi care nu conduc spre nimeni şi râsete de femeie, ea trebuie să se lupte cu inima ei şi să îi reziste bărbatului care pare prea interesat de trecutul ei.

Ce mi-a plăcut?

În primul rând, aş spune partea de spuspans. Cartea începe cu un nivel ridicat de mister şi cu o casă aparent bântuită. Dar oare chiar este?

Un punct forte a fost şi caracterul masculin. Lucian a fost cu adevărat fermecător, deşi dacă nu aveam şi punctul lui de vedere şi sentimentele pe care le avea, nu ştiu dacă mi-ar mai fi plăcut atât de mult de el.

Plot twist-ul a fost ceva total neaşteptat şi mă bucur că am fost surprinsă şi eu măcar o dată de o carte. Mai ales când tot oscilam între paranormal şi crime, încercând să îmi dau seama din ce gen face parte. Şi normal, nici simţul umorului nu a lipsit.

He pressed his forehead against hers as he drew in a ragged breath. “I think I’m going to want to keep you.

Ce nu mi-a plăcut?

Mi se pare că de data aceasta, personajul feminin a fost prea pliabil. De obiecei, Jennifer L. Armentrout creează personaje feminine puternice, însă de data aceasta m-a lăsat cu un gust uşor amar.

De asemenea m-a iritat tot jocul ăsta de du-te -vino dintre personajele principale. Deşi a existat ideea că ea nu se putea lăsa în voia inimii din cauza trecutului ei, devine plictisitor să tot refuzi omul şi să îl eviţi.

I’m not just screwed up, Ms Hughes. I’m as broken as they come, but I don’t need to be fixed. I don’t want to be fixed.” He caged her in. “I like all my fucked-up shards and pieces. They make me who I am. They make me real. The question is, can you handle real?

Cui recomand această carte?

Cu siguranţă iubitorilor de romance. Mi se pare o carte bună pentru momentele în care vrei ceva ce să te zguduie, dar care să aibă şi un romance mai light. Iar dacă nu citeşti în engleză, dar vrei să te apuci, eu zic că are un limbaj accesibil pentru oricine.

Sometimes loving someone isn’t enough. I don’t mean to sound bitter, but love can’t fix everything about a person. It can’t just be enough at the end of the day. Not when it no longer feels like the person is walking the same road as you.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu