SPOILER ALERT:
Ura nu cunoaşte limite. Pluteşte liberă şi toxică, îmbracă uneori forma ipocrită a moralităţii maselor, a unei indignări care pare sinceră.
Nu îi pasă pe cine răneşte.
Dacă este un gen pe care m-am axat în 2019 acela ar fi romance, aşa că o schimbare de peisaj a fost mai mult decât bine venită. Nu am avut aşteptări foarte mari de la această carte, dar până la final am ajuns la concluzia că este genială. Fiecare pagină m-a făcut să îmi ţin răsuflarea şi fiecare rând promitea acţiune şi suspans. Pe Rachel Caine am cunoscut-o în Vampirii din Morganville, o serie de suflet alături de care pot spune că am copilărit ( nu de alta, dar citeam câte două volume pe zi, poate eram cam obsedată). Nici de data aceasta nu m-a dezamăgit şi am simţit nevoia să devorez până la ultimul cuvânt.
Despre ce este Refugiul de la Stillhouse Lake?
Gina Royal a fost o gospodină timidă din Midwest care, aparent, are tot ce îşi poate dori cineva: doi copii, un soţ iubitor şi un cămin mai mult decât primitor. Însă un accident de maşină dezvăluie începutul coşmarului , când descoperă că soţul ei este un criminal în serie, un monstru însetat de sângele unor tinere nevinovate. Urmărită de oamenii din mediul online care sunt puşi pe răzbunare şi vânată de fostul ei soţ, ea trebuie să îşi ia o identitate nouă alături de copii ei. Acum ea este Gwen Proctor, o femeie puternică şi independentă, bântuită de fantomele trecutului şi tot ce are nevoie este putere pentru a se confrunta cu cel mai mare rău din viaţa ei. Dar oare care este acela?
Ce mi-a plăcut?
Aş putea vorbi la nesfârşit despre această carte. Lucrul care a pus bazele iubirii mele pentru acest volum a fost chiar personajul principal: Gwen Proctor. A fost un adevărat model pentru mine şi foarte rar găseşti cărţi în care personajul principal este aşa de badass. Am urmărit cu interes fiecare decizie, fiecare gând cuprins de paranoia şi am trăit intens momentele de suspans.
Cât despre momentele de suspans, pot să spun că am fost absorbită. Nu mă puteam ridica din pat, pentru că voiam tot mai mult. Plot twist-ul nu a fost nici el mai prejos. Descrierile au fost atât de amănunţite, încât aveam imaginea clar conturată în minte.
Am iubit relaţia dintre Gwen şi copii ei. Nimic nu e perfect, mai ales în cazul unei familii, iar aici nu se face excepţie. Firile total opuse ale lui Lanny şi Connor s-au văzut cu ochiul liber şi a fost intrigant să urmăresc evoluţia lor. Desigur, a existat şi un strop de romance şi multă, multă acţiune. Pare reţeta perfectă, nu?
Poate doar oamenii destrămaţi pot accepta pe cineva alături de ei în felul în care o facem noi, complet, fără reţineri şi fantezii înşelătoare.
Ce nu mi-a plăcut?
Ca în fiecare carte, există şi fisuri. Singurul lucru cu care nu am prea rezonat au fost capitolele lungi. La început mi s-a părut o piedică, deoarece abia aşteptam să se termine capitolul. Nu din cauză că nu ar fi bine scrisă, dar mereu am tendinţa să văd cât durează un capitol. Este un lucru total subiectiv.
Cui recomand această carte?
Tuturor. Nu am cum să NU recomand această carte. Fiecare parte din ea se aşează la locul şi momentul potrivit, lucrurile se leagă iar acţiunea este atât de reală, încât îţi dă fiori. Aşadar, dacă eşti în căutarea unei lecturi care să rămână mult timp alături de tine, încearcă Refugiul de la Stillhouse Lake.
Le mulţumesc celor de la Editura Herg Benet pentru acest exemplar. Cartea se poate achiziţiona de AICI.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu