15 dec. 2018

Interviu cu Laura Nureldin


Fotografia postată de Laura Nureldin.
Facebook: Laura Nureldin


Bună, dragilor!

Pentru că v-a plăcut prima ediție a acestui proiect, am decis să invit o altă persoană care să ne împărtășească despre pasiunea sa de cititor, în care sper că mulți vă veți regăsi. Invitata noastră de astăzi este Laura Nureldin, autoarea romanelor Regii timpului #1 și #2, Demoni, Revertis și acum cea mai recentă fiind V, pe care le găsiți pe Libris Herg Benet și Elefant
O găsiți pe Laura pe Facebook și Instagram.
Cărțile ei reprezintă pentru mine acea plăcere nevinovată, deoarece mă pot contopi foarte ușor cu lumile create de ea .Îmi place foarte mult faptul că sunt fantasy , iar ultimele 2 romane  sunt cu vampiri. Cred că deja știți despre obsesia mea legată de vampiri (COUGH*Edward/Damon/Stefan/Klaus/Dimitri*COUGH :)) )

Recenzia romanului Revertis o găsiți AICI



Fotografia postată de Laura Nureldin.
Facebook: Laura Nureldin


1.Când ți-ai dat seama că vrei să devii scriitoare?

N-a fost un proces deliberat. Nu m-am așezat într-o zi la o masă, în fața unei hârtii, spunându-mi „vreau să fiu scriitoare”. Am scris, pur și simplu. De când eram mică, de la litere mâzgălite greșit și tremurat pe asfalt, cu cretă, sau pe pereții casei (da, știu) cu creioane colorate, până la romanele de azi. Pentru mine, scrisul nu e ceva ce-ți propui; e o nevoie pe care o simți. Ca nevoia de a respira.

2.Ce autori te-au influențat de-a lungul timpului?

Probabil că toți autorii pe care i-am citit vreodată, cu plăcere sau pentru că așa „trebuia”. Dacă mi-au plăcut, bănuiesc că am „împrumutat” câte ceva de la ei. Dacă nu, cu siguranță am evitat să scriu ca ei. Cred că tot ce citim, fie și un status de pe facebook sau un cuvânt mâzgălit pe un zid, lasă o urmă în noi, indiferent dacă o conștientizăm sau nu.

3.Dacă ar fi să trăiești într-o singură carte, care ar fi aceea?

Ooo... N-aș putea să-ți dau un titlu. Ar trebui să fie o poveste fantastică, amuzantă și alertă, cu personaje de care să ți se facă dor în secunda în care se schimbă „cadrul”. Sunt multe cărți care se potrivesc descrierii și n-aș vrea s-o nedreptățesc pe vreuna :) 

4.Unde găsești inspirația atunci când scrii o carte?

Oriunde. Într-o conversație, într-o secvență de film, într-o melodie, în gustul unui vin  bun, într-o poză... Dar mai ales în „ce-ar fi dacă”.

5.Cum te-ai simțit când ai publicat prima ta carte?

Fericită. Copleșită. Recunoscătoare. Mândră. Umilă. Vie.

6.Ne poți împărtăși un moment care ți-a schimbat viața?

Clipa în care am citit un anumit e-mail de la Alex Voicescu (Herg Benet). Acel e-mail în care, după vreo două săptămâni de emoții și așteptare (îi trimisesem manuscrisul), mă întreba „E OK dacă-l publicăm în octombrie?” Era vorba despre primul meu roman, Regii timpului #1. 

7.Lucrezi la ceva în prezent?

Da, chiar e o premieră pentru mine: n-am mai lucrat niciodată în paralel la două povești. Sunt continuări ale unor romane pe care le-am publicat deja în ultimii ani. Nu dau mai mult din casă, pentru că nu știu, deocamdată, care va ajunge primul la „finish”. Plus că nu-mi plac spoiler-ele. Pe lângă asta, traduc; e o muncă pe care o iubesc aproape la fel de mult cât iubesc scrisul. Într-un fel, traducătorul rescrie cartea și are o responsabilitate uriașă față de autor și față de cititor deopotrivă. E ca și cum ai crește copilul altcuiva. De asta și spun despre cărțile traduse de mine că sunt „copiii mei adoptați”. 

8.Cum ar arăta locul perfect pentru citit?

Locul perfect pentru citit? Nu știu, zău. Când citesc, spațiul din jurul meu încetează să existe. Când citesc, e ca și cum o mână fermecată m-ar trage acolo, între pagini, în lumea de hârtie, cerneală și imaginație.

9.Care este cartea care te-a introdus în lumea cititului?

Am iubit cărțile cu mult înainte de a ști să citesc. Cred că aveam vreo doi ani când căram după mine peste tot o carte de carton decupat, povestea lui Aladin. Ferfeniță s-a făcut, săraca, de atâta iubire. Dormeam cu ea, o luam cu mine la masă, în parc... Dar nu mai știu care e prima carte citită; știu doar că am crescut într-o casă plină de cărți și că devoram tot ce-mi pica în mână, iar ai mei aveau mereu grijă să-mi cumpere alte și alte cărți, potrivite vârstei mele.

10.Ai vreun mesaj pentru cititorii blogului?

Citiți. Citiți cât de mult puteți. În felul ăsta ajungeți să trăiți în toate lumile închipuite de mintea omenească.


Fotografia postată de Laura Nureldin.
Facebook : Laura Nureldin

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu