Descriere:
„Henry Page nu a fost niciodata îndragostit. Se consideră un spirit romantic fără speranță, căruia nu i-a fost dat să întălnească iubirea la care spera - una de tipul celor din filme, care să-i facă inima să tresară și să nu-l lase să doarmă și să mănânce. În schimb, s-a mulțumit să învețe ca să ia note mari și să intre la o facultate bună; dar și să devină în sfârșit redactor-șef al ziarului de liceu. În clasa a XII-a, într-o zi de joi, la prima oră, își face apariția Grace Town, iar Henry își dă seama că totul se va schimba. Grace nu seamană cu fata din visurile lui - merge în baston, poartă haine băiețești care-i sunt prea mari si pare să facă duș cam rar. E limpede că ceva e defect în ființa lui Grace, dar lui Henry i se pare cu atat mai frumoasă și își dorește mai mult ca orice s-o ajute să-și lipeasca bucățile pierdute din suflet.”
Părerea mea:
Nicio poveste de dragoste nu este perfectă . Și nici nu ar trebui. „Inimi chimice” nu este doar un roman de dragoste regăsit în cărțile YA, ci este despre viață și moarte, despre alegeri si consecințe , toate acestea îmbinate cu fiorul primei iubiri.
Sincer, este prima carte de la editura Storia pe care am citit-o și nu am avut așteptări foarte mari. Însă când am început să citesc această minunăție am uitat de lumea reală și am putut pătrunde în lumea lui Henry Page, un adolescent care încă nu a aflat ce este iubirea. Însă, totul se schimbă când în viața lui apare Grace Town.
Grace Town este tipul de personaj retras, misterios , care suferă în tăcere. Acest lucru îl face pe Henry curios și este hotărât să ia fiecare bucățică din sufletul spart în mii de piese al acesteia și să le lipească precum în arta Kintsukuroi ( Când se crapă o ceașcă , japonezii lipesc cioburile, unesc golurile crăpate și le umplu cu aur.În acest fel , ei dau valoare chiar și la oala crăpată sau la ceașca spartă)
„Japonezii fac asta pentru că sunt de părere că unele lucruri sunt mai frumoase după ce au fost sparte.”
Îmbrăcată în haine băiețești rar spălate și cu părul mereu nearanjat, ea reușește să îi ofere lui Henry ceva ce acesta nu a simțit până acum : iubirea. Totul începe când ei doi sunt angajați pentru a lucra la ziarul școlii. Preferințele în materie de literatură , muzică și film îl intrigă pe Henry. De fapt toată personalitateal lui Grace face acest lucru . Alături de ea parcurge pe teritorii neexplorate și viața lui capătă sens .
Dar Grace Town are un secret. După o pierdere considerabilă din viața ei, Grace se închide în sine. Începe să își refuze dreptul la fericire și se lasă mistuită de durerea înfiripată adânc în sufletul ei. Henry apare în viața ei la momentul perfect, cel puțin el așa crede. Dar toate eforturile lui pentru a o cuceri pe Grace devin în zadar când ea se îndepărtează la cel mai mic obstacol și rămâne la latitudinea ei dacă va exista o chimie între ei.
„M-am gândit că o voi iubi în secret,între umbră și suflet.Poate că asta ar trebui să fac. Poate că ăla era locul potrivit pentru sentimentele mele față de Grace, întunericul unde nu se vor realiza niciodată..”
Ca personaje secundare le avem pe Sadie, sora lui Henry, și pe Lola , una dintre prietenele lui apropiate. Ele îl ajută în evoluția lui ca entitate și reușește să descopere că după fiecare final există un epilog.
„Inimi chimice” este o operă lirică și este printre puținele cărți care mi-au oferit acea doză de feeling-uri pe care noi, iubitorii de carte , o căutăm cu atâta ardoare. Este o carte, care deși nu are cel mai unic subiect, are unul noncomformist, care mereu te duce pe căi noi. Poate că am știut cum se va termina încă de dinainte să pun mâna pe carte. Poate că și tu vei știi când o să citești prima pagină, însă, în adâncul sufletului meu simpt că povestea de dragoste dintre Grace și Henry nu s-a terminat .
Alte citate/ fragmente:
„Pentru că pare o mare bătaie de cap să-ți placă de cineva.Ți se înfierbântă creierii, rotițele din interior se frământă până când tot uleiul gândurilor se arde.Focul se extinde , până-n piept,unde îți pârjolește plămânii și-ți transformă inima într-un tăciune aprins . Și, când ți se pare că flăcările ți-au mistuit totul,mai puțin scheletul, scânteia sare de pe oase și îți incendiază toată viața, nu numai carnea.”
„Nu poți judeca calitatea unei iubiri după durata ei. Totul moare, inclusiv dragostea. Uneori moare odată cu persoana respectivă , alteori moare de la sine . Cea mai impresionantă poveste de dragoste nu e neapărat cea în care două persoane își petrec toată viața împreună. Poate fi vorba despre o iubire care a durat două săptămâni, două luni sau doi ani, dar care a strălucit mai puternic , mai aprins , mai fierbinte decât toate iubirile de dinainte sau de după. Nu jeli o iubire ratată; nu există așa ceva.Toate iubirile sunt egale la nivelul creierului.”
„Însă anumite lucruri nu pot fi sfărâmatela infinit, la un moment dat nu mai pot fi reparate, așa cum o foaie de hârtie nu poate fi împăturită la infinit , ci până când nu mai poate fi împăturită deloc.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu