Cumpăna destinelor (#2 Pecetea morții ) - Veronica Roth

Viața CYREI Noavek și aceea a lui AKOS Kereseth sunt conduse de destinele celor doi, rostite la naștere de către oracole și care, odată stabilite, devin de neînlăturat.Akos e îndrăgostit de Cyra, în pofida destinului său, care spune că va muri în serviciul familiei Noavek. Iar când tatăl Cyrei, Lazmet Noavek – un tiran lipsit de suflet, presupus mort –, își revendică tronul shotet, Akos simte că sfârșitul său e mai aproape ca oricând.În vreme ce Lazmet stârnește un război barbar, Cyra și Akos vor cu orice preț să-l oprească. Pentru Cyra, asta ar însemna să-i ia viața bărbatului care s-ar putea să fie tatăl ei. Pentru Akos, ar însemna să se sacrifice. Printr-o răsturnare de situație spectaculoasă, cei doi vor descoperi cum destinul le influențează viețile în cele mai neașteptate feluri.Relatată din patru perspective uluitoare, CUMPĂNA DESTINELOR, continuarea romanului PECETEA MORȚII, e un triumf al speranței, umorului, credinței și curajului.

Se pare că am început bine anul cu o lectură care mi-a ajuns la suflet. „Cumpăna destinelor” a fost o adevărată doză de adrenalină și am citit-o fără oprire. După mine, această duologie este mult mai bună decât seria Divergent, pe care am abandonat-o după a doua carte. Pur și simplu deciziile personajelor și acțiunea în sine m-a ținut în priză pe tot parcursul cărții și foarte rar mi se întâmplă ca atunci când continui o serie să mă simt ca acasă de la prima pagină.

Așa cum un om poate să iubească și să urască ceva în același timp, noi iubim și urâm destinele, credem și nu credem în ele.

Acțiunea continuă evenimentele cărții precedente cu mai multe dispute între familii ,adevăruri șocante și trădări. Din punctul de vedere al dezvoltării personajelor am avut parte de mai multe surprize. În primul volum Akos a reprezentat pentru mine tipologia băiatului rănit , sensibil chiar incapabil să se apere sau să se răzvrătească. Însă aici ... WOOOOW. Pur și simplu ce a făcut el a fost total paralel cu ce m-am așteptat eu ( chiar dacă 90% din timp mi-a venit să îi dau una de nervi). Dar mi-a plăcut enorm de mult că a fost atât de imprevizibil, încât nu am avut cum să nu îl ador.Cât despre Cyra, am fost puțin dezamăgită la început, pentru că simțeam că se considera prea incapabilă să se descurce fără Akos, în pofida atitudinii ei de fată rea. Dar aici este vorba despre preferințele mele literare. Eu , personal, prefer personajele care fac tot posibilul să fie independente. Dar a fost plăcut să văd cum evolua de la pagină la pagină și a învățat din greșelile ei, ajungând să se gândească și la nevoile celorlalți.

-Norocul, a zis Sifa, este o simplă invenție pentru a-i face pe oameni să creadă că dețin controlul asupra unor aspecte ale destinelor lor.

Ce mi-a plăcut la această carte a fost faptul că am avut parte de o povestire din patru perspective. Pe lângă protagoniștii menționați, au luat parte și Cisi și Eijeh, frații lui Akos. A fost destul de interesant, recunosc. În timp ce Cyra și Akos se confruntă cu decizii legate de salvarea planetei lor de cea mai mare amenințare existentă , și anume Lazmet, tatăl Cyrei, Cisi și Isae sunt forțate să ia decizii care ar putea afecta atât o posibilă pace între națiuni,cât și întregul sistem. Prin perspectiva lui Cisi am luat parte la războiul dus de Isae cu ea însăși și cel mai mult mi-au plăcut răsturnările de situație. Cu Eijeh a fost mai complicat, el fiind oracol. Capitolele lui au fost destul de rare , dar foarte alerte.

Adevărul despre identitatea celor 2 protagoniști a fost precum o palmă peste față. Am făcut un adevărat binge reading după partea aceea pentru că eram în stare de șoc și cred că cel mai mult m-am temut să nu am parte de un final precum cel de la Experiment ( Cunoscătorii știu. După cartea a doua din seria Divergent am citit direct finalul de la Experiment și de aceea nu am mai continuat trilogia.), dar am fost plăcut surprinsă și finalul a fost GENIAL din toate punctele de vedere.

-Tocmai mi-ai pătat nasul înainte să fiu nevoită să ies în public?
A rânjit și a dat afirmativ din cap.
-Te urăsc, i-am spus.
-Și eu te iubesc , a replicat.

Contrar primului volum, acesta s-a bazat mai mult pe chestiuni politice și strategii de război , decât pe partea de romance. Chiar dacă mi-ar fi plăcut să am mai multe momente de Cyra și Akos, nu pot să neg că fix acele câteva momente au făcut cartea mai specială. Citeam și citeam și așteptam următoarea parte în care cei doi interacționau. Eu nu sunt adepta cărților SF , dar aceasta m-a impresionat și m-a șocat. Cred că cel mai frumos sentiment este când termini o carte extraordinară și simți acea mulțumire față de tine pentru că ai găsit așa o comoară și i-ai făcut loc în inima ta. Vă încurajez să continuați seria aceasta, iar pentru cei care nu au citit-o TREBUIE să puneți mâna și să vă apucați de ea . Personaje bine continate, acțiune antrenantă , ce mai?!